Eram candva educata spre o deschidere totala dar educatia mea e ranceda azi.
E singura mea modalitate de refulare - scrisul - si sper undeva in sinea mea sa nu-mi pricepeti filosofarile si nimeni habar sa n-aiba de cititul printre randuri. Ultima mea urma de infatuare imi sopteste in ureche ca niciodata nu mi s-au descifrat mesajele de printre randuri :) Ar trebui sa suferiti de aceleasi afectiuni psihice ca mine :)
Rad si plang pe masura ce-mi alearga degetele pe taste si am o desfatare orgasmica. Pot sa astern ganduri sub nori!
Trebuie sa storc o lamaie intreaga in ceai si sa-mi pun doua linguri de miere peste - revin - e un tabiet necesar umanizarii matinale.
Gata, sta pe masuta roz, dulce-acrisor numai bun de baut.
Sa revin la gandurile mele.
M-am uitat de vreo 50 de ori in oglinda si nu recunosc personajul...
Unde e femeia care a muncit aproape un an de zile (pe langa toti ceilalti) la echilibrul sufletesc? Omul impacat cu tot ceea ce traieste in jur, omul fericit, omul care isi doreste sa traiasca in fiecare zi, omul care a invatat sa planga si sa rada chiar si in acelasi timp.
E ca si cum as fi fost o reptila si m-a parasit primul strat de piele. Doar ca nu simt deloc cum creste cel de-al doilea strat, am ramas la stadiul de schelet.
Au ramas incertitudini, o nesiguranta zilnica, o teama de viata, de zambet, de suflet, complexe fizice si complexe psihice...iar sute de intrebari fara nici un raspuns pentru ca sunt oarba si surda.
Nu-mi cereti sa explic ce simt pentru ca nu stiu. Daca as fi stiut m-as fi autoeducat sa port o masca.
Sunt un om rau? Sunt narcisista, exibitionista, mincinoasa?
Am ales cu atentie cuvintele de mai sus...
Poate n-am fost niciodata altceva decat un om rau sub o masca protectoare...
Sau poate ca am doar mai mult timp la dispozitie?
Am promis ca va spun despre cum mi-am pierdut eu jobul doar ca nu simt nevoia sa vorbesc despre asta.
N-am fost afectata deloc, inteleg cum sta treaba cu criza, falimente si reduceri de personal, merg inainte asa cum am mers intotdeauna.
Am asadar mai mult timp liber. Sa dorm, sa rad, sa vorbesc, sa traiesc.
Crud este ca am uitat sa le fac...nu mai stiu cum.
Sau poate nu mai vreau sa invat?
Cautati sa ma analizati, n-o sa ajungeti la nici o concluzie pentru ca eu sunt omul extremelor, pentru ca azi rad, maine plang, azi mor, maine ma nasc.
Pana acum nu mi-a fost niciodata frica de nimic.
Astazi mi-e frica : mi-e frica in fiecare moment ca sunt un om rau, machiavelic, nebun, isteric. Mi-e teama ca ranesc in fiecare moment, mi-e frica de fiecare cuvant pe care-l rostesc dupa ce l-am corectat de trei ori in minte ramane in continuare un cuvant gresit. Ma sperie ca orice gest al meu are in spate un tel malefic, ca orice actiune e nascuta dintr-o miciuna, mi-e frica sa traiesc intr-o camasa de forta, intr-un spital de nebuni...
EU nu fac niciodata lucrurile bine?
Postări
6 comentarii:
Stii vorba aia 'fumata' cu adevarul e la mijloc? Suntem ceea ce gandim ... totusi sunt unele concepte pe care nu le putem "da dupa noi" la nesfarsit. Sau, ca sa combin 2 zicale din ligi diferite, "Primum inter pares nu merge de multe ori cu ulciorul la apa".
Dar calea pe care mergi - indoiala de sine la nivelul asta - duce mai rapid la exact destinatia pe care te stradui sa o eviti.
Cu totii suntem un pic nebuni sau, zis altfel, notiunea de normal e data de afectiunile majoritatii. Chiorul in tara orbilor sau in tara celor cu 2 ochi e privit intotdeauna diferit. Asa ca incearca sa privesti tabloul mai mare :-) pentru ca toate satele astea cu "viziune" diferita coexista :-)
Scuze de inceputul de roman :-D voiam sa te ajut cumva, multe din posturile tale imi pareau (ciudat, nu?) extrem de intime - pentru MINE - ca si cum le-as fi scris eu.
Ganduri bune >:D<
eu cred ca e cate putin din toate,un pic de frica de necunoscut,un pic de timp liber,o incercare timida si mica mica de depresie,un pic de lasitate,o mica autoanalizare si o ironica autoflagelare...deci..he,he...bucura-te ca esti vie!!!!Inca simti,inca misti...inca gandesti si cel mai important,inca te poti autocritica.
Capul sus..invingatorii nu ,,mor,, niciodata!!
'Human sickness is so severe that few can bare to look at it, but those who do will become well.' --Vernon Howard
http://www.youtube.com/watch?v=mi-CVOcLx-s
The clouds, leave them. The thoughts, observe them.
Buna Cristina.
Tocmai ne-am intors din concediu din Maramures. Am vizitat de data asta si pastravaria din satul Mara, dupa cum m-ai sfatuit. Foarte frumos! Nu pot sa-ti descriu in cuvinte ce am simtit cand m-am dat jos din masina si am respirat aerul copilariei, miros de tara, morosul acela de la sat, pe inserat... Se pare ca am trecut si anul trecut pe acolo pentru a ajunge la Sapanta, dar nu am bagat de seama. Am fost mai atenti de data asta. Oricum, a fost de vis... Dar a trecut atat de repede :(... Ca orice vis frumos care se termina repede... Si tot nu m-am saturat de tinutul Maramuresului. L-as vizita de cate ori as avea ocazia. N-as da Maramuresul nici pe Grecia, nici pe mare. Acolo chiar ma simt acasa. Simt ca respir, simt ca traiesc.
P.S. Si Baia Mare imi place foarte mult.
Sper ca esti bine. Te imbratisez cu drag.
http://sabbrasthoughts.blogspot.com/search?q=soare
Ştiu o Sabbra de pe un anumit forum (de femei). Contează mai mult sau mai puţin dacă eşti tu aceea, important este că, uneori mă identific cu ce scrii.
Trimiteți un comentariu