Se afișează postările cu eticheta cadou. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cadou. Afișați toate postările

miercuri, 21 decembrie 2011

Iarasi Craciunul

Mai oameni buni, mi-am propus sa spun si eu cateva cuvinte, cu si despre Craciun, asa cum v-am obisnuit an de an. Macar sa va spun daca sunt in "spiritul" sau nu sunt in..."spiritul" .
Dar, (ca tot nu-i bine a incepe cu dar, inafara de sezonul cand "dar"-ul e faimos) mi-au trecut prin...minte, maini si taste atat de multi reni, mosi, oameni de zapada, brazi, cadouri, fericiri, bucurii, suflete si magie ... incat alte mele (proprii si personale) zau daca le pot mentiona intr-un ALTFEL de mod.
M-am straduit sa fiu originala si sa "zic din condei" de fiecare data altfel sa nu ma repet sa pun magiile cu renii si mosii cu brazii sau zapezile cu spiridusii...combinatii si amestecuri care mai de care mai ciudate... E bine! La finalul fiecarei zile zambesc totusi. Ceea ce pentru mine e... WOW!
Se apropie de noi, cu pasi repezi, inca un Craciun... N-am cum sa fiu generoasa in sentimente pentru ca (nici anul acesta) nu ajung acasa, la ai mei, acolo unde sarmalele miros a fericire si bradul (ecologic) ne strange pe toti in jurul lui. Ori, daca n-ajung la ai mei, parca nu e Craciun. Sa nu se simta jigniti nici Craciunul, nici ceilalti oameni dragi, dar asa functionez eu si mintea mea neascultatoare...
Ca vorbe venite din suflet va voi spune urmatoarele: desi nu sunt nerabdatoare, sunt multumita ; desi nu sunt extaziata, sunt impacata ; desi sunt obosita, sunt fericita ; desi muncesc mult , o fac cu drag ; desi stau acasa (in Bucu), stau totusi in familie , desi nu simt magie, simt iubire, desi nu ma simt mai batrana, ma simt mai inteleapta, desi nu mai sunt un copil, ma simt ca un copil si-am sa-l astept pe Mosul desi nu prea mai cred in el :)
Asadar, ca o concluzie, imi lipsesc luminitele si magia si efervescenta rudolfiana, insa ma simt mult mai bine conturata, ca om cu personalitate, puternic, care daca vrea sa...doarma, doarme :) Si care...zambeste mult mai mult desi nu se lauda c-o face :)

Va doresc un altfel de Craciun, ca sa vedezi si voi ca "altfel" e bine!

marți, 3 martie 2009

Martisor

Am un snur la mana...un snur de martisor. Alb si rosu, impletit, legat cu 10 noduri, sta rebel pe incheietura mea, amenintand sa se desfaca.
In fiecare zi el ii mai face un nod "asa...sa nu se desfaca".
Ce-mi aduc aminte? Ca 1 Martie era prima zi cu soare...Prima zi cu flori, prima zi cu ghiocei (in nord nu prea apareau precoce).
Aveam o cutie mare de carton in care pastram toate martisoarele...si nu erau putine.
Primeam primul martisor de la...bunica mea :) apoi de la tata, unchiul, verisori...colegi de scoala.
Flori mai putine, insa multe jucarele de prins in piept....sub forma de bijuterii, nasturei, floricele din carton, care mai de care mai reusite...
Il alegeam pe cel mai frumos, si-l prindeam in piept, peste uniforma in carouri...ca sa-l vad toata ziua.
De 8 Martie "construiam" cadoul pentru mama. Uneori la scoala veneau fotografii, ne pozau sub sabloane cu "la multi ani mamico", mai faceam o felicitare cu globuri pisate si pasta de dinti la orele de "lucru manual" si toate micile atentii i le dadeam emotionata mamei. I-au placut, le-a pastrat, de fiecare data...
In liceu deja primeam buchetele de ghiocei...Martisoarele veneau din familie...si mergeau tot la cutie (oare mai exista cutia?).
In timp, martie a devenit ceva comercial...realizam ca e 1 Martie dupa florile pe care le primeam de la colegii de birou. Martisoare...rar.
Cadourile au devenit din ce in ce mai consistente, dar fara simbol...Stiu ca odata, plictisita de atata tam-tam si flori, si cine romantice, am cerut eu sa primesc un snur alb-rosu...si atat...
N-am fost interesata de traditia si istoricul martisorului pana duminica, cel mai frumos 1 Martie al meu.
M-am lasat "legata" cu drag, chiar daca in prima zi aveam in continuu senzatia ca "ceva" ma tine de mana, ceva-ul trebuie sa dispara...
Am gasit cateva mici explicatii despre darul primaverii, iata-le pentru cei interesati:

"Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept."
"Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet..."
"Unele fete respectă încă obiceiul de a păstra şnurul legat la mână până în ziua când înfloresc pomii, semn că primăvară şi-a intrat pe deplin în drepturi. În acea zi, băiatul pentru care anumite sentimente este rugat să încerce să-l rupă, folosindu-se doar de degetul mic. Dacă reuşeşte, se spune că cei doi vor fi fericiţi împreună."

Acum cand stiu toate semnificatiile, superstitiile, miturile, rad, si-mi aleg baba mea de Martie.

maine... 4!

vineri, 23 ianuarie 2009

Nu cumparati online de la DOMO!

Si nici de la www.techstore.ro !

Saptamana asta am avut de-a face cu shopping-ul online.Nu de femei, m-as fi descurcat, ci IT!
Vroiam sa-i fac iubitului o surpriza, sa-i arat ca blonda se pricepe la chestii tehnice, ca se descurca si are tinere de minte... (La multi ani dragul meu!)
In primul rand am cautat produsul...pe net. L-am identificat in cateva magazine online. Le-am luat prin eliminare, si dupa cateva telefoane am ramas la techstore.ro. M-am inregistrat, am facut comanda...totul perfect. Asteptam emailul de confirmare.
N-a mai venit.
A doua zi sun la numarul de telefon din site, un tanar amabil ma identifica, imi identifica comanda, si-mi spune nosalant:
"Nu avem produsul in stoc"
"Cuuum?Pai si DE CE il aveti pe site?!??"
Pauza de balbaiala...
I-am spus sa-mi anuleze comanda, i-am trantit telefonul in nas.
Am reinceput cautarea...si din link in link, ajung la Domo...Magazinul virtual imi prezenta produsul, totul parea posibil.
Ma inregistrez, fac comanda...astept.
In scurt timp ma suna o domnisoara amabila, imi confirm comanda, solicit livrarea produsului la mine la birou, mi se promit maximum 48 de ore pana intru in posesia acestuia.
M-am linistit. Uite domle ca se poate!
Dupa primele 24 de ore sun la Domo sa intreb de ce nu am fost contactata de echipa cu livrarea pentru a stabilii ora. Ma linisteste un tanar, imi spune sa astept...
Joi..aceeasi poveste! De doua ori! In conditiile in care imi cam pierdeam rabdarea...vroiam produsul pana vineri cel tarziu.
Vineri dimineata isterica de-a dreptul sun din nou la magazinul virtual Domo pentru a solicita numarul de telefon de la cei cu livrarea. Tanarul nosalant, aceeasi poveste, cu asteptati, cu bla bla-uri ieftine! Intr-un final imi da numarul, aflu ca este vorba despre DOMO Pantelimon...din hypermarketul Cora.
Sun!Sun!Sun!
Nimic!
La capatul puterilor ma decid sa merg pana acolo. Vant, ploaie, coafura rezista, tocurile la fel. Inghesuita prin metrou si sufocata de furie am ajuns la capatul pamantului, statia Republica, destinatia : Domo.
"Buna ziua, am venit sa-mi ridic o comanda"
"Asteptati un moment..."
"NU!Nu astept un moment!"
"Cand ati facut comanda?"
"Marti!In conditiile in care promiteti livrarea in 24 - 48 de ore maximum, si n-a fost onorata!"
Au tacut malc, s-au prefacut ca nu-mi aud nici unul din reprosuri, mi-au adus produsul, mi-au facut factura si la final vanzatoarea:
"Doriti si o punga?"
"doooh!!!"
"60 de bani"
I-am trantit monedele in scarba si-am plecat. Halal politica de magazin. In orice alta conditie as fi refuzat sa mai cumpar de la ei...insa am fost silita de timp si de imprejurari.

A fost prima oara cand am cumparat online...ultima cand am cumparat de la Domo!