In ultima luna am scris din ce in ce mai putin...
Pesemne blogul a fost manta de vreme rea, coltul de internet care m-a ascultat si vindecat iar acum relatia noastra monotona cauta o portita de iesire?
Pur si simplu m-am decis sa tin mai multe pentru mine si doar pentru mine... Opinii din exterior n-am deoarece nu sunt atat de activa, interesata, pasionata si implicata in mediul inconjurator.
Da, protejez animalele, protejez natura, am cateva convingeri puternice, dar in afara de acestea, credeti-ma sunt atenta numai la traista mea...
Tanjesc dupa zilele cu soare, tanjesc in fiecare dimineata dupa serile noastre, tanjesc in fiecare weekend dupa concediu...cred ca ma integrez perfect in marea masa de oameni cu dorinte normale.
Mai putin cea cu India... De o perioada incoace mi-e tare tare tare dor de o bucata din tara aceea sfanta.... Caut haine, obiecte de cult, muzica lor, scrieri despre ei, si cred ca oricat le-as invata istoria, le-as copia garderoba si imita altarele de rugaciuni...pana n-am sa simt sub talpi pamantul lor am sa visez acolo....spre India.
Cam acestea sunt starile mele sufletesti din ultima vreme...in cotinua asteptare...
Aici de fapt vreau sa ajung sa mai fac pace cu mine ; la capitolul timp. Am tendinta sa ignor intervale intregi de timp pentru ca eu din punctul A imi doresc sa ajung in punctul B, si pana acolo...nimic nu mai e relevant.
Care este astazi punctul B? Buna intrebare...
La capitolul evenimente de suflet ; am legat duminica snurul meu de martisor intr-un pom din padurea Baneasa... Am legat acolo o dorinta, si poate finele lui '009 imi dovedeste daca acestea devin sau nu realitate...Am sa va spun si voua :)
Cam atat...
Postări
4 comentarii:
Heh, ai confirmat o teorie d'a mea care zice ca inspiratia, lucrurile marete se nasc din suferinta. Vin atunci cand iti rozi unghiile, te doare burta de foame iar capul te frige in cautare de multe raspunsuri la multe intrebari.
Cand esti fericit, unghiile sunt lacuite iar la burta te gandesti numa cum sa o intretii fara grasimi atasate ... nu prea mai ai intrebari.
Fericirea, starea aceea de bine cel putin pe mine ma face sa o traiesc pur si simplu fara analize, fara intrebari, chiar daca asta imi alunga toata inspiratia din lume. So be it !
Cam atat.
Cum ma cunoaste ea pe mine :)
Totusi am sa-mi permit mai departe sa-mi redau gandurile in scris mizand pe faptul ca fericirea e totusi molipsitoare :)
Pe principiul vostru cu fericirea şi inspiraţia, eu am primit azi aşa o doză inspiraţională de nu o pot duce, nici eu, nici buzunarul :))) Dar pe tine te prefer aşa, leneşă ca o pisică bine ghiftuită şi alintată, care nu mai are nevoie de altceva decât de un somn bun, în braţele cui o iubeşte :)
Sorry Lia, inspiratia ta nu e de dat nimanui :) saracsa Frieda :(
in alta ordine de idei..taaaluuummmaaannaaa!!!
Trimiteți un comentariu