Acum 7 ani cand am mers prima oara in Vama Veche am remarcat doi punckisti care dormeau pe o perdea de CFR, mi-am zis "wow, cool!" aveam 17 ani, si mi se parea rebell yell! De atunci am ajuns in fiecare an acolo, si-n imprejurimi (respectiv 2 Mai).
Legendele cum ca Vama ar fi fost candva pustie mi se pareau ca respecta spiritul rebel, iesit din comun al acelui colt de nisip plin de cutii de bere si chistoace de tigara.
An de an am fost martora evenimentelor marcante; manele in Vama ?!?!?!, "salvati vama veche", "stufstock" mergand profund pe conceptia "in vama n-ai nevoie de bani, sau de camera la hotel".
Nu-s vreo razvratita, nici hipioata, si mai nou n-am timp nici de rockereala, poate din acest motiv in ultimii doi ani am cautat oarecum liniste, relaxare, sau macar mahmureala tihnita...prin capete de Vama, "inspre bulgari" sau prin alte locuri a caror nume nu le mentionez din dorinta de-a proteja macar acest sezon pustietatea lor.
Anul acesta in lipsa mea acuta de TV, radio sau orice alta sursa media (deh lucrez la o agentie de presa :))) ) am aflat totusi de trendul "romania vs bulgaria" si am ciulit urechea cu interes. Eu patrioata convinsa, care nu-si parasise tara niciodata, si nici ca vroiam sa aud, mahnita ca romanii ar putea sa alimenteze o astfel de competitie absurda.
Dupa cum povesteam in scrierile anterioare, s-a nimerit domle sa ajung si eu prin bulgaria, extrasezon, gospodin, nisipuri de "haur" , gospodin. Nu intru in detalii...inca...
Sambata dupaamiaza, proaspeti in 2 Mai, dupa o ora de plaja la nori si vant, ne-am cocotat in terasa cu vedere spre cherhana si gandeam romantic spre rapanele din farfurie :) tot aici mi-e sufletul, tot la noi pe litoral, indiferent cat de mult m-au impresionat bulgarii, eu tin cu Vama Mea!
Cine stie in ce ceas rau oi fi gandit-o, sau spus-o! A doua zi, dis de dimineata, pe la 11: 55 (da, m-am uitat la ceas) eram pe terasa lu' Mitocanu, nu de buna voie, ci convinsa, (eu am ceva personal cu Mitocanu, simplu, e mitocan! Indiferent cat de mari or fi portiile, tot nu iert, nu uit!).
La ora 11:58 dupa ce-mi aleg entuziasta varianta de omleta, chelnerul (in doar 10 minute) venea spre noi, tintuiesc cu ochii in meniu urmatoarea fraza "micul dejun se serveste pana la ora 12". Stiam ce urmeaza, m-am bosumflat, si oricat mi-as fi dorit sa las fasoanele, n-am reusit. Ce era atat de greu sa-mi tranteasca 2 oua intr-o tigaie?Pe banii mei? N-am mancat nimic, si-a anulat si prietenul meu comanda, din solidaritate, desi probabil ca-i paream absurda, am pornit spre alte locatii. Eu indignata nevoie mare, bombanind... mai mult enervata de atitudinea chelnerului care mi-o trantise cu satisfactie "nu facem!, nu facem exceptii!, asta E! nu va convine..."
Jos la Frontiera, 12:05 , "nu mai servim micul dejun". Vis a vis la Bibi, "nu mai servim micul dejun".
Am renuntat la martirism, daca tot ne este impus meniul, macar sa fim selectivi cu locatia, hai pe o terasa, undeva sus, cu priveliste..."hai la Corsaru'". Ajunsi acolo, am luat noi meniul din raft, intentionand sa atragem atentia asupra noastra, poate, poate ni se va lua comanda mai devreme decat ne-am fi asteptat.
Douazeci de minute mai tarziu, timp in care ne asezasem la una dintre mesele libere si nedebarasate, am intrebat mai mult din curiozitate daca nu cumva ii lasa inima de-o omleta. Poate chelnerul era inimos, insa bucatarul nu! Imi imaginam eu clanul bucatarilor de vama care se vorbisera seara la un spritz, cum sa lanseze ei moda vamaiotilor care sar de micul dejun. Daca nu-s suficienti de simtiti sa se trezeasca in VACANTA inainte de ora 12, de preferat la 6, sa vada rasaritul, apoi sa stea la rand la omleta, nu le mai servesc nimic! Sa le fie invatatura de minte!
Iar mi-am dorit sa-mi fac eu restaurantul meu (asta-i alta poveste).
Sa revenim la oile noastre in Corsaru. Dupa o jumatate de ora, a debarasat masa, si ne-a luat comanda...ce-i drept cu scuzele de rigoare ca sunt doar 2 chelneri, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca pe litoral, etc.
Ce-ar mai fi de spus? Ca am cerut un ceai cu miere, a fost adus cu zahar, mierea a venit cand ceaiul era rece, jumatate baut, si de fapt nu ne-a fost adusa ci am luat-o NOI de la bar? Ca am cerut o apa plata cu gheata si lamaie, am avut o sticla de apa pe masa, n-am avut pahar, dupa 10 minute a sosit gheata si lamaia, tot n-am avut pahar...s-a topit gheata, am baut ceaiul, si-am avut pahar...de ceai :)
Inainte de plecare, pe cand calculam cei 10% spaga, din reflex, am vrut ca tot omul sa mergem la toaleta...ghinion! E stricata! Am dat cei 50 de mii spaga...suntem darnici, si-am plecat...bombanind. La fel cum venisem.
Mi-am adus aminte de bulgari :) In timp ce ne plimbam prin bazar (intr-o statiune incredibil de curata) ne-a acostat un nenea, foarte prietenos, "ati mancat?" noi "nu". Dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, si a inceput sa ne vorbeasca in limba noastra (am vazut mai apoi ca vorbeau orice limba) ne-a invitat sa vedem menul restaurantului lui, si daca ne placea, sa ramanem. Ne-a placut, am ramas, si ni s-a "alocat" un chelner. Restaurantul nu era cine stie ce, semana cu ale noastre, insa nenea chelnerul, dragut, amabil, glumet, grijuliu, si toate felurile de mancare gigant, si absolut delicioase, plus modul in care iti era castigata simpatia ne-au facut sa tot degustam de vreo 90 de leva, echivalent a vreo 2 bulioane ale noastre. Am avut vreo remuscare? NU! Pentru ca ne-am ghiftuit cu toate fructele de mare posibile, am luat si la pachet, si ne-am simtit EXCELENT!
N-as fi vrut sa ajung sa-mi compar plaja din Vama, cu plaja bulgarilor, n-as fi vrut sa admit ca avem carente, sau ca n-am fi atat de ospitalieri precum ne dam.
N-as fi facut-o daca mi-ar fi dat nenea Mitocanu' doua oua caftite-ntr-o tigaie.
Legendele cum ca Vama ar fi fost candva pustie mi se pareau ca respecta spiritul rebel, iesit din comun al acelui colt de nisip plin de cutii de bere si chistoace de tigara.
An de an am fost martora evenimentelor marcante; manele in Vama ?!?!?!, "salvati vama veche", "stufstock" mergand profund pe conceptia "in vama n-ai nevoie de bani, sau de camera la hotel".
Nu-s vreo razvratita, nici hipioata, si mai nou n-am timp nici de rockereala, poate din acest motiv in ultimii doi ani am cautat oarecum liniste, relaxare, sau macar mahmureala tihnita...prin capete de Vama, "inspre bulgari" sau prin alte locuri a caror nume nu le mentionez din dorinta de-a proteja macar acest sezon pustietatea lor.
Anul acesta in lipsa mea acuta de TV, radio sau orice alta sursa media (deh lucrez la o agentie de presa :))) ) am aflat totusi de trendul "romania vs bulgaria" si am ciulit urechea cu interes. Eu patrioata convinsa, care nu-si parasise tara niciodata, si nici ca vroiam sa aud, mahnita ca romanii ar putea sa alimenteze o astfel de competitie absurda.
Dupa cum povesteam in scrierile anterioare, s-a nimerit domle sa ajung si eu prin bulgaria, extrasezon, gospodin, nisipuri de "haur" , gospodin. Nu intru in detalii...inca...
Sambata dupaamiaza, proaspeti in 2 Mai, dupa o ora de plaja la nori si vant, ne-am cocotat in terasa cu vedere spre cherhana si gandeam romantic spre rapanele din farfurie :) tot aici mi-e sufletul, tot la noi pe litoral, indiferent cat de mult m-au impresionat bulgarii, eu tin cu Vama Mea!
Cine stie in ce ceas rau oi fi gandit-o, sau spus-o! A doua zi, dis de dimineata, pe la 11: 55 (da, m-am uitat la ceas) eram pe terasa lu' Mitocanu, nu de buna voie, ci convinsa, (eu am ceva personal cu Mitocanu, simplu, e mitocan! Indiferent cat de mari or fi portiile, tot nu iert, nu uit!).
La ora 11:58 dupa ce-mi aleg entuziasta varianta de omleta, chelnerul (in doar 10 minute) venea spre noi, tintuiesc cu ochii in meniu urmatoarea fraza "micul dejun se serveste pana la ora 12". Stiam ce urmeaza, m-am bosumflat, si oricat mi-as fi dorit sa las fasoanele, n-am reusit. Ce era atat de greu sa-mi tranteasca 2 oua intr-o tigaie?Pe banii mei? N-am mancat nimic, si-a anulat si prietenul meu comanda, din solidaritate, desi probabil ca-i paream absurda, am pornit spre alte locatii. Eu indignata nevoie mare, bombanind... mai mult enervata de atitudinea chelnerului care mi-o trantise cu satisfactie "nu facem!, nu facem exceptii!, asta E! nu va convine..."
Jos la Frontiera, 12:05 , "nu mai servim micul dejun". Vis a vis la Bibi, "nu mai servim micul dejun".
Am renuntat la martirism, daca tot ne este impus meniul, macar sa fim selectivi cu locatia, hai pe o terasa, undeva sus, cu priveliste..."hai la Corsaru'". Ajunsi acolo, am luat noi meniul din raft, intentionand sa atragem atentia asupra noastra, poate, poate ni se va lua comanda mai devreme decat ne-am fi asteptat.
Douazeci de minute mai tarziu, timp in care ne asezasem la una dintre mesele libere si nedebarasate, am intrebat mai mult din curiozitate daca nu cumva ii lasa inima de-o omleta. Poate chelnerul era inimos, insa bucatarul nu! Imi imaginam eu clanul bucatarilor de vama care se vorbisera seara la un spritz, cum sa lanseze ei moda vamaiotilor care sar de micul dejun. Daca nu-s suficienti de simtiti sa se trezeasca in VACANTA inainte de ora 12, de preferat la 6, sa vada rasaritul, apoi sa stea la rand la omleta, nu le mai servesc nimic! Sa le fie invatatura de minte!
Iar mi-am dorit sa-mi fac eu restaurantul meu (asta-i alta poveste).
Sa revenim la oile noastre in Corsaru. Dupa o jumatate de ora, a debarasat masa, si ne-a luat comanda...ce-i drept cu scuzele de rigoare ca sunt doar 2 chelneri, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca pe litoral, etc.
Ce-ar mai fi de spus? Ca am cerut un ceai cu miere, a fost adus cu zahar, mierea a venit cand ceaiul era rece, jumatate baut, si de fapt nu ne-a fost adusa ci am luat-o NOI de la bar? Ca am cerut o apa plata cu gheata si lamaie, am avut o sticla de apa pe masa, n-am avut pahar, dupa 10 minute a sosit gheata si lamaia, tot n-am avut pahar...s-a topit gheata, am baut ceaiul, si-am avut pahar...de ceai :)
Inainte de plecare, pe cand calculam cei 10% spaga, din reflex, am vrut ca tot omul sa mergem la toaleta...ghinion! E stricata! Am dat cei 50 de mii spaga...suntem darnici, si-am plecat...bombanind. La fel cum venisem.
Mi-am adus aminte de bulgari :) In timp ce ne plimbam prin bazar (intr-o statiune incredibil de curata) ne-a acostat un nenea, foarte prietenos, "ati mancat?" noi "nu". Dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, si a inceput sa ne vorbeasca in limba noastra (am vazut mai apoi ca vorbeau orice limba) ne-a invitat sa vedem menul restaurantului lui, si daca ne placea, sa ramanem. Ne-a placut, am ramas, si ni s-a "alocat" un chelner. Restaurantul nu era cine stie ce, semana cu ale noastre, insa nenea chelnerul, dragut, amabil, glumet, grijuliu, si toate felurile de mancare gigant, si absolut delicioase, plus modul in care iti era castigata simpatia ne-au facut sa tot degustam de vreo 90 de leva, echivalent a vreo 2 bulioane ale noastre. Am avut vreo remuscare? NU! Pentru ca ne-am ghiftuit cu toate fructele de mare posibile, am luat si la pachet, si ne-am simtit EXCELENT!
N-as fi vrut sa ajung sa-mi compar plaja din Vama, cu plaja bulgarilor, n-as fi vrut sa admit ca avem carente, sau ca n-am fi atat de ospitalieri precum ne dam.
N-as fi facut-o daca mi-ar fi dat nenea Mitocanu' doua oua caftite-ntr-o tigaie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu