Traiesc! Traiesc!

Traiesc in fiecare zi ca si cum maine ar fi ziua cea mare... Mereu maine, niciodata azi!
Am nasu' prins in laptop, urechile prinse-n telefon, zilele notate-n agenda, clientii organizati in calendar, sifonierul geme prelung dupa toale business, eu urlu spre oglinda ca intineresc si ca vreau jambiere roz in dungi, pantaloni galbeni cu ursuleti si tricou cu Nemo, ala din "finding Nemo" ca motanu-mi nu mai sade la pozat...
Nu mai am timp sa-mi insir gandurile-n taste, de fapt mint, nu mi se zbuciuma mintea defel!
Dar pot sa ma laud c-am facut chestii noi, in ultimele zile, adica in weekend ;
Sambata dis de dimineata (sa tot fie trecut de '12) vazand cum soarele se zbate sa ne intre in casa, am scos copchilu balai (adica subsemnata) afara...
Surpriza weekendului - pana de la masina - facuta intentionat cu un surub, de vecinu' taximetrist!
De-ar fi fost prima oara, sa zicem ca i-am fi scrijelit tandru cu un cui "ai lav iu" pe solentza lui galbena si jerpelita! Dar omul tine la manie si iata ca ne-am gandit sa fim mai destepti, n-o sa-i dam foc la casa, n-o sa-i violam copiii, o sa-l reclamam la compania angajatoare, l-am dat deja la politie, si-l lasam somer pe timp de criza...
Trecem peste incident, bem cafeaua pe terasa de vis a vis de vulcanizare si-apoi cu tari straine in minte...pornim la drum.
Ne gandeam la Ruse, o muratura, un gospodin, dar n-a fost sa fie, am luat-o prin satele sudiste si-am zarit o mandra asezare: Palatul Brancovenesc de la Potlogi.
"In drumul de la Targoviste la Bucuresti, Brancoveanu se oprea de fiecare data la mosia sa din Potlogi (judetul Dambovita) unde, in anul 1698, construise un minunat palat, daruit fiului sau cel mare, Constantin, dupa cum glasuieste pisania: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul". De cate ori avea ocazia, domnitorul supraveghea si controla lucrarile de constructie. Potlogii au fost prima mosie de care este legat Constantin Brancoveanu inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti. Domeniul a apartinut, in secolul al XVII-lea, postelnicului Dima si jupanesei sale Dragna, care vor construi aici casa veche din care se mai pastreaza azi doar pivnitele de plan patrat, cu patru calote sprijinite pe arce dublouri descarcate pe un stalp central."(citat explicativ)
Daca aveti ocazia sa vizitati locul, faceti-o, merita!
Duminica, pe acelasi printzip, ne-am trezit in poligon... "sa invete blonda sa stea la volan"
Ei bine, blondei nu-i prea place, ca sa nu vorbim de faptul ca habar n-are cum se struneste o bestie pe patru roti...
Trageam cu ochiul la motocicletele din poligon in timp ce iubitul imi explica cu patos tainele condusului. Fara tragere de inima, cu ochii inmuiati in lacrimi de emotie am incercat sa-l mituiesc complimentand-ul ca el este un sofer exceptional...asa ca familia noastra nu mai are nevoie si de mine la volan...poate doar la ghidon...
Totusi, voi invata sa conduc (aici sta dovada scrisa).
Ca sa nu ma intorc cu mintea goala, pardon, cu mana goala, din poligon, am defrisat (recunosc, sunt o bruta) un corcodus abia inmugurit. Dovada, sta pe masa din casa, cu cele mai frumoase si mai parfumate flori.
Peste noapte...a venit si primavara (ca tot o asteptam cu ofrande) asa ca prima zi a saptamanii m-a primit cu o alee parfumata a parcului, ciripit de pasarele, raze blande de soare si...viata! Lume vie!
Cam asa arata o frantura-n litere a ultimelor mele intamplari...
Cu un zambet in coltul gurii...vinovat, poznas, declar: ziua de maine...e plina de ganduri de concediu...
...doar ganduri!