Viata ca un cerc

Un cerc vicios? O spirala?

Daca veti contoriza de cate ori viata se dovedeste a fi ciclica raspunsul va fi inevitabil : intotdeauna!

"Toate-s noi si vechi sunt toate" sau mai pe intelesul nostru: toate au mai fost, toate vor mai fi!

Pana nu intelegem acest fenomen ne vor zbuciuma toate intrebarile existentiale iar explicatiile sunt zadarnice deoarece mintea noastra parca are o personalitate aparte, incapatanata ca un catar.

Ca sa nu va las sa-mi deslusiti de printre randuri pilda de astazi:

Viata ne serveste aceeasi felie de tort cu o precizie de ceasornic pana facem diabet. Iar si iar si iar cam toate obstacolele noastre ne pun aceleasi intrebari: "tu stii cine esti?, tu stii ce vrei?"

Tot eu, nu de prea multa vreme spuneam c-am invatat sa-mi doresc cu adevarat si sa reactionez pozitiv cand dorintele se implinesc.

Totusi, cand se intampla ceva ce NU imi doresc,ba din contra,atunci ce fac? Invatati, invatati, invatati (dupa cum spunea Lenin). Invat din fiecare care experienta chiar daca e negativa, chiar daca e un dezastru personal, caut sa-i inteleg cauzele, sa ii valorific aspectele pozitive (daca ele exista) sau sa o ingrop in arhiva de ganduri si experiente nefaste.

In viata vor continua sa apara teste si intamplari sub o forma sau alta care sa ne subjuge sau sa ne intareasca personalitatea. Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic, nu-i asa? Asta inseamna ca trebuie sa dai piept cu teama (de orice natura ar fi ea) si sa lupti pana totul se intampla asa cum decizi tu!

Nu iau decizii in bataia pustii ; nu hotarasc "in ultimul moment" ceva ce s-ar putea sa ma arunce intr-un nou vartej de intamplari.

Pana nu am invatat de ce eu , Cristina, am probleme cu oamenii, cu relationarea, cu socializarea, n-am reusit sa ma integrez in nici un fel de organizatie. Suna atat de simplu dar paradoxal a ne recunoaste propriile greseli e cea mai grea ecuatie.

Am repetat aceleasi greseli pe plan sentimental si sfarseam iremediabil in acelasi loc crezand ca am o rotita lipsa, ca nu sunt capabila sa iubesc, sa daruiesc, sa imi impart viata cu cineva. Eram atat de convinsa de acest lucru incat ajunsesem sa ma accept ca personaj lipsit de suflet.

As fi alergat mult si bine in acest cerc vicios...insa am avut suficienta tarie sa-mi admit esecurile, sa-mi calc peste orgoliu, sa-mi cer iertare si sa imi doresc cu adevarat mai mult.

Sunt doar doua exemple relevante care sustin ca ne lovim de aceleasi probleme si intrebari si ca o vom face la nesfarsit daca nu reusim sa admitem si sa ne constientizam greselile noastre.

Este foarte adevarat ca intamplarile marcante nu depind excusiv de noi si ca omul ca fiinta egoista va arunca vina pe orice altceva (uneori fiind chiar justificata aceasta actiune).

Inca o data: CE vreau sa spun?

Vreau sa spun...ca vei ajunge mereu in acelasi loc, ca vei da mereu cu capul de pragul de sus atata timp cat nu-ti intra in reflex sa-ti analizezi TU, TIE comportamentul, atata timp cat deciziile tale sunt luate fara a fi bine gandite sau de complezenta.

Intreaba-ti sufletul cine esti! Crezi in miracole!Te rog sa crezi in dorintele care ni se implinesc! Te rog sa crezi in tine indiferent cat de tare doare ceea ce ti se intampla.

Te rog sa-ti inveti sufletul sa perceapa, sa desluseasca cat de frumoasa este de fapt viata si cat de mult conteaza sa invatam fiecare aspect al ei.