miercuri, 20 ianuarie 2010

Despre infidelitate in general

Am vorbit in ultimul timp cu cativa oameni mai mult sau mai putin apropiati; poate pentru ca sunt un bun ascultator...si-au deschis sufletele in fata mea.
Eu nu sunt foarte capabila sa dau sfaturi, uneori situatiile cu care se confrunta prietenii mei sunt atat de delicate incat nici nu-mi pot imagina ce-as face eu intr-o asemenea ipostaza...
Cel mai intalnit subiect este... infidelitatea. Din pacate.
Cea mai intalnita intrebare (dupa, de ce?) este: iert sau nu iert?
Am intalnit si eu palma dura a infidelitatii...demult; poate s-a intamplat intr-un moment in care aveam foarte multe resurse de refacere sufleteasca si fiind destul de tanara n-am constientizat cu adevarat ce inseamna sa fi tradat.
Atunci insa m-am infuriat, mi-am simtit orgoliul meu de fata rebela terfelit prin noroi si-am decis sa il razbun. L-am razbunat, si l-am razbunat, planuiam cele mai diabolice razbunari, cu cat le puneam in practica cu atat deveneam mai avida. Pana am obosit...am uitat chiar de ce o fac.
Mi-am promis ca n-o sa tradez niciodata un alt om, n-o sa fiu infidela. Mi-am incalcat aceasta promisiune, am tradat, desi aveam mai multi ani, mai multa minte, am ranit mai dur decat fusesem eu ranita.
Dupa ce-am reusit sa fac cat de cat pace cu mine, sa ma iert, am cautat sa ma inteleg. Sa inteleg in general acest fenomen de care noi, oamenii, facem atat de mult caz. De fapt...marea majoritate a oamenilor fac caz, am intalnit de altfel si oameni indiferenti desi indragostiti.
Fiecare efect are si o cauza, iar infidelitatea este un efect. Cauza...depinde de fiecare dintre noi s-o identificam.

In cazul meu (nu caut scuze sau justificari) cand am fost inselata, cauza a fost chiar tineretea mea. Eram o pustoaica fara minte, mai devreme sau mai tarziu trebuia sa mi se intample...era aproape de neevitat. Unde mai pui ca luam prea in serios ceva ce la momentul respectiv nu avea cum sa fie serios.
Mai tarziu...cand am gresit eu, cauza a fost ca nu luam in serios ceva ce ar fi trebui sa fie serios. Nu mi-am putut asuma responsabilitatea necesara.
Ar fi existat alternative in care as fi putut evita un incident atat de neplacut, as fi putut chiar sa muncesc pentru iertarea mea...insa cauza ce provocase efectul era prea puternica si as fi riscat sa se repete. Cu buna stiinta nu mi-am putut asuma acest lucru.
Vreau sa va relatez cateva dintre intamplarile reale pe care le-am auzit si eu. Ramane sa le analizati si voi si sa va puneti o intrebare la care sa raspundeti sincer: Voi cum ati fi procedat?
Prima poveste e destul de veche, are vreo 15 ani... Din pacate nu voi divulga prea multe detalii intime, va dati si voi seama de ce. E vorba despre un cuplu casatorit cu un copil. El, barbat de casa, cuminte, frumos, tata, sot, fara cusur. Ea, mama, sotie, mai putin cuminte, destul de frumoasa. Ea avea o aventura cu unul din prietenii de familie! A durat cativa ani buni! Dupa vorba din popor "stie tot satul, dar nu stie barbatul" din ce in ce mai multe persoane aflasera... Relatia lor de cuplu era una exemplara! Nu pot stii care-a fost cauza infidelitatii ei, cu atat mai mult cu cat amantul era un odios!
Ei bine, intr-un final...apoteotic, presata de numarul mare de oameni care stiau, amenintata de ideea ca sotul ar putea afla, doamna a decis sa marturiseasca totul. In plen. Initial i-a marturisit sotului, apoi familiei, apoi amantului...
Ce credeti ca s-a intamplat? Sunt in continuare la fel de fericiti, nu stiu daca ea isi pastreaza obiceiul neortodox, poate ca da, insa e mult mai prudenta. El a fost cel care aproape ca a dat o conferinta de presa : "imi iubesc sotia, sunt capabil sa o iert, sa o iau de la capat, nu permit nimanui sa isi bage nasul in familia mea, puteti sa judecati cat doriti." Au trecut vreo cinci-sase ani de-atunci.

Un alt exemplu... de data asta destul de bolnav, un cuplu care era de fapt...triplu. Sotul infidel de data asta, sotie cuminte, mama a doi copii, foarte de casa, gospodina in bucatarie, doamna in societate, cred ca nu suficient de tarfa in dormitor. Asa ca sotul a gasit o solutie salvatoare... Insa solutia era numai si numai tarfa in dormitor, deloc gospodina, deloc doamna.
Ridicolul si incredibilul abia acum apare: sotia a acceptat decizia lui iar amanta la fel. La restaurant in trei, la evenimente in trei, de sarbatori in familie, in dormitor fara sotie! E adevarat ca sotia era o femeie prea simpla, terifiata de ideea ca ar putea ajunge "de rasul lumii - femeie divortata" a preferat sa pastreze chiar ea secretul infidelitatii atata timp cat el n-o parasea.
Ce s-a intamplat? Au mers asa intr-un trio fericit cativa ani buni, pana cand domnul a cam ruginit si n-a mai fost capabil sa "dea randament" in dormitor... S-a intors la viata de cuplu, de casa, cuminte, tata, sot, mai putin barbat noaptea, fara de... tarfa. Traiesc fericiti!

Ultimul exemplu este al unui cuplu, relatie serioasa, mai bine de doi ani. Fericiti si indragostiti, locuiau impreuna. Ea lipseste de acasa aproximativ o saptamana...el se cupleaza cu prietena ei! Nu aveau probleme de cuplu, ci pur si simplu s-a intamplat. Ranita din cale afara, prietena mea a decis sa se mute separat si sa-i dea lui ocazia sa... aleaga intre cele doua femei! "Daca relatia e menita sa mearga...vom reusi sa ne rezolvam problemele si locuind separat".
Motivatia lui? E confuz...De iubit o iubeste...dar s-a intamplat pur si simplu. Care e cauza aici? Efectul il stim: amandoi sufera.

Ca o concluzie: cuplurile casatorite trec mai usor peste infidelitate decat cuplurile necasatorite. Sirul de exemple si intamplari ar putea continua insa nu vreau sa lungesc epistola. E de fapt logic ca iarta cei ce isi doresc sa "lupte pentru casnicie si familie" si nu iarta cei ce "inca pot sa aleaga un partener".
Am cerut un argument: "In momentul in care iubesti, persoana iubita e urcata pe un piedestal. Este cel mai frumos, cel mai destept, este al tau, iar tu esti continuarea lui, apartinandu-i. Ei bine cand iti este infidel...piedestalul care-l sustine devine indoielnic, pentru ca este construit de tine. TU l-ai crezut special, doar al tau, iubitor si dedicat. Acum iti dovedeste ca e doar un al om cu nevoi animalice si de nestapanit. Asadar increderea ta in tine dispare. Dispare pentru ca te intrebi: oare in ce alta privinta m-am inselat?oare CE imi lipseste?oare eu l-am determinat sa o faca?Ai de muncit apoi la tine, apoi pentru a-l ierta...ori daca nu iti este sot...de ce atata munca?" mi-a spus o alta prietena.
Pai si daca-ti este sot/sotie ii e permis?Doar pentru ca vrei sa-ti "salvezi casnicia"???
Asa cum spuneam cand am inceput sa vorbesc despre acest subiect, nu sunt in masura sa dau sfaturi...insa pot macar sa schitez o opinie pe care la randul vostru (cei ce ati trecut, sau treceti prin asa ceva) o puteti analiza:
Infidelitatea este un EFECT. Pana la urma omul este un animal. Un animal cu porniri animalice care tind sa domine ratiunea si inteligenta. Tine de noi sa ne controlam, sa expunem doar ceea ce e de expus si sa luam intotdeauna deciziile corecte.
Pentru a intelege efectul trebuie sa analizam cauza. Este foarte greu sa analizezi cauza fara a fi subiectiv insa de cele mai multe ori ajuta spre a lua o decizie de neregretat.
Daca am constientizat cauza si am inteles efectul (a-l intelege nu inseamna a-l aproba/accepta) avem inca un pas de facut: DECIZIA.
Daca decizia e sa-ti ierti partenerul infidel incearca sa crezi in ea, sa nu o iei in disperare de cauza. Iti poti ierta partenerul doar daca ai trecut tu peste ceea ce s-a intamplat. Iertarea n-are loc de intors, nu poti ierta pentru 5 minute sau pentru 5 zile. Mai departe trebuie sa iti recapeti increderea in tine ca om, apoi sa-ti recapeti increderea in partener, apoi urmeaza o perioada in care te vei lupta cu o prudenta exagerata, pentru ca infidelitatea e ca un virus purulent care lasa cicatrici adanci.
Trebuie sa credem noi insine in aceasta iertare, sa credem intr-un viitor, sa luptam pentru a recastiga/recapata incredere pierduta, altfel vom ajunge inevitabil in exact acelasi loc.
DACA decizia e aceea de a nu ierta trebuie oricum sa faci toate cele mentionate mai sus insa fara partener. Increderea e spulberata, prudenta exista, e necesara motivatia de-a trece peste, de-a merge mai departe.

Uite, nu ma pot abtine, trebuie sa dau si un sfat : NU va razbunati niciodata! Razbunarea e o arma care se intoarce impotriva noastra si categoric NU poti plati cu aceeasi moneda infidelitatii.



Voi ati ierta sau nu?





In rest...hai sa fim fericiti si sa vorbim despre infidelitate doar asa...in general :)

15 comentarii:

Anonim spunea...

Da, eu l-am iertat.
Problema se pune acum daca o sa ma pot ierta pe mine..ca l-am iertat pe el :)
Si stii de ce? Pentru ca eu incerc mereu sa il fac sa se simta ca "un sultan" langa mine - vorba unei prietene. Cel mai bun barbat si cel mai cel..
Insa o data (sau de mai multe ori)ce m-a inselat am aflat si l-am iertat..mi-a scazut increderea in mine ca om si ca femeie si am devenit precum SRI-ul. Tot timpul urmarind cu cine, si cum este respectiva femeie, si ce are mai bun, sau cu ce il atrage.

Asa...nu poti sa traiesti. Te asigur!

Deci nu, nu am sa mai iert vreodata infidelitatea.
LUI...insa, inca i-o mai iert...

Te pup.
G.

Sabbra spunea...

Draga mea...efectul il stim amandoua: te-a inselat.
Cauza insa? De ce a facut-o? Analizeaza ASTA si incearca macar sa...iei o decizie.

te pup

LiaLia spunea...

Mie mi-a declarat un el, după ce ne despărţisem, că m-a înşelat în timpul relaţiei. De 3 ori. O dată că era pilit şi eu nu eram cu el şi deh, era o ea la îndemână. Încp o dată tot cam aşa. Şi a treia oară pentru că, zicea el, eu eram într-o perioadă în care nu prea comunicam cu el şi era frustrat de asta. Oricum nu ne-am împăcat, dar "spovedania" lui nu a făcut altceva decât să anuleze orice amintiri frumoase ce-mi rămăseseră. Am înşelat şi eu de 2 ori, din nesiguranţa mea în respectiva relaţie. O dată a fost ca o ultimă chestie de care aveam nevoie pentru a mă convinge că relaţia era gata, a doua oară, ciudat, mi-a întărit relaţia. Nu cred că există doar instincte animalice drept motiv, aşa cum nu cred că a înşela înseamnă neapărat a face sex cu o altă persoană. Eu nu mai cer de mult dovezi de fidelitate, dar aştept loialitate. Şi să nu-l apuce remuşcările şi să-mi spună, că nu mai există cale de întors pentru mine.

Sabbra spunea...

Ai dreptate Lia ; a face pur si simplu sex este extrem de usor, e ca si cum te-ai masturba cu o femeie (sau un barbat).Stiu ca exista muuulte femei disperate care ar sta si la o masturbare, la fel cum si barbati innebuniti sa fie vibratoare...deci "pur si simplu sex" e de fapt satisfacerea unei neceistati fizice.
Si da, dovezi de fidelitate..e prea mult spus, loialitatea e cea care conteaza in esenta.

Ca ultima chestie - ce nu stii nu te poate ranii...dar si adevarul ..iese intotdeauna la iveala..
deci e un cerc vicios..din NOU!

gigix spunea...

“Iti spun, imi iubesc nevasta / iubita … dar aseara a fost cea mai buna partida de sex din viata mea. Si-o iubesc… cu ea e altfel, normal ca e altfel; si ma simt un nenorocit pentru asta”.

Sabbra spunea...

Gigixule se spune ca barbatii prefera o alta femeie din simplul motiv ca e ALTA :)
Asa cum stiam ca barbatii inseala ca e "o alta" iar femeile o fac din razbunare :)

AlexSm1th spunea...

Hmm ... poate ca nu e de ras, dar pe mine ma cam umfla :) "Barbatii inseala asa, femeile altfel , ..." parca discutam de modele de masini si optionale! La naiba, daca inseli ai inselat si gata. Motive de a trece peste, de a ierta, asta tine de fiecare, ca doar suntem cetateni onorabili nu noptiere.
Dar ca idee generala, fiecare dintre cei care inseala are o justificare puternica, clara si evident de acceptat fara discutii. Cei care sunt inselati primesc motive puerile si se simt groaznic. D'aia nici nu trec peste cu usurinta.
Nu e cam ciudat !? ;)

Sabbra spunea...

Alex :)) chiar ai dreptate, cine inseala, inseala si gata, categoric nu suntem noptiere :))
Cred ca fiecare om are un "pilot automat" care preia controlul cand omul are probleme. Fie ca e vorba de cel ce inseala (pilotul facandu-l sa dea cele mai stupide argumente) fie ca e vorba de cel inselat (pilotul automat ajutandu-l sa treaca peste).

Anonim spunea...

As ierta. Si apoi mi-ar parea foarte rau. Presupun ca eu sunt cazul 3.
Mai nasol pentru mine e ca simt ca ei se indragostesc unul de altul. As ierta un om care e sufletul meu, l-as ierta ca sa nu-mi pierd sufletul...l-as ierta, insa el simte ca vrea mai mult cu cealalta. Fara sa constientizeze.
Eu am luat in continuare decizia de a ramane in aceeasi casa cu el pana pe 1 februarie(cand ma mut in alta chirie). Proasta decizie! Lucrurile merg mai bine ca inainte, implicit eu sufar enorm pentru fiecare ultima zi de joi petrecuta impreuna, pentru fiecare ultima dimineata in care m-a mangaiat intr-un anume fel, pentru fiecare ultim milkshake pe care il impartim...
Poate daca plecam atunci cand am aflat, lucrurile erau altfel acum. Am trait cea mai frumoasa luna din viata mea. Insa e ultima. Pentru ca imi pierd viata.

Tu ce ai face? Ai ierta? Pe cine? De ce?

Anonim spunea...

"E cam tot aia sa futi sau sa faci laba, dar cand futi mai cunosti lume..."

"Mai tarziu...cand am gresit eu, cauza a fost ca nu luam in serios ceva ce ar fi trebui sa fie serios. Nu mi-am putut asuma responsabilitatea necesara." - Banuiesc ca o despartire era exclusa, de aia ai inselat...

Anonim spunea...

Vin si eu cu o poveste: cuplu de 10ani, casatoriti si cu bebe. El pleaca la "vanatoare", o gaseste pe ea, ea ridica coada, el se indragosteste, isi paraseste familia si se muta cu ea. Efectul - infidelitatea. Cauza? O tarfa blonda...

The 1 spunea...

Eu zic asa: ce avea sau nu avea asta stiu doar el si fosta sotie si nu este treaba nimanui sa dea cu presupusul.
Nu a fost nici o "tarfa" la mijloc, ba mai mult nu a fost nici o tarfa NICIODATA caci eroul nu a prestat astfel de activitati.
Haideti sa ne traim vietile frumos fara can-can-uri sau rautati. Cat despre tine anonimule, imediat ce iti voi verifica ip-ul te voi apela pentru o discutie calma si linistita ca sa imi explici si mie de ce te f..e grija de vietile altora. Poate tu vei fi chiar prima tarfa a eroului nostru ;)
Ca sa termin povestea frumos... Acum eroul nostru este implinit, fericit si nu-i lipseste Absolut nimic. Isi iubeste la nebunie atat sotia blonda, apriga si iute la manie (maramuresanca... Na:) cat si copilul frumos si destept si stie ca vor imbatrani frumos impreuna toti 3 sau 4 sau 5 sau cati or fi :)... Ceea ce va doreste si voua!

The 1 spunea...

P.S. Anonimule, daca ma scutesti de munca de a te identifica dupa ip si ma suni tu pentru a avea acea conversatie s-ar putea sa scapi mai ieftin ;) fii barbata!

Sabbra spunea...

Pentru ANONIMA cu "familia de 10 ani" - cunosc si eu povestea asta si voi da o replica: ce cauta barbatul la vantoare?De ce nu avea implinire acasa?CE ANUME i-a lipsit de acasa?Cum de s-a indragostit la o simpla codita ridicata?10 ani inseamna muult timp sa consolidezi o familie!
Poate ca avea atat de muuulte nopti libere incat "tarfa blonda" habar n-avea ca un barbat care are atat de MULTA LIBERTATE poate sa fie insurat.
Apropo, infidelitatea e un EFECT, cauza poate sa fie lipsa de atentie, de afectiune, de interes, lipsa unei familii, lipsa de frumusete interioara,atat de multe lipsuri incat singura solutie nu ramanea decat vanatoarea...de...blonde :)
In general dintr-o "familie fericita""nu prea poti pleca atat de usor...
in general...am zis, nu vorbesc de vre-un caz anume...


P.S. la care dintre blonde te refereai? ca eu stiu de mai multe :D
fa-ti temele!

Celina spunea...

Cand toate sperantele ti le pui in cineva, iar acestea se duc naibii ca te-a inselat, ce inseamna asta? Ca ai renuntat la tine la tine, pentru a avea o viata cu cineva. Renunti la tine ca individ, iti unesti idealurile cu ale altcuiva, te vezi deja doar jumatate de om fara EL/EA. Asta e o nevoie primara a omului i guess, de a nu fi singur, de a se baza pe celalalt pentru fwericirea lui; cu totii vrem pe cineva sa ne apartina, sa renunte la a mai fi intai individ 'separat', apoi in relatie, cu totii vrem ca celalt sa renunte la EL/EA pentru noi. Asteptarile astea duc la dezamagire. Gandurile ascunse ale fiecaruia, cele mai intime arata lucru asta. Fiecare traieste intai pentru el, apoi pentru cuplu, si pentru celalalt. De aia exista si infidelitatea, ca uiti de "jumatate", si actionezi ca intreg.... Am trait asta, in ambele feluri. Nu m-a facut sa ma razbun (desi initial asta vroiam, tocmai de aia nu m-am impacat, ca sa nu ma razbun), nu m-a facut sa vreau sa mai stau in relatie (da, nu am iertat, desi in cazul meu,a facut tocmai invers - dar a fost o falsa iertare, caci frustrarea a dus la infidelitate mai apoi), m-a facut doar sa vreau sa mor, de ciuda, de oftica, caci nu imi apartinea, cum credeam eu (asta implica tot). Ceea ce gandesti si cum gandesti este mult mai sincer, decat faptele; caci poti sa iubesti in ascuns pe altcineva, sa visezi la altcineva , insa cu partenerul sa fie perfect, de fatada. E tot inselat... Imi pare rau si acum pentru bucatile care nu pot sa le adun!