Mi-e pofta sa mestec salcami

Am iesit ieri la o plimbare inainte de lasatul serii. Eu cand ies la plimbare imi place sa-mi tarasc picioarele lenes si sa casc ochii peste tot.

Nu exista casa in fata careia sa nu zabovesc si sa ma minunez de cine stie ce detalii. Imi tot promit ca-mi iau aparatul foto si pornesc la vanatoare de case vechi si usor darapanate.

Ma simt ca-n "huliganii" lui Eliade descoperind strazi vechi de cand orasul cu atat de multe amintiri ascunse-n fiecare caramida.

Cum paseam agale pe calea Victoriei pe langa parc nasul mi-a fost alintat de-o aroma atat de cunoscuta...Imi amintea parca de aerul din Grecia, cand ne plimbam amandoi pe scuter, batea vantul iar de cate ori treceam pe langa florile acelea galbene simteam o mireasma inuman de placuta. Ceva intre salcam si iasomie...dar deloc intepator, mai degraba apetisant. M-am oprit langa gardul parcului si-am inceput realmente sa adulmec. Cred ca se uitau oamenii la mine, stand pe varfuri cu nasul in vant hranindu-ma cu miros de... Bucuresti?

Apoi i-am vazut, spumosii si elegantii salcami de capitala... Ciorchinii greoi de flori se leganau bland in ultimele raza de soare. Copacii batrani, spinosi la baza isi pastrau cununa de flori cu maretia anilor multi ce-au trecut fara sa le curme viata.

Am inceput sa gandesc iar in versuri de poezie. Mi s-a umplut gura de saliva si pofteam la florile acelea alb-laptos de parca erau boabe de caviar.

Aproape imposibil sa nu-mi fi zburat mintea la copilarie, la satul bunicii, acolo unde raiul chiar exista si unde pana si Ion Creanga ar fi putut sa-si faca amintirile mai picante.

Toata ulita satului era pavata cu salcami. In perioada lor de inflorire erau bantuiti de albine si de noi copii care ii cam jumuleam. Ne delectam mestecand florile de salcam. Aveau un gust usor dulceag dar foarte aromat. Dupa primul ciorchine de flori consumat te saturai asa ca preferam sa port si in par coronite din minunile dulci.

Unchiul meu avea cativa stupi de albine care-si faceau veacul tot prin salcamii de pe ulita. Insa ele, harnicele alegeau doar copacii inalti pe care ghiavolii de copchii nu-i puteau escalada pentru ca se raneau in spinii protectori. Insa ma bucuram la fiecare recolta de miere, cand dulceata si parfumul florilor pareau extrem de concentrate in licoarea cu tenta aurie.

De atunci si pana astazi nu-mi lipseste niciodata un borcan cu miere de salcami din bucatarie.

Iar daca vreti sa va bucurati de un rai al salcamilor va recomand o vizita la vecinii nostri, unguri, iesind din tara prin Satu-Mare. Au cativa kilometri buni pavati cu salcami batrani si incarcati.

E o adevarata isterie vizuala si olfactiva!

Cat despre mine...dupa ce-am adulmecat o portie buna de mireasma...si mi-am trait cele doua minute de amintiri dragi...am pornit mai departe, prin praf si zgomot de masini...spre piata Romana.