Dor de duca (realoded)

V-ati dorit vreodata ceva intr-atat de tare incat sa va doara in piept cand va imaginati momentul? Eu asa stiu ca e "de-adevaratelea" dorinta. Vreau in fiecare secunda cate ceva diferit, dar doar atunci cand suspin din toata fiinta mea cand imi imaginez momentul...atunci e pe bune.
Si, habar n-am daca asa se manifesta astenia de primavara, insa de vreo cateva zile incoace nu ma vad decat pe o plaja in Australia, desculta, incurajand soarele sa rasara si respirand aer sarat cu gust de mare/ocean...
Bai, nici n-am chef sa va descriu imaginea asta de reclama, e atat de a mea incat ma uit urat la oricine vrea plaja, mare, soare, inafara de mine :)
Glumesc.

Vreau sa alerg desculta pe o plaja, orice plaja in afara de a tarii noastre. E frumos si aici, dar cred ca i s-a epuizat magia marii noastre negre. Luati-o cum vreti. Nu e un articol uracios de blamare, e unul pofticios de dorinta si evadare :)

E un moment din acela in care nu simt si aproape ca nu ma cred eu pe mine ca apartinand locului. E drept, cunoscandu-ma pe mine, ca nu voi apartine cu adevarat nici unui loc, asa e felul meu...tembel si apartinand doar vantului.

Vant cu dor de duca :)

Epilog - Vama,Corbu,Vadu - hai sa emigram!

Exista momente cand imi iubesc tara, natia, semenii, am afectiune fata de cei din jur, mila fata de neputiciosi, intelegere fata de prostie...ati prins ideea... Exista si momente in care as juisa daca as putea fi Hitler...pentru cateva zile, sa am posibilitatea sa ii scutesc de suferinta vietii pe cei ce se chinuie in prostie, marlanie si aroganta...

Vineri seara am decis sa mergem la mare, sa profitam de weekendul prelungit, sa aterizam in Vama...
Cu bagajele facute,porniti spre autostrada, undeva pe la Morarilor, blonda suspina pofticioasa ea vrea cartofi prajiti de la MacDonald...In respectiva locatie, parea a fi pomana dupa mortul clown, dupa cum se inghesuiau subspecia de cocalari, de parca vroiau sa prinda toti o bucata de coliva si-un happy-meal.
La "mac-drive" era deja o coada de masini tunate din care se auzeau melodios manele cu bani,dusmani,parfumuri fine, fara organe genitale si creiere... Inauntru se inghesuiau flamanzii la tejghea duhnind a copii ieftine de parfumuri "originale" si inzorzonati cu bijuterii "D&G" toti iesiti cu pitzipoancele la o cina romantica, la restaurant...la Mac!
Eh, am zis pas, n-aveam nervi si nici rabddare sa astept fie si 5 minute in acelasi spatiu cu astfel de rebuturi sociale...hai sa plecam, trecand scarbita (in drumul spre parcare) pe langa monumentele de inteligenta care se usurau (da, faceau pipi) in pubela de gunoi de pe spatiul verde din CURTEA macDonalds-ului!!!
Cateva ore mai tarziu, pe autostrada, ( sa fi fost 1...) mergeam constant in bezna, eu motaiam in dreapta, iubitul atent la volan, Vali in spate cuminte, ascultam toti Amza Pelea si ai lui olteni de seama...
BRUSC din bezna vad un baston reflectorizant, si-o parasuta (aka fufa) atarnata de el, isterica aproape sa sara in fata masinii. Era atat de disperata sa opreasca o masina incat statea in mijlocul autostrazii, cu fustita-i scurta si maieu-i transparent, accesorizata de bastonul reflectorizant... Langa ea, alta fufa, in pozitia "capra" incerca sa schimbe o roata fara cric...
Socul unei aparitii bruste in fata masinii noastre a fost atat de mare incat o si vedeam din plin luata pe capota. Iubitul meu a incetinit, si-a oprit cativa metri mai incolo, crezand ca e vreo problema grava...nu sesizate pana...de inteligenta, si era la fel de speriat de agitatia bastonului in mijloc de banda...
Am pornit la drum cateva secunde mai tarziu, dupa ce si-a dat seama de situatia ornata cu idiotenie, si dupa ce l-am rugat insistent sa lase soarta pasaricilor in seama unor soferi de tir care-ar putea fi mai interesati de mecanica...
Am ajuns in Vama pe la 3...muzica, aglomeratie, alei cimentate, personaje colorate, ce mai, ca-n Vama...de ceva vreme-n coace.
2-3 ore mai tarziu, cu soarele rasarit, am tras fermoarul la cort, si-am zis "somn usor".
Mic dejun la Corsaru, ora 09:45, primim meniul fara micul dejun...
"Ah pentru micul dejun avem meniu separat..dar nu stiu daca se mai serveste..."
"POFTIM?!?!?!?!?!Anul trecut se servea pana la ora 11, e 10 fara un sfert, va rog, meniul de omlete!Nu-mi comand platou taranesc si musaka, la prima ora!"
Am prins doua ore de plaja, dupa micul dejun, si-apoi, cu dragalasenie, am fost acostati de cateva...(nu stiu daca sa le zic fete sau femei) personaje...
Ideea era: noi eram campati in fata terasei Spice, in seara respectiva urma sa aiba loc o nunta pe plaja, si chipurile ne rugau sa ne mutam masina...Nu prea erau rugaminti, dar am vrut noi sa ne simtim importanti, si educati, asa ca ne-am mutat masina.
Ne-au asigurat ca e ok, cermonia dureaza o ora, masina era cativa zeci de metri mai incolo, corturile nu vor fi deranjate...etc.
Juma de ora mai tarziu, de data asta fara rugaminti, ca deh, ni se comunica asa...de sus..ca ar trebui sa ne mutam cortul, ca la nunta or sa vina peste o suta de persoane, ca "n-o sa va convina"...
As fi vrut sa protestam...macar asa de forma, fetele fiind insotite de cativa " ajutanti de pasarici" , masculi feroce, la pieptul gol, misunand cu lopeti pe plaja, sapand in nisip locul ce urma sa serveasca drept altar...
Of...hai sa plecam d-aici...sa ne beep-beep in ea de Vama!
N-am terminat de zis bine asta...ca s-a facut intuneric...Cerul a devenit negru, vantul s-a intetit, si s-a pus de furtuna, de-abia am reusit sa strangem cortul si sa-l aruncam in portbagaj.
"Va doresc o ceremonie minunata, pe malul marii, o furtuna reusita, ca daca tot va doare-n dos de cate corturi mutati ca sa faceti circoteca asta ieftina de-i zice nunta, poate ma bucur si eu nitzel ca mi-ati stricat uichendu' da'...aveti o vreme de cacat!"
Pauza de mancat rapane in 2 Mai, dupa care am luat-o spre Corbu...
Ajunsi pe plaja din Corbu, surpriza ; era destul de mare gradul de ocupatie...insa toti pareau linistiti, calmi, civilizati...
Am campat exact in capatul opus celor doua gherete cu muzica...romaneaca...si personaje pitoresti zise "dah haur" , "dah vito", "minune", etc.
Era atat de liniste, de calm, de frumos, iar noi obositi dupa o zi plina, incat am adormit cu urechile pline de zgomot de valuri, undeva pe la orele 22:00.
M-am trezit ca dintr-un cosmar, tipand chiar, speriata, intr-un zgomot infernal de muzica, rasete, urlete, pocnituri...
Eram speriata, confuza, am scos capul din cort, si-am vazut in apropierea acestuia o gasca de oameni, galagiosi, care se pregateau sa faca focul, si spargeau lemne... M-am uitat la ceas...era 1 noaptea...si ei pesemne ca abia venisera...
Muzica urla dintr-o masina, acoperea cel putin 20 de metri in jur, exact spatiul nostru de pustietate din jurul cortului...
S-a trezit si al meu, ne-am uitat confuzi unul la celalalt..."macar n-asculta manele!"
I-a rugat sa se mute cu focul 3 metri mai departe de cortul nostru, deoarece deja simteam fumul invadandu-ne. Au zis ok, au dat chiar muzica putin mai incet, eu am respirat usurata, si m-am cuibarit la pieptul lui...adormind...
Aproximativ 3 ore mai tarziu, desi iubitul imi tinea urechile acoperite, m-am trezit cu aceeasi stare de spirit ; speriata, confuza, in tipete, urlete, injuraturi, urinat pe langa cort, oameni in calduri ce urlau ca vor sex si...manele...
Gasca de afara era alcoolizata, si de ceva vreme schimbasera ritmul...urland si injurand...Vama Veche...
In jur de ora 5, nedormit aproape deloc, al meu imi apune sa-mi strang tot ce pot lua, sa ma duc spre masina, urmand ca el si Vali sa adune cortul, sa ne caram dracului din perimetru.
Zis si facut...insa personajele pitoresti, s-au simtit alarmate de brusca noastra atitudine si-au devenit agresive...verbal...
"Ce bah, de ce plecati, aici nu-i Vama Veche! Nu va plac manelele?Credeti ca suntem cocalari?"
ACESTA fusese planul lor, sa puna manele si sa raga precum animalele, doar - doar or sa ne provoace...ei 10 insi, noi 3...
Am plecat linistiti, ignorand provocarile infecte ce veneau din partea frustratilor.
Da baieti, sunteti niste cocalari...Faptul ca femeile (chiar si cele platite) refuza sa se imperecheze cu voi, e absolut normal.
Uneori cand va suflati nasul dati drumul si la bucati de creier? Nici o problema, e atat de silk&smooth incat v-ar ingreuna degeaba carcasa craniana...
S-auzim de bine!
Experienta Corbu ne-a facut sa vedem rasaritul din masina, in drum spre Vadu...
Plaja Vadu - nedescoperita - dar totusi populata, accesul fiind mai dificil din soseaua principala, era gazda catorva corturi, si l-a primit si pe-al nostru...
Am petrecut jumatate de duminica acolo, apoi am decis sa ne intoarcem, si sa ne odihnim totusi in acest weekend prelungit, dar s-o facem in propriul pat.
Romania e frumoasa, inca nu stiu care ar fi metoda de "selectie naturala" ce i se aplica...
Mi-e rusine de natia asta, de prostia ce-o invaluie, mi-e greata de semenii mei...insa de surprins... nu ma surprinde nimic...
Ma lasa rece...ma stimuleaza in a crede in NIMIC! Nu merg la vot, nu cred in justitie, in turism, in medicina, in romani, in sistemul luat per total!
Nici o problema, sunt sigura ca ceea ce simt eu acum e mult prea comun, e in tiparul si-n standardele noastre de zi cu zi...
Nu dragilor, nu-s frustrata ca mi s-a dus de rapa weekend-ul, eu am reusit printre picaturi sa-mi savurez momentele frumoase, pentru ca sunt obisnuita sa calc peste prosti si sa disec incapabilii, ca sa nu-i mai mentionez pe cei cu probleme psihice...care ne ies in cale la tot pasul...

Asadar, cel mai frumos moment din tot weekend-ul...a fost drumul de intoarcere...Campul de flori mov (care-n poze au iesit albastre), lanurile de grau, pozele de final, mancarea buna din Lumina de "La botul calului" , pielea bronzata de soare+vant si ...patul linistit de acasa!

Aventuri pe final de concediu (partea III)

Iata-ne parasind Grecia, matinali, bronzati cu "tolba" plina de amintiri frumoase...

La indrumarea unui nene batran si grec care nu prea vorbea engleza am luat-o pe un traseu ce ocolea Turcia deoarece subsemnata n-are (inca) pasaport si nu poate calatori decat in UE. Cautam asadar un traseu Grecia - Bulgaria, unul care sa ne duca mai rapid spre Varna...spre Golden Sands (gospodin).

Traseul era Didimotiho - Orestiada -Soufli cu iesire prin Ormenio. Aveam harta desenata de omul in etate :)

Dupa zeci, sute de kilometri, initial grecesti, mai apoi bulgaresti, aveam totusi sansa sa prindem apusul pe malul Marii Negre.

De aceasta data n-am fost deloc voioasa pe drum, mai degraba plictisita si oarecum suparata ca "nu-mi pot petrece restul vietii pe insula" lucrand doar un sezon pe an...

Am traversat paduri dupa paduri, am razbit pe niste sosele in lucru, am tolerat soferii bulgari sinucigasi, am zarit chiar si intunecata noastra mare, dar Varna parea un punct indepartat, o fata morgana pretioasa...

N-am oprit aproape deloc pe tot drumul, eram cu burtile goale, pentru ca "stiu eu o carciuma buna unde o sa papam fructe de mare"

Am ajuns in Varna pe la orele 18:30, aglomeratie ca in capitala noastra prafuita...

"De data asta e musai sa ne convertim la leva"

Ramasesem cu euro in portofel si lei (just in case) pe card...

Socoteala din targ nu e niciodata aidoma celei de acasa...si-am sa va transmit si voua (stimati cititori) vasta mea intelepciune, poate ne amuzam impreuna...

Nerabdatori,obositi, infometati si nesabuiti, am cautat in Varna un Exchange...

Ora de vara, cu marea aproape, pesemne ca domnitele angajate au rupt usa pe final de program...asa ca erau inchise casele de schimb valutar... Mi-a sarit in ajutor un batranel, simpatic, oferindu-se sa schimbe euro in leva, ca un favor pentru noi, cetatenii confuzi si infometati...

Zis si facut...ultimii euro i-au fost inmanati domnului cu pricina, am luat mana de leva, si-am pornit spre a cumpara ceva de ale gurii la primul chiosc...

...cu leva vechi de mai bine de un deceniu... dupa cum a constatat tanara care servea...

Ce lei am fost, ce javre de rasul curcilor bulgare am ajuns... Cu buzunarele pline de leva expirate si coditele intre picioare ne-am intors faliti spre masina...rugandu-ne sa ne ajunga rezerva de pe card pentru benzina pana in iubita si frumoasa Romania!

Restul traseului s-a desfasurat regulamentar, dupa ce-am tusit injuraturi in toate limbile pe care le stiam, ne-am invinovatit pentru naivitatea si increderea pe care o avem in oameni, am dat-o pe haz de necaz...pe ritmurile vechi romanesti...

Am intrat in tara ascultand "am muncit si nopti, am muncit si zileeee" a lui Dinica, iar cand am fost intrebati la vama romaneasca daca avem ceva de declarat am raspuns in cor:

"ne-au furat bulgariiiiii!!!"

O ridicare prieteneasca din umeri ne-a dat de inteles ca "asta-i sistemul si n-avem ce face" , de altfel deloc surprinzator...

Prima asezare mioritica...Vama Veche!

"hai in vama!"

Imi revenea in cap o amintire amara a mea din 008 cand mi-am varsat of-ul pe blog criticand Vama Veche si ridicand in slavi Golden Sands. Ce-am realizat eu e ca turistii trebuie sa ajunga acolo! Daca ei sunt jefuiti pe drum...slabe sanse sa mai investeasca in turismul local!

Am dormit studenteste in Vama, in masina, pe plaja...nu inainte sa luam o cina copioasa si pe masura de ieftina (comparativ cu ce cheltuisem pana atunci) la Bibi.

Au fost draguti chelnerii si ne-au facut hamsii cu mamaliguta la orele 23:00 trecute, fix!

A doua zi ne-am baut cafeaua de la tonomatul magazinului alimentar , intrand deja pe buget de austeritate/criza ...dar cu mare pofta de viata...de mare, de plaja, de casa noastra...

N-am pornit spre casa inainte de-a vizita Corbu' ...

Am un filmulet, documentar, trist, despre ...ce-a fost si ce-a ajuns Corbu, plaja odinioara plina de melci maaari, de scoici, pustie, gata sa adaposteasca gandurile vizitatorilor cuminti, gata sa-ti bantuie ochii cu o priveliste energizanta...

Acum...macinata de plugurile de nisip, din scoici au mai ramas farame triste...melcii ii gasesti rar, doar daca ii cauti bine, iar pe nisip au inflorit doua chioscuri de unde urla trist manele...

Am cules 21 de melci, si-am fugit spre casa!

Avem o tara superba...stiu ca e o concluzie la care am ajuns de-atatea ori, uneori entuziasta, alteori trista, indragostita de pamantul romanesc...

N-o valorificam deloc, mai mult, o degradam in fiecare zi de parca am vrea s-o ucidem...

Noua ne-a fost dor de casa...de Nemo, de Cismigiu, de patul nostru, de plimbarile noastre la Zoo (unde-am si mers imediat ce ne-am intors in tara), de prieteni si de familie...

Data viitoare cand plecam in concediu nu mai schimbam banii decat cu precautie, si vom aduce mai multe cadouri pentru prieteni, promitem!

Pana atunci...la munci!