Craciun fericit la toata lumea!

In asteptarea lui Mos Craciun, Nemo cel lenes si de neclintit:

A venit braduuutuuul! Cu tot cu daruri multe!
Hai sa-l impodobim! Cat mai colorat!
Vezi Nemo?daca am fost cuminti primim cele mai frumoase cadouri :)
Pijamaua e de la Mos Nicolae de fapt...(de la Baia Mare)
Party Hat!
And... flower - power :P (cu ochi vigilenti de Nemo in spate, tot pe calorifer)
Va doresc din suflet sa fiti fericiti si iubiti!

Ho Ho Ho!

Decembrie, iar

Oare am asteptat sa ninga pentru a intelege cat de aproape este Craciunul?
A mai trecut un an. Spun asta de Paste, apoi la final de vara, apoi de ziua mea si in cea din urma luna a anului.
Nu vreau sa fac acum nici o retrospectiva, mai trag de zilele geroase, nici n-am decis ce sa-i scriu Mosului, vreau sa-mi odihnesc mintea, apoi pe final de an sa-mi setez cateva obiective pentru 2010. Cred ca ajuta.

Am inceput luna furtunos, campanii electorale agresive, alegeri si noroi, invinsi si invingatori, ziua Romaniei fara surle sau trambite...
Bucurestiul are acelasi brad metalic la Universitate iar anul acesta ornamentele si luminitele au fost reciclate. N-o spun cu rautate, a fost un an de criza, buzunarele au panze de paianjen, oamenii par a se intoarce la modestie si decenta, "belsugul" si lacomia anilor trecuti n-au facut decat sa comercializeze la maximum si sa impietreasca suflete.
Au fost si petreceri de Craciun, poate mai putine ca-n alti ani, insa oamenii inca se bucura in echipa, inca rad, inca danseaza...
Apoi a nins...si tot ninge de 3 zile si 3 nopti. Avem un oras acoperit de nameti si ma intreb cine se bucura de zapada?

La birou astazi ne jucam de-a "secret Santa", avem deja un brad impodobit cu muuulte cadouri in jurul lui. Pe rand "spiridusii" au lasat cate un pachetel cu numele destinatarului.
De dimineata alt spiridus ne-a pregatit un mic dejun la "masa de sedinta" , paine cu dulceata si ceai Zen. Se anunta o zi plina de cadouri, surprize, jocuri si voie buna.

Sunt in sfarsit impacata cu mine, am cele cateva fapte bune bifate/realizate si stiu ca in noaptea Sfanta alti oameni vor zambi datorita mie.

Ne apropiem de finalul unui an dificil. Cat de mult am asteptat eu acest 009! Cat de repede a trecut acest 009. Nebuniile din ultima perioada au pus amprenta pe unii oameni, obositi, stresati, sau din contra impacati, linistiti,toti asteptam numaratoarea inversa.

Decembrie aduce cu sine o dorinta de schimbare. Dorinta de-a fi mai bun, dorinta de-a spune oamenilor dragi ca iti sunt dragi, de-a ajuta, de-a bucura, speranta, retrospectiva, planuri, familie, iubire, multa iubire si daca suntem norocosi (cei ce inca se mai bucura de ninsoare) avem zapada.
Acestea sunt gandurile de sub zapada, dar inca mai sunt cateva zile pana sa impartim cadouri si sa bem sampanie (am scris-o romaneste) nu-i asa?

Voi ce faceti de Sarbatori?

Din suflet

Vreau sa va povestesc ceva de demult. Ceva ce pentru mine e o amintire draga, iar acest nou decembrie cu Craciunul batand la usa imi rascoleste prin memorie.
Avem cam 9 ani si era intr-o dimineata de Craciun. Dupa ce am desfacut toate cadourile primite de la Mos, ba chiar am si devorat cateva dulciuri, a venit in vizita varul meu cu alte cateva pachete cadou.
Pe vremea aceea el facea parte dintr-o fundatie umanitara care aducea cadouri pentru cei nevoiasi. Veneau din toata Europa, mii si mii de cutii care erau mai apoi impartite de catre voluntari azilelor de batrani, orfelinatelor, familiilor sarace, etc.
Familia mea nu era nici pe departe una nevoiasa, am avut intotdeauana un trai decent, insa copii tembeli (eu si sora-mea) s-au napustit asupra pachetelor de parca ar fi fost cine stie ce miracol...de Craciun.
Erau 2 sau 3 cutii de marimea unor cutii de pantofi in care am gasit diverse "atentii"; ciocolata, budinca la plic, o pereche de margele, un mini-parfum, sapunuri in forme de ingerasi, cosulete decorative, jeleuri, bomboane... Muuulte muulte maruntisuri asezate perfect in cutii astfel incat sa incapa toate.
Si o felicitare. De la cei ce pusesera cadourile. "Va dorim Sarbatori Fericite" semnat, adresa...era vorba despre o familie din Anglia.
Am decis sa le scriem o scrisoare de multumire. Sa le spunem ca ne-am bucurat de cadouri, ne-am prezentat, le-am pus si fotografii.
Raspunsul a venit cateva saptamani mai tarziu. O scrisoare din partea familiei Witt, multa bucurie, ganduri bune din partea unor oameni care erau uimiti ca li s-a multumit.
Am inchegat o prietenie care dureaza si acum. Prin corespondenta, evident. Am facut schimb de fotografii, in fiecare an, la fiecare sarbatoare, zi de nastere, primim felicitari scrise de mana, plicuri de ceai englezesc cu un mesaj : "Thinking of you, as we would drink this tea together! God bless you!"
Anul acesta e prima oara cand fac publica intentia de-a bucura si alte suflete. Desi am mai donat in repetate randuri, pentru diverse cauze, vreau sa incerc sa va mobilizez si pe voi , cititorii mei, impreuna sa punem mana de la mana, sa-i ajutam pe cei nevoiasi, mai putin norocosi decat noi.
La intiativa Liei si a campaniei ei de pe oamenidarnici.ro voi fi si eu la Universitate, la statui, luni 14 decembrie si poate si marti 15 decembrie pentru a ma vedea cu cei ce isi doresc sa ajute.
Asa cum spune si Lia (va rog sa-i cititi articolul de pe oamenidarnici.ro) : "ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe. Copiii sunt mulți, dar cu atât mai mare va fi bucuria noastră când îi vom bucura pe ei, nu?"

Daca doriti voi sa veniti cu pachetelele deja facute e mai mult decat suficient, daca nu aveti timp sa impachetati, Lia isi asuma rolul de ajutor de Mos Craciun.

Eu nu i-am scris Mosului, nu inca. Poate si pentru ca nu am ce sa-i cer, sunt o norocoasa, sunt implinita. Cel mai frumos cadou ar fi insa sa stiu ca cineva primeste cu bucurie ceea ce eu voi pune intr-un pachet. Ma intorc in timp si vad entuziasmul unui copil care-si deschide cadoul cu ochii plini de nerabdare.

Voi n-ati vrea sa stiti ca prin contributia voastra Craciunul devine mai bun? Departe de haosul comercial, de "reduceri de exceptie si oferte promotionale" , foarte putin din partea fiecaruia dintre noi devine foarte mult pentru cei care au nevoie.

Ne vedem la Universitate, la statui, saptamana viitoare luni pe la 6 si un sfert?

Reconstituirea faptei

Aseara pe la sapte eram in restaurantul "la mama" il asteptam pe Vali. Pe la opt (trecute,fix) deja nerabdatoare, sa comandam si noi de-ale gurii...bombanindu-l pe motoristul intarziat.

Da, am uitat sa va spun, Vali e motociclist cu acte-n-regula.

Dupa cateva incercari nereusite, ne raspunde intarziatul la telefon:

"Ce faci mai?Nu mai ajungi?Esti ok?"

"Sunt cu politia...am facut accident, nu-mi amintesc nimic"

Inca o jumatate de ora, cu telefoanele zbierand, am incercat sa aflam CE s-a intamplat, unde e prietenul nostru, ce a facut, cine-a fost implicat.

Vali era la "locul faptei" , foarte panicat, a reusit totusi sa ne spuna ca e in zona 1 Mai, langa o intersectie semaforizata, a lovit un pieton, politia face masuratori.

Atat.

Am ajuns si noi in cel mai scurt timp posibil, Vali era singur pe marginea strazii, privind confuz la lume.

Nu era deloc coerent. Balmajea in continuu ca nu stie ce s-a intamplat. Motocicleta avea farul spart si era usor avariata. Pe carosabil erau cioburi. Viziera de la casca lui era rupta iar el usor prafuit.

Stia ca existase o victima, ca a venit salvarea, ca i s-a facut testul pentru depistarea alcoolemiei, nu mai avea permisul de conducere si nici buletinul. Mai stia ca trebuie sa ajunga la "municipal" sa-si faca etil-testul pentru a-l prezenta politiei.

Am incercat in zadar sa-l intrebam ce-si aminteste, sa faca eforturi, ce-a discutat cu militienii, era verde pentru pietoni?

In drumul spre spital i-am cautat in telefon si am gasit numarul de telefon al unui martor.

"Domle' aveam verde, eram in masina, motociclistul in fata mea, circulam regulamentar iar un pieton a traversat pe rosu. Daca nu era impactul cu motociclistul, cu siguranta il luam eu pe capota. Nu va faceti griji, intersectia are camere de filmat, victima s-ar putea sa aiba piciorul rupt si atat."

Vali din cinci in cinci minute ne intreba ce s-a intamplat, unde e, daca a cazut, unde ii este motorul, ce victima, etc. Nu dadea deloc semne de revenire, mai mult, acuza dureri de spate.

Incercand sa aflam CE sa facem am sunat la 112. Si-am tot sunat militia cerand la militia rutiera, ba ne inchideau ei, ba se "strica" legatura, cu greu am dat de cineva care ne-a spus ca nu e necesar sa facem etil-testul, dar ca ar fi indicat sa ajungem la Udriste pentru declaratii deoarece n-au fost date inca.

Ajunsi la Udriste am incercat sa gasim persoana indicata la telefon ca ar fi fost "la locul faptei".

"Dumneavoastra sunteti cu motociclistul?"

"Da, noi"

"Pai nu pot sa-i iau declaratie, el nu stie nimic!"

"Da, e in stare de soc, dar am inteles ca intersectia era supravegheata video...nu?"

"mda..."

"Avea culoarea verde, un pieton care traversa ilegal i-a ajuns in fata..."

"eeee de unde stiti?"

"Pai am vorbit cu martorul"

"Lasa domle' ca vorbim noi cu martorul, cu victima, vedem noi ce si cum, facem procesul verbal, daaar dureaza...o ora, doua, mai bine mergeti cu el la spital, il vad cam confuz"

"Nu avem cum sa vedem imaginile de pe camera video?"

"Nuuuuu, mergeti la spital, vorbim maine dimineata la 6:30, ca la 7 mi se termina tura. Neaparat la 6:30!"

BULETINUL si permisul de conducere al lui Vali stateau pe biroul domnului militian.

"Pai de ce i-ati luat buletinul?"

"aaaa...luati-l inapoi, poate i-l cere la spital, dar sa-mi lase asigurarea motocicletei, talonul si permisul ramane aici"

"Hai sa mergem la Floreasca"

Domnul militian a completat:

"Sa spuneti la spital ca stie politia de accident"

Am ajuns la spital, la urgenta. Afara in curtea spitalului era plin de lume "haoooleoo" (daca ma-ntelegeti).

Aproximativ cinci minute cu Vali schiopatand am incercat sa gasim pe "cineva" care sa ne bage in seama.

Pana urma condusi de un tanar asistent am ajuns la un fel de receptie unde am dat toate datele, nume, numarul mototului, ce s-a intamplat, telefon, cnp, etc.

Apoi am fost condusi intr-un cabinet:
"Ce s-a intamplat?"

Noi am inceput sa povestim domnisoarei "faptele".

"Pai ce, el nu vorbeste romaneste?"

"Ba da, doar ca e confuz, nu stie ce s-a intamplat"

"unde te doare?"

Vali, chiauno-confuz, ii explica, ii arata..."

"mda...trebuie sa-mi lasati toate datele, voi anunta politia, trebuie sa vina aici..."

"Pai am lasat odata toate datele, militia ne-a trimis la dumneavoastra, ne intereseaza sa-i faceti o radiografie, sa stim si noi daca e ok"

"Acestea sunt procedurile, facem si radiografii dar doctorii sunt intr-o operatie si trebuie sa-i asteptati"

"CAT?"
"nu stiu, dati-mi datele"; (iar) nume, telefon, motocicleta, etc , etc

I-am spus domnisoarei ca avem un profund respect pentru procedurile si regulamentul spitalului, ca ne dorim din suflet ca milita sa MAI faca un drum pentru a REconstata ce s-a intamplat, ne pare bine ca se consuma benzina, timp, energie pentru siguranta cetateanului confuz.

Stiu cum arata spitalale noastre, cunosc imaginea holurilor infecte, pline de oameni bolnavi si de mizerie. Totusi n-am sa ma pot obisnui niciodata cu ele.

Am facut radiografiile si urma ... asteptarea.

Eu am plecat spre casa, era trecut de ora 23, si l-am lasat pe Vali cu al meu iubit.

Motociclistul si mai confuz, cu pierderi de memorie si mai nasoale.

La ora 2 au reusit sa afle ca radiografiile sunt ok, ca are un soc post-traumatic, i s-au dat cateva calmante si a fost trimis acasa.

Preluat de alt prieten, dimineata a fost la sectie si imediat dupa, ne-a sunat.

Am aflat ca "semaforul fusese intarziat". Din pacate Vali era in aceeasi stare, militia a vrut sa-si incheie procesul verbal cat mai repede, fara vinovati, fara invinuiti, fara sa arate imaginile.

A semnat procesul verbal in care scria ca si el a traversat regulamentar dar si pietonul.

I s-a dat permisul inapoi, o dovada pentru motocicleta, si-a aflat ca victima are doar cateva julituri, ceva mai putine decat starea in care e motocicleta lui acum.

Vali, te rog sa citesti acest articol de cate ori nu-ti amintesti ce s-a intamplat. eu ti-am povestit de o mie de ori. Sa stii ca nu a fost vina ta. Sper sa iti revii cat mai repede.

Dragi cititori, va rog sa-mi spuneti voi...ce credeti? Astept cu mare interes.