Bună dimineaţa viaţă

Am senzatia ca ma lupt cu o astenie de primavara. Si totusi. Nu e primavara si n-am motive sa sufar de astenii.
Incerc sa-mi inhib pornirea spre ironii pentru ca ma plac mai mult atunci cand sunt calda, zambitoare si tacuta. Ironiile imi ascut privirea si oricat mi-ar potoli setea de rautacisme, ma si seaca de energie.

Buna dimineata viata, buna dimineata Cristina. Cand credeai ca ai sa stii ceva mai multe despre tine, te-ai trezit din visare...
Ar trebui sa pecetluiesc in vreun fel inceputul acesta nou al lui 2014? Ar trebui sa merg pe drumul cunoasterii de sine? Ar trebui sa ma las purtata de val/vant si sa decid din mers ce, cum, cand? Ar trebui sa pun mai multe sau mai putine intrebari?
Zilele trecute incepusem un articol despre liniste si cat de frumoasa e linistea. Acum am impresia ca nu ma impac cu acest calm, ca nu e tocmai felul meu preferat de mancare.
Dar nici de nebunie n-am nevoie.
De ce totul trebuie sa fie alb sau negru Cristina? Haida sa gasim o cale de mijloc.

A fost prima oara (din ultimii 11 ani) cand am revenit in Bucuresti cu drag. De obicei la plecarea din oras eram entuziasta, fericita, nerabdatoare. Anul acesta abia asteptam sa ma intorc acasa. "Dar esti acasa" mi-a spus o prietena la telefon. Eh, asta am stabilit-o deja: casa mea e acum aici.
Nu m-a mai asteptat gara goala. A fost bine.
Nemo m-a iubit de cum am intrat pe usa.
La mine mirosea placut a mine, a locul meu confortabil.
Abia asteptam sa-mi vad oamenii, sa-mi intru in ritmul meu  de tren accelerat.
Mi-am dat seama ca e prima oara cand imi place viata mea. Dintr-un reflex greu de dresat sunt obisnuita sa caut sa-mi analizez problemele. De data asta n-am ce sa analizez. Sunt eu cu mine si atat. Imi place chiar si calmul asta deloc superficial pe care-l are vocea mea.
Voiam sa incep anul cu o schita de lucruri de facut, de intamplari de trait. Planul ar fi sa nu-mi mai fac planuri. Nu zic nimic nou.

M-au trezit razele soarelui tupeiste, printre jaluzelele ferestrei. Am un pat atat de confortabil incat imi place sa zac in asternuturi chiar si cand nu dorm. Nemo isi inghesuia nasul in obrazul meu. M-am ridicat lenesa si m-am dus la bucatarie sa-mi fac o cafea. Am deschis larg geamul si-am inspirat aerul rece de afara.

"Azi n-ai altceva de facut decat sa fii tu"

Si-n toate zilele ce vin trebuie sa imi amintesc asta.