Unii cauta fericirea intr-un pahar cu alcool. O cauta zilnic si o gasesc aproape de fiecare data in fundul sticlei. Din acest motiv am o oarecare intelegere pentru cei ce sufera de alcoolism. Sunt cei ce gasesc exact ceea ce cauta, isi accepta conditia ,si-o utilizeaza pana la inconstienta. E trist dar este adevarat.
Exista oameni care-si cauta fericirea in cariera. Acestia sunt deseori cei mai flamanzi si isi ating cu greu momentul de apogeu. Chiar daca in cautarea lor ajung sa calce deseori in picioare alte fericiri, chiar daca alearga pe ultima suta de metri singuri, chiar daca ajung primii la birou si pleaca ultimii indepartand orice alta activitate... Pana la urma isi ating fericirea fie ca mai au doar o suflare pentru a se bucura de ea, fie ca odata dobandita nu mai are relevanta scontata.
Cei care-si cauta fericirea in propria persoana ii numim (noi ceilalti) nascisisti si/sau egoisti. De ce ar exista o regula pentru sensul si/sau scopul in viata? Poti sa dai si sa faci totul pentru a fi tu fericit, fara sa fie important daca iti savurez clipa singur, exibitionist ,sau alaturi de cineva. Nu sunt pro dintr-un singur motiv: omul este un animal obisnuit in haita. Aici trebuie sa-si traiasca si bunele si relele.
Cealalta extrema e reprezentata de oamenii care isi gasesc fericirea doar daca ii fac la randul lor fericiti pe cei din jur. Isi traiesc emotiile prin alti ochi, isi gusta clipa fara s-o simta de fapt. Altruistii fara limite sunt chiar mai tristi decat alcoolicii. Ei n-au de fapt personalitatea definitivata decat prin prisma omului de langa. Sunt cameleoni ai experientelor vii :)
Exista cautari echilibrate, gasim fericirea in viata de cuplu, intr-o familie, in intemeierea unei familii, intr-o fapta buna facuta zilnic, in mentinerea umanitatii si pastrarea animaleor din noi sub control. Fericirea extrasa din lucrurile mici, simple, care pare uneori o himera. A sustine ca iti gasesti fericirea in maruntisurile vietii denota ca esti un optimist incurabil sau un inconstient prea optimist :)
Din ce in ce mai multi sunt ce ce nu (mai) cred in fericire sau nu (mai) cauta s-o dobandeasca. Din ce in ce mai multi cetateni uita ce inseamna un zambet sincer...
De fapt n-am enumerat toate cele de mai sus pentru a-mi cataloga semenii, poate pentru a intelege si a admite ca a fi diferit nu e neaparat un motiv pentru a fi condamnat. Sunt intr-o continua lupta pentru acceptare, a mea si-a tuturor celor din jur. Sunt intr-o continua intelegere a faptului ca ceea ce ma face pe mine fericita, cel mai probabil este total irelevant pentru tine...mai ales daca intre noi nu este aparent nici o legatura.
Nu ma mai surprind nici macar actele de violenta in cautarea fericirii. Sunt convinsa ca si cei ce se autodeclara necredinciosi intr-ale fericirii de fapt o fac tot pentru satisfactia proprie.Vedeti ? E un cerc vicios.
Aproape totul e un cerc vicios...
Nu v-am vorbit deloc despre fericirea mea (nu in acest articol) pentru ca azi ea este irelevanta. As vrea sa stiu, poate ma ajutati voi (cei ce ma cititi), unde gasiti fericirea?
Am facut candva o paralela intre un geniu stresat si-un prost fericit fara sa intru totusi in prea multe amanunte...
Avem o definitie a fericirii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu