Da, am un program extrem de aglomerat, îmi iubesc jobul de copywriter şi ador să-mi petrec timpul liber cu oamenii mei dragi, dar întotdeauna am reuşit să mă deconectez total în timp ce fac sport.
Iniţial am început sala ca să-mi domesticesc demonii după renunţatul la fumat şi să îmi dezmorţesc oasele într-un mod constructiv. Evient că "m-a prins" repede atmosfera vie, prietenoasă şi mai ales starea de bine pe care doar mişcarea ţi-o poate da.
Credeţi-mă, oricât de ocupaţi aţi fi, după o oră-două de sport, satisfacţia, relaxarea, energia, toate se îmbină în cel mai frumos mod şi, culmea, timpul nu mai pare un factor atât de stresant.
Când auzeam pasionaţii de sală propovăduind sportul ca mod de viaţă...râdeam. Ok, am avut mereu activităţi extra-şcolare, înot, echitaţie, dans, mersul pe bicicletă, însă nu le-am considerat mare scofală, le făceam (şi le fac încă) din pură plăcere.
După doar două luni de mers constant la sală mi-am dat seama că sunt dependentă. Oboseala şi leneveala aia de dimineaţa (când nu te poţi da jos din pat de obosit ce eşti) au dispărut şi au fost înlocuite de o energie incredibilă. Nu mai există "oboseală acumulată" sau nevoia de a lua o pauză. Pur şi simplu faci faţă mult mai bine unui ritm de viaţă alert. Ca să nu mai vorbim de efectele benefice asupra organismului şi a corpului tău, care brusc e recunoscător că îi dai atenţie.
Şi timpul nu mai e un impediment atunci când faci ceva ce iubeşti.
Uite aşa am ajuns să merg zilnic la sală. De fiecare dată cu drag şi dor. Ok, am schimbat câteva săli, câţiva instructori, am învăţat lucruri de care, sincer, nu mă credeam capabilă.
Cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost să-mi depăşesc cea mai neagră perioadă din viaţă cu ajutorul sportului.
Recunosc, astă vară eram de-a dreptul fanatică. Am trecut prin nişte stări...în fine...nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că de fiecare dată când depresia îmi bătea la uşă eu eram la sală.
Acolo toate energiile negative se materializau în exerciţii fizice. Am alergat, am ridicat greutăţi, am transpirat şi mi-am depăşit propriile limite de câte ori am simţit că sunt cu plânsul în gât.
Preferam să fiu epuizată de sport decât să las durerea să mă acapareze.
Au existat şi guri rele care m-au acuzat că "las frustrările pe aparatele de la sală" însă...atâta timp cât metoda a funcţionat...puţin mi-a păsat!
Şi...a funcţionat. Perfect!
Să ajungem aşadar şi la veştile bune cu care vă ameninţam în titlu :) Pe 3 februarie se redeschide sala Perfect Body, prima sală la care eu am învăţat sa iubesc mişcarea, antrenorii, dansul, buna-dispoziţie. Şi sunt un om pretenţios, să ştiţi :)
Aceşti oameni dragi mie mi-au propus (iar eu am acceptat) să fac parte din echipa lor, să predau cursuri de Pilates. Aşadar, în fiecare marţi şi joi între orele 21:00 şi 22:00 vă aştept la sală să facem pătrăţele pe abdomen, să ne relaxăm frumos, să ne transpirăm necazurile şi să ne ramână doar frumuseţea feminină.
Iar dacă aveţi impresia că orele de Pilates sunt prea domoale şi cuminţi pentru gustul vostru...înseamnă că nu v-aţi antrenat până acum cu mine :)
Haidaţi să facem sport!
Postări
