Fata...am fost la Mall!

Vitan.

Mall Vitan.

ora: 37

20:37

Nu sunt genul de papusica de Mall. Stiu, greu de crezut nu-i asa? Imi place roz-ul, bling-bling-urile, merg foarte mult pe tocuri, mai am si un sifonier plin de rochite/fustite flu-flu.

In alta ordine de idei blonda e fan motociclete, asculta in tinerete Cradle Of Filth (si inca mai asculta), e tatuata fara fluturasi, o deprima pitipoancele de companie si cam uraste shopping-ul.

Nu prea bantui mall-urile, exceptiile sunt: Liberty Center pentru ca au Sushi Point si un butic cool de haine(Cache Cache) ; Baneasa Center pentru ca au Chop Stix si e Ikea aproape (iar eu sunt decoration freak).

Sa revenim ; aseara am ajuns in mall Vitan desi aveam o ingrozitoare migrena si o prea puternica lene. Aveam chef de-un film si de ce nu, niste mancare chinezeasca (ca mi s-a terminat sosul de soia acasa).

N-am mai vazut niciodata o concentratie mai mare de femei urate pe metrul patrat. Iar cand spun urate...nu le mai dau nici o sansa; au stricat cam tot ce le-a dat Dumnezeu prin autoritatea chirurgilor esteticieni.

Fauna de mall Vitan : cocalari cu ghiuluri de haur, haine pline de paiete sclipitoate marca Kenvelo (sorry Kenvelo, asta ti-e targetul), par slinos si plin de gel, pantofi cu bot de rata sau mai rau - bot ascutit. Fetitele sunt saracele mutilate de soarta. Silicoane in bot, in piept si-n dos. Deviatii de sept intentionate - altfel nu-mi explic puzderia de nasuri in vant. Nu se poate sa fie un tipar de fete , toate cu nasul pocit? Machiaj strident...hainute putine, cocalarul de mana, cheia de la masina pe deget.

Cea mai interesanta priveliste - in fata la Chop Stix trei chinezoaice cu varstele cuprinse intre 14 si 16 ani, imbracate pe stilul prostituata molfaiau hrana KFC.

Pe langa fauna mentionata mai sus in cuvinte prea putine ca s-o pot intruchipa intocmai...trebuie sa va vorbesc despre Mall-ul in sine. Un personaj pitoresc. Mizerie in toalete. Usile cu incuietorile stricate, fara sapun sau servetele...

Vanzatoarele de mall sunt vedete locale. Cochete, ingrijite, unghii false, gene false, sutine cu push-up, restante pe la facultati, aproape ca le deranjezi daca iti comanzi o portie de feng-se.

"N-avem soia!"

"cum adica nu aveti soia?"

"pai ...avem ..dar il punem in recipiente doar dimineata...si ni s-au terminat portiile"

"!?!"

Pana la urma am convins-o pe domnisoara ca DACA refuza sa ne dea sosul de soia doar pentru ca ii e lene sa-l puna intr-o casoleta mica de plastic, refuzam si noi sa platim comanda.

A functionat santajul.

Partea cu fimul nu s-a intamplat. Pentru ca pe timp de criza economica mustea parcarea mall-ului de masini si cozile la bilete de film erau interminabile.

Or fi fost banii de alocatie?

Am plecat acasa...convinsi ca n-o sa mai calcam pe la mall Vitan prea curand. Nu le-am putea solicita sa schimbe ceva; nici c-am putea reprosa ceva intregului fenomen. E doar un mot de la ... compot, si-i sade bine asa cum e.

Posibil ca dupa aceste cugetari recente o sa ma urasca anumiti cititori... Imi veti spune ca sunt rea, rau voitoare,critica si infumurata.

Asa este.

Tribut Michael Jackson

Incep sa cred ca am invatat si noi romanii sa facem marketing viral.
Un spot incredibil si totodata un tribut pentru un om frumos...aici.

Alt septembrie

Prea a lovit toamna in noi nu credeti?
Prea am sarit din bratele sufocante de 34 de grade in coltii aspri de abia 15 cu +.
Inca unul din motivele pentru care-mi place sa scriu este acela ca pot sa recitesc peste luni de zile.
Azi reciteam scrierea de pe 08.09 , anul trecut. Prea imi pare lipsita de viata perioada asta. Paradoxal caci lumea s-a intors din concediu, capitala se umple de corporatisti eleganti si grabiti, copii care-si cauta rechizite, studenti emotionati batand pe la usile facultatilor de arte...
Artisti, poeti, angajati model, viitori scolari, oameni prea ocupati cu functii prea importante...si eu. (poeta de data aceasta)
Eu care anul trecut ma intrebam daca sa fie nord sau sud.
Anul trecut cu plamanii bolnavi ma ascundeam in balcon ca sa respir o tigara mentolata. Si tu ma sunai la ore inumane si-mi radeai in telefon si ma intrebai de ce nu dorm. Radeam la tine si te intrebam acelasi lucru. Apoi dadeam cu banul incercand sa-mi aleg orasul in care aveam sa vietuiesc...Adormeam in telefon gandindu-ma ca ceva atat de frumos dureaza si se intampla doar pentru ca nu real...
Acum vreau sa rad de agitatia asta ; vreau sa nu-mi pese de ploaie, de nori, de programul strict de la job, de agenda mea plina, si nu vreau sa-ti rad la telefon!Vreau sa rad cand imi tii fata in palme, vreau sa iti aud vocea aproape de urechea mea, sprijinindu-ti barbia pe umarul meu, stiind ca existi.
Sa visam impreuna la omleta de weekend; promit ca n-am sa fiu niciodata atat de lenesa incat sa te amagesc cu lapte si cereale ca sa uiti de omleta cu branza. (gata, destula poezie)

In alta ordine de idei, mi-e dooor, tare dor de casa alor mei. Se apropie Sarbatoarea Castanelor, vreau sa beau must proaspat, dulce si sa rontai castane coapte in jar. Parca nicaieri nu-i toamna mai vesela ca in nordul tarii.
Au alergat minutele, orele, zilele si lunile atat de repede peste acest 009 ca nu-i constientizez inca luna a noua. Luna care va da nastere unui copil blond cu par din frunze moarte, cu ochi albastri aproape inghetati. Si-o sa-l cheme Iarna. Si unora o sa le fie tare drag... Si mie o sa-mi fie drag.

Am vrut sa-mi gasesc motive sa iubesc si acest septembrie. Le-am gasit. Am in fiecare zi de sarbatorit ceva, iar daca ramane spatiu liber - inventez.

Voi ce va doriti pentru toamna aceasta?