...de ce nu vreti sa ii ajutati? Nu va costa decat un vot pe un site! Nu va cer bani, nu va cer donatii, nu va cer voluntariat, va cer un SINGUR VOT! Nu este o campanie ascunsa, nu promovez interesele nimanui, pur si simplu CRED intr-un proiect (SINGURUL de altfel) care ar putea ajuta copii cu dizabilitati sa fie integrati in societate.
Trebuie sa va marturisesc... mie mi-e teama de copii... in general. Nu sunt un om atat de responsabil incat sa-mi asum relatia cu un om mai mic decat mine, nu pot sa "creez" o fiinta care va fi dependenta de mine pentru tot restul vietii, am un egoism aparte care ma face sa nu-mi doresc sa perpetuez specia. Asadar nu am interactionat prea mult cu copii de-a lungul vietii mele.
In vara ce tocmai a trecut insa, am cunoscut-o pe ... Zuzuca (asa-i spun eu aici pe blog) o fetita minunata care are 6 ani si care din nefericire s-a nascut cu sindromul Down. Nu a fost nimic planificat, nu a fost un eveniment al unei campanii, a fost o pura intamplare. Pentru mine, una extrem de emotionanta si cu o incarcatura sentimentala fantastica. Initial, cand am aflat ca voi cunoaste o fetita ... speciala am fost tare speriata. Credeam ca nu-mi voi putea ascunde tristetea din privire si ca nu voi stii cum sa ma comport cu ea. Mi-era TEAMA! Acesta este cuvantul acum pot sa-l spun...aici...deschis.
In prima jumatate de ora dupa ce am cunoscut-o...desi nu am interactionat de loc cu ea, o priveam pe furis si vedeam cu "toti" ochii o fetita cat se poate de NORMALA! Ma uitam la mamica ei si la taticul ei ca la niste zei supra-umani incercand sa-mi ascund admiratia. In mintea mea se derulau ganduri: "Doamne-Dumnezeule oamenii astia cu rabdare si afectiune traiesc fiecare secunda iar si iar si iar!" ... Nici macar in GAND nu puteam sa ma pun in locul lor.
Apoi...brusc...Zuzuca a venit la mine si mi-a dat mana si m-a pupat si m-a luat in brate. Cu o seninatate pe care poate un alt copil de varsta ei nu ar fi avut-o, cu o afectiune pe care sigur nimeni nu ar putea sa o redea. M-a iubit mult si tare si frumos si sincer pentru ca ASTA stia ea sa faca! Sa iubeasca! Asa au invatat-o parintii ei sa existe: prin iubire! Iubirea este existenta ei, interactiunea ei, lumea ei in care este dependenta de mami si de tati si de sentimente.
Si totusi... intr-o lume plina de iubire, singura in care Zuzuca stie sa existe...intr-o astfel de lume... ea este privita ALTFEL! Ea nu are sanse la o viata normala, ea depinde de acceptarea pe care ceilalti oameni din jur sunt dispusi sa o dea! Ea asteapta o mana intinsa si spera la o sansa corecta cel putin. De fapt, ea nu spera, ci spera parintii ei pentru ea. V-am spus, Zuzuca stie doar sa iubeasca! Parintii ei sunt cei care incearca sa-i construiasca o lume frumoasa fara discriminare, fara suferinta, fara tot ceea vedem zilnic in gri-ul de pretutindeni.
Revenim. DACA EU am putut sa ajung la astfel de sentimente si astfel de concluzii intr-un timp atat de scurt, voi, ceilalti, parintii, sentimentalii, voluntarii, cei ce vreti sa schimbati lumea, cei ce vedeti binele din jur DE CE nu stiti ca exista proiectul "Vreau sa Vorbesc" dedicat copiilor cu sindromul Down?
CENTRUL EUROPEAN pentru DREPURILE COPIILOR cu DIZABILITATI (CEDCD) s-a nascut cu putin timp in urma si a facut deja pentru copii speciali mai mult decat au facut autoritatile in mult-mult timp. Iar acum CEDCD vorbeste in numele parintilor si in numele copiilor care iubesc. Au nevoie de votul nostru, al vostru, al tuturor, pentru asta!
VREAU sa cred ca o sa votati! Aici (link)!
Postări
5 comentarii:
e, uite ca bunatatea, darnicia, umanitatea inca mai exista in societatea romaniei de astazi...ce descoperire uimitoare si atat de necesara! felcitari pt. gandurile nobile si curajoase! unii dintre noi, parintii, chiar credem ca vom reusi sa si demosntram faptic, cat de mult iubim copiii! fie ei si cu dizabilitati, adica, in speta pe ei! ma alatur cu tot ce detin, in and out:)
si ma voi zabte sa trezesc in constiinta lor si in suflet, sentimentul cel mai de pret...iubirea de copii!
voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor, purtator al SD.
Multumesc Iuliana! Tot ce-mi doresc e sa se castige acest proiect si cei CARE CHIAR AU NEVOIE sa se bucure de el! :)
Numai bine!
atunci, suntem de aceeasi baricada a barcii, sabrra! si, sper eu, ca impreuna, vom forma un parteneriat de nepatruns, asa, numai ca sa se oftice cei ce nu au curajul sa iasa in linia intai, ci doar sa se lamenteze si sa se complaca in situatii ce si le pot intoarce in favoarea lor! insa, deh, e complicat sa te implici, parca si sa iti doresti...nu inteleg astfel de atitudini, zau. poate asa, se vor lua si ei dupa noi...stii?! ca la rand la...deschiderea unui nou mall :))
ai grija de tine!
Un proiect minunat care sper sa aiba finalitatea dorita,sa rezoneze,sa trezeasca in cat mai multi dintre noi sentimentele de care cred cu tarie suntem toti capabili chiar daca din comodidate sau poate din precautie nu aratam asta.Felicitari si toata admiratia pentru parinti.
de cele mai multe ori astfel de efuziuni de sentimente sunt posibile numai daca intri in contact direct cu acesti copii care sunt un pic ALTFEL.
Cauza este nobila! tine-o tot asa! ai ganduri frumoase, de fapt sunt chiar profunde....
Trimiteți un comentariu