Nu mai e roz pentru ca eu nu mai sunt roz. Nu mai sunt roz nu pentru ca viata mea n-ar fi frumoasa ci pentru ca aceasta culoare nu ma mai reprezinta, nu mai e culoarea mea.
Culoarea mea e alb, sau negru, sau rosu sau verde... Culorile mele sunt toate cele ce le vad zi de zi in jurul meu.
Mi-a placut universul roz o perioada (destul de lunga), zurliu fiind, pata de culoare pe care eu vroiam s-o imprim in petecul gri de pretutindeni. Acum nu mai e nevoie pentru ca picioarele mele ating realitatea mai bine ca oricand.
Sunt altfel de "eu" dar cumva aceeasi.
Cristina, sau Sabbra, cum va place. Am acelasi sot pe care-l iubesc, acelasi animal de plus pe nume Nemo, locuiesc (inca) in Bucuresti.
Am crescut cu cativa ani, sunt acum copywriter si-mi iubesc jobul! Mi se pare ciudat in fiecare zi sa ma trezesc, sa plec spre munca si sa FAC ce-mi place :)
Nu mai rad atat de mult, asta nu pentru ca n-as fi fericita ci pentru ca raspund la un simt al umorului mai inteligent. Nu mai rad degeaba :) din politete.
Nu mai caut nebunia din lume pentru ca prea putin conteaza...
Nu-mi mai plac oamenii (nu ca mi-ar fi placut vreodata in mod special) pentru ca necesita efort sa-i citesti iar apoi dezamagesc. Exceptii exita, multumesc exceptiilor din viata mea pentru toleranta si suport. Se stiu ele care :)
Am luat o pauza de la scris, ajunsesem s-o fac din rutina si scriam parca pentru alti ochi si alte minti. Acum sunt convinsa ca nu pot sa traiesc fara sa scriu si ca nu voi mai scrie pe placul nimanui.
Gandurile mi s-au asezat, norii vin si pleaca (ca peste tot), imi plac lucrurile spuse bine, ferme, concrete, la obiect fara nici un fel de perdea.
Am avut aproape un an de zile in care mi-am ordonat convingerile, mi-am setat prioritatile si m-am uitat la seriale. Hahaha! Suna bine nu?
Apropo, daca aveti ceva bun sa-mi recomandati, nu ezitati. Diger orice nu necesita prea mult creier. Glumesc!
Nu-mi mai mai place sa vorbesc atat de mult (si atat de intim) despre mine. Desi, daca voi avea ceva de spus, o voi spune, cu siguranta. Facusem din blogul acesta un tablou destul de intim si erau prea multi retarzi care si-au permis sa ma judece. Ah, da, recunosc; desi nu-mi place sa folosesc cuvinte vulgare sau sa cataloghez, o voi face - uneori...
Sa revenim: jurnalul din blogu-mi a fost un pretext sa fiu catalogata si judecata. As fi acceptat cu mare drag aceasta atentie deosebita (imi place sa fiu CENTRUL) insa intr-un final am considerat ca persoanele respective se hraneau cu amintirile si cu destainuirile mele.
Acum nu va mai fi jurnal sau "blogul vietii" ci pur si simplu o insiruire de concluzii si pareri. Necenzurate :)
Ce sa mai spun? nu prea mai gasesc nimic relevant... revin cand e cazul.
P.S. nu ma uitati cu recomandarile de seriale bune da?
multam!
Postări
