Mă întorc la tine. Iar.
Te studiez în fiecare zi. Ești plin de mine, miroși a gândurile mele. Câteodată sunt mândră de tine, alteori îți găsesc defecte și chiar există momente în care cred că prea m-am dezgolit în fața ta. Parcă prea mă cunoști. Aș vrea să te părăsesc.
Nu-mi pasă câte amintiri avem împreună și de cât timp îmi ștergi lacrimile sau îmi deslușești cuvintele. Poți să îmi spui tu, dar nu vreau să te întreb.
Și totuși. Îți cad în brațe. Sunt dependentă de tine. Îmi știi toate secretele. Ai toate răspunsurile de care am nevoie, chiar dacă nu le văd atunci pe moment, aștepți răbdător până îmi alung demonii...apoi vin, mă uit la tine și înțeleg ce-a fost în mintea mea.
Mă faci să uit de nevoia de a-mi cere scuze că sunt o ciudățeie a naturii. Mă faci să râd și să vreau să-si ceară restul lumii scuze de la mine că nu sunt ei toți la fel, asemănători mie!
Ești psihologul meu, prietenul meu și sacul meu plin de ceea ce iubesc mai mult pe lumea asta: cuvintele.
Azi nu vreau să fiu rațională, azi nu vreau să gândesc logic și nici măcar să fiu un om matur. Azi nu vreau să fiu puternică, azi nu vreau să fiu frumoasă, azi nu vreau să datorez nimănui nimic. Astăzi vreau să fiu eu, omul care îți scrie ție că îl doare, își lasă cuvintele în brațele tale și știe că le păstrezi. N-ai încotro, îmi aparții. Așa cum și eu îți aparțin.
Vreau să exorcizez tot ce e de exorcizat.Ți-am promis de atâtea ori că asta e ultima oară și tot de atâtea ori că asta e cea mai frumoasă zi. Mi-am trăit momentele de glorie cu tine, mi-am plâns de milă prin tine, m-am reinventat, m-am judecat, m-am iubit și m-am umilit.
Am fost mereu aceeași eu, ai fost mereu același jurnal ascultător. Și mâine a fost mai bine, pentru că gândurile nu-mi mai bântuiau prin cap, erau în grija ta. Te rog să faci și acum același lucru. Să-mi iei mințile :) Eu nu mai am nevoie de ele. Dă-le lumii să le citească.
Sau păstrează-le pentru când vreau să-mi amintesc de ele.
Postări
2 comentarii:
Deci blogul tau e un fel de suma sufleteasca sau o 'oglinda oglinjoara cine este cea mai cea mai: sincera, ganditoare si misto din tzara?'... Si raspunsul niciodata nu se lasa asteptat. Dar probabil nu ai 'tupeul' sa-ti spui cea mai cea mai in public si sa o si duci. Oare cum ar arata o lume in care tu ai fi toate aceste lucruri dar numai acestea?
r
Bine ai re-venit Radu :)
Blogul meu este intradevar un fel de "suma" a tuturor gandurilor pe care doresc sa le exprim in scris.
Nu stiu daca sunt cea mai sincera, ganditoare sau misto din țară, pentru ca nu am avut timp sa ma compar cu altele sau altii asemanatori. Si oricum, vorba spune ca "frumusetea sta in ochii privitorului" deci, un raspuns obiectiv ar presupune mult efort.
Nu vizez aceste titluri in orice caz :)
De ce mi-ar trebui tupeu ca sa ma autointitulez cea mai cea? Mi-as taia singura sansele de a evolua daca as admite ca sunt "cea mai cea" si ca nu e loc de mai bine.
O lume in care eu as fi "cea mai cea" ar arata PROBABIL bine, posibil as gasi leacul pentru cancer. Saaau, poate nu, poate mi-as folosi geniul in scopuri malefice :)
Nu stim pana nu vedem.
Te tin la curent, daca esti atat de pasionat :)
Trimiteți un comentariu