Viitorii uitati in trecut

Da, din pacate, sau din fericire, suntem pusi uneori in situatia de-a inchide oameni din prezent intr-o cutie a uitarii, undeva in trecut. Mai verde-n fata: de-a taia oameni din viata noastra.
Eu sunt genul acela de om ,"caine credincios", care te va urma pana la capatul pamantului daca i-ai intins candva o mana. Dar, pentru ca in esenta sunt un om al extremelor, cand ajungem "la capatul pamantului" pret de o dezamagire profunda, te voi taia definitiv si irevocabil din viata mea.
N-am "inchis afara" prea multi oameni de-a lungul timpului. Din contra, mi-am adaptat asteptarile la nivelul interlocutorilor pentru a nu fi dezamagita, pentru a nu-mi consuma portia de toleranta.
Nu imi plac oamenii si nu m-am laudat a fi unul cu aptitudini sociale intense. "Traind in cercul nostru stramt" m-am vrut inconjurata doar de oameni frumosi. Cine nu vrea? De obicei oamenii care-si pretuiesc atat de mult prietenia/compania sunt cei extrem de siguri pe ceea ce au de daruit. Siguri si sinceri.
Daca in datile precedente cand am "taiat" oameni din viata mea am suferit si am avut regrete sau remuscari....acum, am observat ca sunt mult ma pragmatica. Am invat sa nu am remuscari si sa-mi respect decizia cu aceeasi sfintenie cu care , DACA ar fi nevoie, mi-as recunoaste greseala.
Viata este mult prea scurta pentru a incerca sa salvezi oamenii de ei insisi, sau pentru a petrece timp incercand sa-i ierti!
Este ingrozitor de simplu sa ne comportam absolut normal, sa abuzam de bunul-simt sau de ce nu, de umanitatea fiecaruia. Asa cum eu fac alegeri in a pastra sau nu anumite personaje in viata mea, la fel si "inculpatii" isi aleg propriul drum.
N-am suportat niciodata relatiile "batute in cuie" de dragul societatii, desi imi place sa cred despre mine ca sunt o diplomata, mult prea ingaduitoare si cu bun simt din belsug. In egala masura pot sa devin picatura de otrava care-ti paralizeaza muschii. Si crede-ma, in a alege sa-ti fac bine sau sa te disec, intotdeauna disectia este mai usoara, mai confortabila si mai atractiva.
Dar, de dragul meu, pentru ca nu imi doresc sa ma manjesc pe maini cu nici un fel de remuscari, am ales sa renunt pur si simplu la oamenii toxici, nesimtiti, nerecunoscatori sau deranjanti. Simplu si fara de a doua sansa.
Iar acest articol nu este decat o marturie proprie pe care o voi recitii de cate ori ma simt vulnerabila in a crede minciuni. Cred cu tarie ca anumite activitati sunt ireparabile pe vecie si ca ne pot afecta iremediabil. Dar n-am sa mai deschid ochi si n-am sa mai salvez suflete.

E alegerea mea ireparabila :)