Te trezesti cand urla alarma telefonului. Realizezi egoist ca mai poti profita de o jumatate de ora de stat sub plapuma. "Nu-mi mai aranjez parul, merge si asa" - e scuza perfecta ca sa-ti procuri cateva minute in plus de somn. 15, mai precis.
Vine si mâţul vietii tale peste tine in pat. Are nevoie de afectiune. Si mancare. Il iei in brate, il pupi intre urechi si speri ca l-ai pacalit sa mai doarma cu tine cele 13 minute care ti-au ramas.
Suna iar alarma...cu 4 minute mai devreme.
Mintea ta trebuie sa decida: mai dorm 4 minute?
Nu, hai, misca-te.
In incercarea ta de a sta biped, realizezi ca te-ai pricopsit cu o minunata durere de gat.
Ajungi in baie. Te uiti in oglinda.
Nu prea iti place ce vezi, dar te gandesti ca te ascunzi sub machiaj.
Nu mai e vara, e normal sa fii palida. N-ai prea dormit, e normal sa ai cearcane.
Nu te mai plange, ai sa dormi la batranete.
Un pahar cu apa, un dus fierbinte si un machiaj mai tarziu arati bine. Esti chiar multumita. Il iubesti putin pe miaunache pentru ca ti-a fost dor de el, l-ai neglijat in ultimele doua zile si tocmai urmeaza sa pleci de acasa.
"Pa Nemo. Te iubesc!"
E frig afara? Habar n-am. Nu mai simt daca e frig sau nu. Stiu doar ca e lumina, nu suport lumina, deci ochelari de soare, ca sa nu-ti arda retina.
La metrou e deja o rutina sa te sufoci. Oameni multi, monotonie maxima. De ce nu rad oamenii in metrou? E o tristete aberanta. Cred ca esti singura care rade dimineata in metrou. Chiar daca te sufoci. Chiar daca nu iti place sa fii sub pamant, intr-un tub de metal, fara aer si cu o multime de oameni urati si imputiti in jur. Razi, ce cacat sa faci, doar n-ai sa plangi.
Hai, ca ai iesit la lumina si la aer. Aerul il respiri cu drag, de lumina te protejezi cu ochelarii. Respiri cu pofta dar te arde in gat.
Si..dintr-o data simti cum pulsul ti-o ia razna. Mainile incep sa-ti tremure, ochii ti se umezesc si nu, nu e de la vant. Iti vine sa urlii. Vrei sa spargi ceva. Vrei sa lovesti ceva pana te dor pumnii. Vrei sa fii transpirata si epuizata si sa n-ai putere sa mai gandesti. Vrei sa o iei la fuga si sa nu te mai opresti. Ai maxilarul inclestat pana la durere, simti cum nu poti sa inspiri, sa expiri, nu-ti mai vezi pasii, ai pumnii stransi cu o sete turbata de a face rau. Sa curga sange!
In isteria momentului te intrebi "iar?atac de panica?"
Te opresti putin. Te uiti spre soare. Nici n-ai remarcat cat de frumos e afara, in ciuda gerului. Dai ochelarii de pe ochi, respiri incet, incet, inhalezi aerul. "Te calmezi acum!".
Aminteste-ti toate motivele pentru care ieri radeai, erai linistita, fericita, calma, aveai rabdare, erai mandra de tine, ai avut zeci de revelatii, sute de idei, prieteni in jur, planuri de viitor.
Nu te calmezi, dar iti reiei pasii, stii drumul cu ochii inchisi.
Motive? Ai nevoie de motive?
Sunt fie nebuna, fie obosita.
Azi aleg sa fiu obosita.
Dar imi iubesc motanul!
Postări
2 comentarii:
ah, cat de mult imi plac starile tale si mai ales cum le descrii ;) e mai bine cu OBOSEALA decat cu altceva :) si da...sa traisca Nemo!!!!
I didn't buy IT that you are fine, you are NOT fine. Someone needs to tell you that, sorry it had to be I… Daca tu poti sa uiti pot si eu, PUNCT si 'drum bun' nu-i nevoie sa crezi ca o sa te bat la cap! Now you can stop reading me if you want!
Panic attack? mai degraba anger attack! Pot scrie o carte despre anger attacks; de 3 ani le duc aproape zilnic. Inca nu le-am gasit sursa desi o caut prin toata copilaria si adolescentza mea, in toate trairile, si da, astept sa-mi dispara asa cum au venit sa apas pe un buton.
Mai degraba eu mi-as fi scris o dimineatza existentiala si cu ceva 'realist' in ea… cam asa:
Cand ma trezesc la 4 dimineatza vreau sa am o ora de sex, preferabil intre doi oameni care se iubesc, nu 10 nu 20 de minute ci cam 60; fara graba ca ceasul suna, ci lent sa-mi ajunga o jumatate de zi, sa ma umpla. Mi-ar place ca visul si realitatea sa se impleteasca intr-un fir existential - indiferent de ce ar fi in visul ei sau al meu totul este bine asa. La 5 vreau sa adorm iar, cu gustul ei in trup sa ma simt invadat in suflet de firul de apa dintre vis si realitate. La 7 sa ma scol sa ma simt conectat la mine in special, sa ma imbrac incet, in tacere sa-mi aud gandurile in cap si gandurile sa rosteasca acelasi cuvant doar unul nu mai mult… Sa nu mananc nimic cum oricum am iubire in stomac si in mine... La 8 sa fiu pe motor, cerul sa fie albastru fara nori, dar cu soare in stanga mea pe obraz… Drumul sa fie mai liber ca oricand… sa-mi spun de cand imi doream sa pot alerga pe aceste strazi in plina zi fara sa ma strecor printre masini. Un corb sau o fi cioara catarata pe un stalp la margine de drum sa ma privesca cu arogantza din penele negre, sa-mi aduca aminte ca pot sa mor dar azi am sansa sa pot muri fericit.
Ma opresc la trecerea de pietoni de la scoala… liceenele in fusta si ciorapi 3sferturi trec in grup, aparent nu le este frig. Rad sunt vesele, unele au genunchi frumosi, unele ma privesc in ochi, prind zambetul uneia si-i spun in gand sa ma sune cand are 19 ani. Dupa aia imi aduc aminte ca totul este legal de la 16 ani in 'tzara mea’. In ce lume ipocrita traim care ne cere sa alergam dupa iubire ca dupa dumnezeu cand este mai relevant acest fapt simplu, banal chiar, dar real. O fata de 16 ani se poate pune in pat cu un barbat cel putin dublu ca varsta in ani si poti sa simti cu ea si avea copii cu ea - insa fericiti e foarte probabil sa nu fi mai mult de o zi, oricat ambii ar vrea! Asta a fost bucata de filozofie masculina intre o trecere de pietoni si birou.
Ora 9. In birou o colega noua este la masa open plan din fatza mea. Sefa mi-o prezinta, ii spune ca sunt roman, ii spun ca sunt mai mult. Imi spune ca a petrecut un an in Romania cand era studenta si ca-i este dor. O intreb ce i-a placut, are un zambet cu o urma de caldura in el. Imi vorbeste de prietenele ei din Transilvania imi spune ca n-a cunoscut barbati prea interesanti. Ii raspund ca barbatii interesanti sunt plecati! . Lucram. Dimineatza e pe sfarsit, cand vine intrebarea ei: ce se poate face in pauza de pranz pe aici? Le las pe tipe sa-i raspunda primele. Imi vine randul si-i spun ca poate merge la riu - ca este placut langa apa si ca se poate si manca acolo. Ma intreaba daca vreau sa-i arat!… Ma uit in ochii ei si ma hotarasc sa plusez. Ii spun ca seara este si mai misto daca chiar vrea sa bem ceva dupa, pot sa-i arat. Imi raspunde, ca o sa se gandeasca!... iese din birou. In mintea mea brusc si fara sa inteleg, am sentimentul ca tot ce a fost la 4 dimineatza, a fost un 'cadou' …planuit, stiind ca ea nu este acasa defapt in noaptea asta ci la o ‘dezvoltare personala’… dinou. Ma opresc imi spun ca sunt nebun! Ies din birou ma duca sa 'ma rasfat' sau sa ma-ndop cu 'ceva bun’. In stomac simt acel gol cunoscut, fluturele a regresat intr-un cocon ce ma inchide in el - viermele de matase se hraneste din mine!...dinou!
Cele ce am scris - unele s-au intimplat, altele sunt minciuni, iar mai precis ca orice minciuni se vor intimpla in curand - o stiu!
laters Cris.
r
Trimiteți un comentariu