Pofte

Nu vi s-a intamplat niciodata sa vreti, sa poftiti, sa doriti ceva apoi sa incercati sa va infranati aceasta pornire in ciuda dorintei. Sa incercati o "corectie" fortata a subconstientului si... surpriza, aceasta chiar sa dea roade?
Hai sa vorbim concret, un exemplu (o metafora): sa zicem ca doi, trei, cinci dintre prietenii mei s-au apucat de mancat inghetata cu aroma de ... cactus :) Toti sunt incantati, toti imi recomanda sa incerc si eu inghetata cu aroma de...cactus :)
Initial (dupa firea-mi vijelioasa) spun DA! Vreau si eu! Dau fuga la chiosc, ma indrept spre frigiderul cu inghetata apoi...subit (cu o viteza de 1000 de ganduri/secunda) decid ca nu mai vreau inghetata cu aroma de...cactus :) Pentru ca toti mananca! Pentru ca nu vreau sa fiu ca toti ceilalti, pentru ca mi-e frica sa risc sa incerc o noua aroma care poate la fel de bine sa-mi provoace greata si sa ma strice la stomac...Poate as fi vrut eu sa descopar prima ...aroma de...cactus :) In fine, una peste alta, nu mai iau.
Apoi persoanele din mintea mea intra in sedinta: exista una anume care-mi spune de un milion de ori "tu nu vrei, tie nu-ti place, tu nu ai nevoie de inghetata!"
Dupa ce-mi spune asa o perioada incep sa cred. Iar cand cred, cred! Ajung sa cred ca sunt de-a dreptul oripilata de inghetata cu aroma de...cactus :)
Parca nici nu mai pot sa-mi aud prietenii incantati de aroma, laudand gustul, convingand din ce in ce mai multi sa incerce. Nu-mi pot imagina ca am fost vreodata curioasa sa incerc...
Iar daca mai trece o perioada de timp si stau sa fac o analiza logica iata ce iese:
1. categoric NU inghetatei cu aroma de ...cactus
2. Trebuia sa fi cedat primului impuls? R: NU!
3. Poate ai vrut si-acum nu mai vrei? Nu, n-am vrut, a fost o iluzie!
4. Poate iluzia e ca ti-ai repetat in minte de 1000 de ori pana ai ajuns sa crezi? R: NU!

Cu cine sa ma cert?

Ei, vi se intampla si voua asa ceva?