marți, 15 iunie 2010

Ultimele zile incinse

Aveam atatea zeci de ganduri, stand in compartimentul incins al trenului accelerat cu destinatia Gara de Nord - Bucuresti.
Cred ca-mi fierbea mintea la cele peste 40 de grade si n-aveam unde sa notez cele cateva idei pe care le-as fi vrut musai asternute aici.
Hai sa pun ordine in intamplari:
A venit si vara mult-asteptata, glorios cu toata puterea soarelui abatuta asupra tarii noastre.
Asa ca am decis sa fug in celalalt "capat de lume" unde (credeam eu) totul e mai domol.
Dupa aproape 13 ore de drum, un roman si jumatate citit, ma asteptam sa cobor din tren, sa adie un vant usor racoros cu iz de munte si padure. Doar ca de data asta soarele matinal era pornit sa prajeasca fiecare particica vie din jur.
Dar era atat de bine sa fiu acasa!
Cum ma asteptasem cele patru zile au trecut ca vantul si ca gandul insa cu efecte benefice asupra psihicului meu usor avariat de capitala.
Mi-am obisnuit fiinta cu mici "atentii" periodice. Astfel ca daca nu-mi iau odata la cateva luni macar 3 zile pentru mine (egoista de mine) risc sa-mi pierd din coerenta.
N-am vorbit la telefon decat cu jumatatea mea, nu m-am uitat la televizor (ca nu am avut timp), nu am discutat nici despre viata si nici politica... M-am plimbat, am savurat, am ascultat, am privit, am iubit clipa si mi-am lasat mintea sa se odihneasca de nutrirea oricarui gand.
Familia mea e o familie atat de vie incat uneori am impresia ca trebuie sa tin eu pasul cu ei. Stiu sa-si traiasca fiecare zi prin acel "hai sa facem ceva" pe care eu il aman seara dupa o zi la birou. Ai mei nu amana nimic niciodata. Fiecare zi e o noua experienta, un alt loc de vazut, o situatie de explorat, nu exista plictiseala sau blazare. De asta imi plac, de asta de fiecare data imi spun ca-mi voi trai si eu clipa fara sa uit ca timpul imi apartine in primul rand mie.
Mai spun si de aceasta data ca Maramuresul e cel mai frumos judet al acestei tari. Cred ca acolo sunt cei mai blanzi oameni chiar daca nu se lauda cu stive de diplome de studii.
Oameni sinceri, oameni pentru care increderea nu e un cuvant suspicios, oameni care ajuta pentru ca pot, oameni care se bucura pentru ca stiu cum, care traiesc in ritmul lent pentru ca timpul fuge dar ei reusesc sa-i tina piept.
Am dat o fuga pana la vecinii unguri unde mi-am relaxat si trupul (nu doar sufletul) intr-un mic strand termal. Foarte ingeniosi vecinii nostri, curati, chibzuiti, mai mare dragul sa petreci timp peste granita.
Ultima si cea mai frumoasa zi a fost petrecuta in Maramuresul istoric intr-un loc de basm.
La intoarcere am facut 14 ore intr-un tren ce tinea neaparat sa opreasca in toate statiile desi isi spunea accelerat. Cabina mea din vagonul de dormit parea cea mai putin oxigenata... De fapt cred ca am inregistrat un record de 14 ore intr-o sauna pentru ca nu era nici o diferenta intre clasa 1 a trenului si sauna umeda din Ungaria... De fapt mint...la sauna umeda aveam vapori de musetel, aici doar miros de CFR :)
Iata-ma acasa, la casa noastra, in capitala noastra, in coltul pe care doar noi stim sa-l animam. Mi-a fost dor de el pentru ca nu m-am simtit completa, mi-a fost dor de orasul pe care-l cunosc mai bine decat cel natal, insa nu mi-a lipsit zgomotul de criza. As fi vrut sa nu citesc despre protestele oamenilor disperati, sa nu ma intreb daca ziua de maine va fi gri...

Dar in ciuda tuturor culorilor posace e vara. Vreau (vrem) sa ne rupem de monotonia din jur si sa gustam din soare, mare, munte, in fiecare sfarsit de saptamana :)

Voi cum v-ati petrecut ultimele zile incinse?

11 comentarii:

Joker spunea...

Originala descrierea vietii!
Continui frumos cu Depeche..
Sa fi frumoasa!

Liana spunea...

Cand aud vorbindu-se de Maramures imi salta inima. Am fost pentru prima oara anul trecut in concediu, doar noi doi, si ne-a placut fffffoarte mult. Anul asta repetam figura. Ne-am incarcat bateriile si ne-am intors cu sufletelele tare impacate. E ceva de basm! Greu de explicat in cuvinte... cel mai bine e sa mergi acolo si sa simti...

Sabbra spunea...

Liana sa treceti musai prin satul Mara.
uite un link de la pastravarie, au si cazare, sunt in mijlocul naturii...e incredibil de frumos:

http://www.emaramures.ro/Foto/10232/PASTRAVARIA-ALEX-sat-Mara-Maramures-Bucuria-implinirii

Liana spunea...

Iti multumesc tare mult draga mea. O sa vizitam satul si poate ne si oprim peste noapte acolo. Mi-as dori. Abia astept sa ne bucuram de concediu! O sa-ti trimit poze ;))

scorpio spunea...

Ce frumos este acolo..spre rusinea mea fac parte din cei care nu au avut posibilitatea sa ajunga in acel colt de romanie...
ma bucur ca te-ai simtit bine,ca ti-ai incarcat bateriile si ca ai parte de soare...
eu il am cu lingurita,aici ploua,e ceata si frig.brrr,vreau soare,vreau sa ma topesc..

Sabbra spunea...

Astept cu drag pozele Liana :)

Scorpio unde esti tu de e frig si ploua?

Ana B spunea...

M-am ratacit pe munte intr-un colt uitat de lume. Am fost sa vad cheile Cernei si sa ma cotot pe Domogled. Statiunea Herculane sufocata de turisti, traseiele montane fara vizitatori. Am ales sa facem o tura pana unde ne tin picioarele.In doua zile nu am vazut pe nimeni in afara oamenii din grupul nostru, pentru mine/noi a fost bine pt ca am avut padurea si muntii doar pt noi, suna a egoism dar acesta este adevarul. Oamenii s-au obisniut sa plece cu masina de acasa, sa doarmna la hotel/pensiune, sa manance gratar si sa plece acasa. Noi...am descoperit cea mai frumoasa poienita cu fragi din muntii Cernei, am mancat urda dulce de la stana, am dormit langa un foc de tabara. A doua zi pe traseul de intoarcere ne-am intalnit cu trei turisti, doi dintre ei autori ai unei carti despre frumusetile zonei, cu am stat ceva timp la povesti. Amu vreau si-n Maramu.

Stewardezul spunea...

Oh...Maramures plai cu flori. Cunosc zona..eu am crescut intr-un sat din Salaj. Oamenii minunati,locurile frumoase,nepoluate...! Cat de dor imi este. Insa Capitala ne-a pervertit si ne-a facut roboti. Eu mi-am petrecut zilele incinse in avion facand curse,adirand oamenii si calamandu-i la turbulente..:))

Ar merge o padure,un parau frumos cu apa cristalina si linistea specifica.
Zile frumoase iti doresc iar vara care a inceput sa fie racoroasa afara si in suflet.

LiaLia spunea...

Iuuui, ţucă-te-aş, că tare eşti faină în hăinuţele alea cu părul tău bălai :) Aşa mi-ar plăcea şi mie să mai ajung pe la ai tăi, să mă duci la bunică-ta care să-mi spună "mâncă! be!" :))) Şi să mă distrez încercând să-mi dau seama exact ce aţi vrut să spuneţi tu cu mamă-ta când vorbiţi repede repede :)))

scorpio spunea...

in austria sunt sabbra si azi este la fel de frig ca ieri...poate sunt eu anormala,insa acum am facut focul in camin...

Sabbra spunea...

Ana, sa ma tii la curent daca faci vreo drumetie in Maramu :)

Stewardesule, ai dreptate, iti doresc si tie o vara frumoasa, la inaltime stiu oricum c-ai sa ramai :P

Lia no dara, bata-te norocu' sa te bata oi veni la anu' cand m-oi cununa la popa :P

Scorpio...de azi au inceput sa bantuie norii si pe-aici..Totusi nu e chiar atat de racoare si inca-mi incalzesc solzii de reptila in canicula :P