NU e destul!

Știți despre mine că nu fac politică, știți că nu mă uit la televizor și știți că nu mai cred absolut deloc în actualul sistem.  Poate mai știți și că nu mă urnesc decât atunci când cred cu toată ființa mea că există o șansă (cel puțin).

Am citit zilele trecut un articol ce spunea că generația tânără are un tupeu fantastic de a-și cere drepturile. Și mi-am dat seama că eu nu mi-am cerut drepturile pentru că n-am crezut nicio secundă că mă ascultă cineva.

Am renunțat până și să mai sper??? Mă transform în generația pe care o blamam că s-a mulțumit cu puțin?

Au ieșit și au murit în 89’ pentru că ajunseseră să nu le mai fie frică nici de moarte. Pentru că n-aveau nimic, deci nimic de pierdut. Și-au câștigat libertatea. La ce? La hrană? La muzică? La plete? La modă?

Erau deja îndoctrinați să se mulțumească cu puțin, să se roage ca în viața de apoi să le fie mai bine.

Au murit pentru ca viitoarele generații să se nască cu dreptul la mâncare și exprimare. Asta știu eu despre perioada aia.

Și s-au bucurat și au considerat victorie ceea ce noi acum considerăm NORMALIATE și LIBERTATE.

Generația mea  s-a născut liberă. Generația mea nu are habar de pionieri, de cozi la pâine, de electricitate cu porția. Generația mea vrea mai MULT și vrea CORECTITUDINE.

E corect să gândesc “că oricum nimic nu se rezolvă”? E corect să am impregnat în minte că oricum fără șpagă nu rezolvi nimic? E corect să știu că dacă mă îmbolnăvesc și nu am bani MULȚI, n-am nicio șansă? E corect să încep să mă CONSOLEZ cu ideea că NU AVEM CE SĂ SCHIMBĂM? E corect să transformăm situația actuală în normalitatea noastră de zi cu zi?

E CORECT că au murit 32 de oameni pentru că ”merge și așa”?

Iar acum să mă integrez sub ștampila timpului și să-mi fie pusă eticheta de generație de sacrificiu... Să nu ies în stradă să cer pentru că... nu mai am ce?  Să-mi fie frică de orice schimbare pentru că aduce același lucru?

Am plete, am muzică, am hrană, am libertate, AM PRIETENI. Dar am și drepturi. Printre ele se numără și dreptul de a fi în viață. Am dreptul să nu-mi fie frică că pot muri din cauza unui sistem corupt. Am dreptul să ies din casă și să NU mă tem pentru viața mea.

Nu e suficient să-mi dați pe tavă un plagiator și să aveți impresia că voi tăcea. Nu e suficient să-mi fie silă să deschid televizorul pentru că mass-media manipulează la modul cel mai grotesc opinia publică.

NU vreau să fiu erou. Vreau să-mi placă să trăiesc în țara asta.

Nu ne oprim! Ne vedem diseară!