marți, 2 februarie 2010

"Ideea prohibitorie"

Asa se numea cartea pe care am visat-o. Fiecare pagina era plina de cuvinte care n-aveau neaparat o ordine, un inteles, ci mai degraba pareau desprinse direct din mintea mea...
Ma uitam la cartea mare cu coperta solida ce mirosea a piele, pagini maronii si scrisa parca in condei...
"O fi cartea mea?"
M-am trezit si-am cautat peste tot cartea cu acest nume. Ea nu exista. Totusi sub titlul ei se ascund multe ganduri de-ale mele. Stiu, n-are logica ceea ce spun... Gandesc cu sufletul, sau simt cu mintea, m-am bazat destul de mult pe instinct in loc sa ma bazez pe matematica.
Asa si cu acest vis. L-am considerat ca fiind o revolta a subconstientului meu. Dorinta mea de-a scrie CEVA persista de ani buni. Nu stiu insa CE sa scriu.
Am "gasit" raspunsul : gandurile, sentimentele nu trebuie sa aiba o ordine anume... Care e logica sufletului? Sa-mi ofere cineva o explicatie chirurgicala?
De ce ne doare pieptul cand suferim? Unde sta sufletul ascuns in om? Dar gandurile? De ce avem senzatia ca pastram gandurile in cap si sufletul in piept? De ce n-ar fi invers?
Cuvintele mele nu trebuie sa aiba un inteles pentru toti cei ce le citesc.Cuvintele mele sunt pentru cei ce cauta un raspuns si il gasesc aici.
Eu nu detin nici o solutie, pentru mine a scrie e aproape o necesitate... fiziologica. Trebuie sa o fac.
Uite ca n-am nevoie de sens, logica, ordine sau intelepciune. Am nevoie doar de suflet. Pentru cuvinte... pentru cititul printre randuri. Pentru ca de fiecare data exista povestea scrisa si povestea nescrisa. Cati dintr voi pot sa-mi citeasca povestea nescrisa?
Citind paginile cartii din vis descopeream:
" ...m-am uitat la tine pe sub razele de soare... uitam apoi de tine ca sa ma indragostesc de apus. Uitam si de apus ca sa ma indragostesc de cuvintele din vant, de cuvintele din valuri. Am stiut atunci ca viata mea se va schimba pentru totdeauna...Am stiut ca o sa traiesc pentru a descoperi mereu si mereu lucruri noi, simtitri noi, de nestapanit, fara sa apartin universului.
Iar ceea ce simt. Doamne am senzatia ca sunt construita din senzatii. Senzatii atat de puternice incat corpul meu este prea mic, prea putin capabil sa inmagazineze atat de multa energie... Milioane de ganduri se scurg din mine, hranesc nisipul, se dizolva in valuri, simt cum cineva isi face loc in mintea mea pentru a ma elibera de zecile de ipoteze.
Ajung iar sa te privesc pe sub raze.
Lasa-ma sa-ti insir toate cuvintele de care m-am indragostit..."


Au urmat cateva pagini in care erau asezate doar cuvinte, intr-o ordine ciudata, rebela : 2 cuvinte in pagina, 80 de cuvinte in pagina, 8 de cuvinte, 10, 1, sau o pagina goala pur si simplu.


Voi continua sa scriu. N-o sa ma rezum niciodata la o carte... (cu final)



Sau la chestii matematice :)

Un comentariu:

LiaLia spunea...

Honey, tu scrie, că se așează ele cuvintele pe blog, în cărți, în memorie :)