joi, 10 decembrie 2009

Din suflet

Vreau sa va povestesc ceva de demult. Ceva ce pentru mine e o amintire draga, iar acest nou decembrie cu Craciunul batand la usa imi rascoleste prin memorie.
Avem cam 9 ani si era intr-o dimineata de Craciun. Dupa ce am desfacut toate cadourile primite de la Mos, ba chiar am si devorat cateva dulciuri, a venit in vizita varul meu cu alte cateva pachete cadou.
Pe vremea aceea el facea parte dintr-o fundatie umanitara care aducea cadouri pentru cei nevoiasi. Veneau din toata Europa, mii si mii de cutii care erau mai apoi impartite de catre voluntari azilelor de batrani, orfelinatelor, familiilor sarace, etc.
Familia mea nu era nici pe departe una nevoiasa, am avut intotdeauana un trai decent, insa copii tembeli (eu si sora-mea) s-au napustit asupra pachetelor de parca ar fi fost cine stie ce miracol...de Craciun.
Erau 2 sau 3 cutii de marimea unor cutii de pantofi in care am gasit diverse "atentii"; ciocolata, budinca la plic, o pereche de margele, un mini-parfum, sapunuri in forme de ingerasi, cosulete decorative, jeleuri, bomboane... Muuulte muulte maruntisuri asezate perfect in cutii astfel incat sa incapa toate.
Si o felicitare. De la cei ce pusesera cadourile. "Va dorim Sarbatori Fericite" semnat, adresa...era vorba despre o familie din Anglia.
Am decis sa le scriem o scrisoare de multumire. Sa le spunem ca ne-am bucurat de cadouri, ne-am prezentat, le-am pus si fotografii.
Raspunsul a venit cateva saptamani mai tarziu. O scrisoare din partea familiei Witt, multa bucurie, ganduri bune din partea unor oameni care erau uimiti ca li s-a multumit.
Am inchegat o prietenie care dureaza si acum. Prin corespondenta, evident. Am facut schimb de fotografii, in fiecare an, la fiecare sarbatoare, zi de nastere, primim felicitari scrise de mana, plicuri de ceai englezesc cu un mesaj : "Thinking of you, as we would drink this tea together! God bless you!"
Anul acesta e prima oara cand fac publica intentia de-a bucura si alte suflete. Desi am mai donat in repetate randuri, pentru diverse cauze, vreau sa incerc sa va mobilizez si pe voi , cititorii mei, impreuna sa punem mana de la mana, sa-i ajutam pe cei nevoiasi, mai putin norocosi decat noi.
La intiativa Liei si a campaniei ei de pe oamenidarnici.ro voi fi si eu la Universitate, la statui, luni 14 decembrie si poate si marti 15 decembrie pentru a ma vedea cu cei ce isi doresc sa ajute.
Asa cum spune si Lia (va rog sa-i cititi articolul de pe oamenidarnici.ro) : "ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe. Copiii sunt mulți, dar cu atât mai mare va fi bucuria noastră când îi vom bucura pe ei, nu?"
Daca doriti voi sa veniti cu pachetelele deja facute e mai mult decat suficient, daca nu aveti timp sa impachetati, Lia isi asuma rolul de ajutor de Mos Craciun.
Eu nu i-am scris Mosului, nu inca. Poate si pentru ca nu am ce sa-i cer, sunt o norocoasa, sunt implinita. Cel mai frumos cadou ar fi insa sa stiu ca cineva primeste cu bucurie ceea ce eu voi pune intr-un pachet. Ma intorc in timp si vad entuziasmul unui copil care-si deschide cadoul cu ochii plini de nerabdare.

Voi n-ati vrea sa stiti ca prin contributia voastra Craciunul devine mai bun? Departe de haosul comercial, de "reduceri de exceptie si oferte promotionale" , foarte putin din partea fiecaruia dintre noi devine foarte mult pentru cei care au nevoie.


Ne vedem la Universitate, la statui, saptamana viitoare luni pe la 6 si un sfert?

11 comentarii:

LiaLia spunea...

Te pup, Cris, ești minunată :) Ne vedem la Universitate :)

Sabbra spunea...

Pup back panchin :)
imi iau caciula de mosh, ajutor de spiridus :)
ca sa ne recunoasca lumea :)

Sasha spunea...

Ah, ce frumos... Vin si eu cu voi la Universitate... si de aici, din Brazilia, donez toate gandurile mele bune si toata iubirea, pentru voi si pentru toti cei care vor primi cadourile stranse de voi!
Cu mult drag,
L.

floren_a spunea...

Foarte frumos ceea ce face Lia, felicitari ca o sustii Sabbra... asa ca ne vedem la Universitate luni sau marti in functie de cum mobilizez oamenii din jurul meu, Doamne ajuta sa reusesc! :D

Am pus deja pe blogurile mele bannerul site-ului http://www.oamenidarnici.ro/ ;) sper ca am reusit sa conving macar cativa apropiati sa ajute cu putin:)

PS: o sa-mi pun cornite de ren :P

Sabbra spunea...

Multumesc Sasha :)
Tu esti un spiridus motivational oricum :) Avem din partea ta iubire cat sa bucure juma'de planeta si asta conteaza enorm :)

Florena multumesc si tie din suflet, ma bucur tare mult ca esti alaturi de noi, si abia astept sa ne vedem la Universitate!

LiaLia spunea...

Laura, s-au primit! :) Vă pup și eu tare tare, din tot sufletul!

Florena, see you there :)

Viorica spunea...

Imi pare rau ca am ajuns prea tarziu ca sa ne cunoastem. Ppoate alta data.

Sabbra spunea...

Doamna Viorica, dar am fost prima care v-a intins mana :)
Eu ma recomand Cristina, mai rar Sabbra :)
blonduta aceea mica, cu fular roz si pantaloni rosii :)
eu ma bucur ca v-am cunoscut!

Misaki spunea...

Salut! Imi pare bine ca ne-am cunoscut! :) Mi-a placut foarte mult povestea ta cu familia din Anglia, stiu ca astfel de lucruri se tin private, dar cred ai facut un bine publicand,ne putem inspira din ele :) Numai bine! :)

Sabbra spunea...

Misaki si mie imi pare tare bine ca ne-am cunoscut :)
Aici in "coltul roz" nu prea exista secrete :)
asa am obisnuit "audienta" sa fiu eu, cu sufletul deschis.
Povestea din Anglia intradevar erqa menita sa motiveze si alti oameni sa daruiasca bucurie :)
te pup!

Viorica spunea...

Vaaai, ce rusine mi-e!!!
Mi-am cerut eu scuze in blogul meu pt ca aveam senzatia ca am uitat cel putin o persoana, dar o s-o fac si aici.
Eram putin confuza pt ca nu auzeam f bine numele rostite.