marți, 1 aprilie 2014

Parte din mine

De obicei, înainte să-mi încep ședința de Pilates, îmi întreb fetele dacă au mai fost la orele mele. Încerc să le cunosc, să aflu cam ce rezultate își doresc, pentru ce grupe de mușchi vor să lucrăm...și așa mai departe.
Există câteva reguli simple, de respirație, câteva poziții de respectat și, mai apoi...contează să-ți placă să lucrezi, să lași muzica să te relaxeze și să vizualizezi rezultatul final: corpul tău îngrijit.

În curând vor apărea câteva materiale de promovare ale instructorilor de la Perfect Body și, bineînțeles că am fost și eu rugată să mă "descriu în câteva cuvinte" sau să spun ceva reprezentativ despre mine. De data asta fără "Eu sunt Cristina, iubesc caii, motoarele și marea, în rest încă mă redescopăr".

Despre mine și despre sală, despre mine și despre Pilates :) Motivațional? Oricât de narcisistă aș fi eu, nu cred că e cazul să spun că inspir oamenii. N-am ajuns încă la nivelul ăsta. Aș vrea, dar...mai am mult de muncă, într-o mie de direcții. 

Sună a clișeu, dar pentru mine sala este un mod de viață. Inițial a fost psihologul frustrărilor transpirate. Da, am renunțat la fumat, m-am îngrășat (pentru că am mâncat, nu pentru că n-am fumat) și aveam un stil de viață mult prea sedentar. Așa începe oricine. Așa am început și eu. Apoi a urmat îndrăgosteala, apoi obișnuința. Ca-n orice cuplu :) 
Sala face parte din mine, din viața mea, astăzi. Când încep antrenamentul ȘTIU pur și simplu că îl voi încheia fericită. Transpirația și febra musculară sunt trofeele mele. 

Când am fost supărată...am mers la sală.
Când am fost deprimată...am mers la sală.
Când am fost agitată, enervată, ucigașă, obosită psihic și cum mai vreți voi, am mers la sală! Am exorcizat demoni, am abandonat frustrări. 

Astăzi sunt fericită. Nu-mi mai aduc aminte când am ridicat tonul ultima oară, nu a mai existat o zi fără zâmbete de nici nu știu când, am un calm care mă sperie până și pe mine. Și...ghici ce? Mă duc la sală.

Și, deși în momentele alea de glorie, în care mi se dau mai puțini ani decât am, sau primesc complimente (mai mult sau mai puțin sincere), mă simt admirată, am o oarecare satisfacție, crede-mă că NU se compară cu satisfacția pe care am avut-o în momentul în care una dintre cursantele mele a mai luat un set de greutăți, ca să-și intensifice workout-ul. ASTA înseamnă evoluție.

În rest...grație bunei și talentatei mele prietene Florena Vlăgea, puteți să vedeți și voi cam ce înseamnă Cristina la sală. Sau, pentru și mai multe poze, puteți să-i vizitați site-ul de fotografii aici.








4 comentarii:

Sosorina spunea...

Bravo, regina textelor!!! mesajul este clar: hai la sala :P

Sabbra spunea...

Te astept cu cel mai mare drag oricand :)

Florena spunea...

Ai reusit sa ma convingi! Nu acum, ci atunci in sala!
Pe saptamana viitoare! ;)

Sabbra spunea...

:) Florena, abia te astept :)