miercuri, 26 iunie 2013

Egoism

Recunosc. Mi-e frica.

Am ajuns sa ma feresc de durere aproape instinctiv. Nu vreau sa mai fiu niciodata vulnerabila. Nu vreau sa dau motive universului sa se intoarca impotriva mea. Pentru ca o va face. 100%
Stiu ca nu am sa rezist la infinit ascunsa in casa, asteptand sa treaca furtuna. Stiu ca nu-mi pot detasa sufletul de corp, nu-l pot ascunde in lada de zestre si ingropa intr-un loc necunoscut...

Insa mai stiu ca fiecare alegere ne poarta spre undeva. Prefer mediocritatea momentului decat gloria unei veri nebune.
Sunt singurul om capabil sa stea in buza prapastiei si sa decida daca mai face un pas sau nu.
Se spune ca ai orgasm atunci cand mori.
Dar...mori. Inevitabil.

Pana la urma...asta e singura cale pe care nu am urmat-o niciodata. Niciodata nu am fost corecta. Am trisat si mi-am luat de la viata tot ce am vrut.
"Imi doresc", "vreau" si "trebuie sa fie asa" au fost cam singurele mele prioritati.

Poate e cazul sa astept sa se intample pur si simplu...lucruri normale. Sa nu imi iau ci sa primesc, sa nu vreau ci sa astept.
Nu stiu inca ce inseamna asta. Curaj versus liniste? Nebunie versus pace?

Un vechi proverb indian spune: "Nu judeca pe nimeni pana nu ai mers o mila in mocasinii lui".

Deocamdata "mocasinii" mei sunt inchisi in dulap.

2 comentarii:

cineva care te cunoaste... spunea...

Universul esti tu,si de aceea ai liberul arbitru.Daca tu ai ales pana acum doar sa,, vreau'' si sa ''trebuie ''universul vrea sa inveti sa primesti pur si simplu,dar asta nu inseamna neaparat ceva rau sau greu ci mai degraba ceva cu care tu nu esti obisnuit.Fii fericita pentru ca ai atat de multe motive si atat de multi oameni care vor ca tu sa fii fericita!

Adrian Balota spunea...

Asta chiar mi-a placut si mi-am adus aminte de ceva ce am scris acum muuuuulti ani. Recunosc ca mi-a luat ceva timp sa gasesc.
”......destul de curios este ca, dupa ani buni, cand maturitatea ia locul instinctelor, inca incerc sa desfac ceva ce a fost facut pentru a nu se rupe. Intrebarea retorica s-ar reduce la : Am avut dreptate? dar asta numai din orgoliu, nicidecum din incercarea , disimulata chiar, de a afla adevarul. In fond, si asta am mai spus-o, pe cine intereseaza? Interesul se limiteaza la momentul prezent, nu ma hraneste cu nimic si cu atat mai mult, nu-mi poate raspunde, ci, ma afunda si mai tare intr-o sumbra neintelegere a normelor morale elementare, pe care le acceptam fara sa ne gandim daca ne stau bine sau nu.
...........................
Odata, cineva m-a provocat sa constientizez ca exista si de atunci, fara sa inteleg fenomenul, alerg orbeste intr-un spatiu ce nu are legatura cu cu fiinta mea existentiala. Mi-am ordonat imperios sa-i raspund sau daca nu, sa incep prin a cauta raspunsul. Si uite asa si astazi, ratacesc si ma lovesc de obstacole ciudate cand foarte simplu, printr-o negare a realitatii, as putea inceta sa ma mai invart ca un satelit care, desi atras de o forta magnetica, nu o atinge niciodata.
........................”