luni, 12 iulie 2010

Totul e relativ

Imi aduc aminte de o perioada din viata mea (cu mai multi ani in urma) cand eram atat de fericita - fara un motiv anume, fiind eu, vie, sanatoasa, umana - ma tot gandeam si contemplam la ceva ce m-ar putea face sa-mi depasesc starea de euforie ajungand la una superioara... N-am reusit sa gasesc ceva care sa ma faca mai fericita dar nici ceva care sa ma intristeze. Eram constanta.
Ma tot minunam si-mi spuneam "cat de putin are omul nevoie sa devina fericit!".
Totul se petrecea in mintea mea, intr-o secunda, pur si simplu imi admiram momentul ireal...
Acum stau si o rumeg: nu eram nici mai grasa nici mai slaba, nici mai urata si nici mai frumoasa, eram aceeasi eu. Asa mi se nazarise mie, sa ma privesc in oglinda, sa cred despre mine ca sunt fericita si ca nu se poate sa fiu mai mult de atat, sa ma bucur de momentul acela fara sa-mi mai doresc nimic altceva.
Apoi, intr-o alta perioada de timp, total nefericita, cugetam momentul si-mi spuneam "ce poate fi mai rau de atat?sa mor?ar insemna sa scap de suferinta si de durere". Tot astazi constat ca intre starea de fericire de mai sus si starea deplorabila nu exista nici o diferenta. Aceeasi eu, vie, sanatoasa, aceleasi ore curgand greu (sau usor), aceeasi infatisare, acelasi suflet.
Circumstante diferite? Faptul ca m-am aflat in sud sau in nord? Ca am fost langa un om sau altul? Ca am avut mai multi prieteni sau mai putini?
De ce intr-o zi pluteam iar in alta plangeam?
Posibil ca veti gandi despre mine ca sunt o primitiva pentru ca nu tin cont de cauzele inconjuratoare care ne fac fericiti sau nefericiti, ca asociez starea de bine cu placerea si starea de rau cu durerea?
Eu cred ca fericirea sau durerea sunt undeva in mintea noastra. Nu spun ca nu exista, nu spun ca motivele nu pot sa ne stimuleze in a nutri un sentiment sau altul, spun ca depinde de noi sa vedem jumatatea plina sau cea goala a paharului si sa alegem ce simtim.
Unii se pot bucura de jumatatea goala (mai putin de baut, de indurat) altii se pot intrista de jumatatea plina (mai mult de indurat, pana cand Doamne?) insa asta nu inseamna ca o jumatate sau cealala e buna sau rea.

De fapt eu incerc sa ma autoeduc, sa-mi dovedesc mie ca pot sa dau cate o definitie pentru fiecare sentiment pe care-l nutresc.
N-as vrea sa incep sa-mi cataloghez starile dupa cat de putin fericita, cat de "foarte fericita", trista, suferinda sau de-a dreptul depresiva pot sa fiu.
As vrea totusi sa-mi gasesc eu-ul acela pe care credeam ca-l cunosc bine dar uite ca incepe sa-mi fie pe zi ce trece mai strain.

Inca nu sunt pregatita sa va vorbesc despre mine :) a fost un efort mental destul de mare sa leg toate frazele de mai sus (cu sau fara logica) si sa ajung la concluzia ca totul (sau ma rog, aproape) este relativ.


Pana si definitiile.

3 comentarii:

scorpio spunea...

sabbra...totul e doar..relativ.
si indiferent cum este,la final tot bine va fi..

Sonia spunea...

Eu cred ca tu acum esti intre cele doua stari, de bine si de rau, exact la jumate. Asta te face sa le vezi pe ambele atat de bine, si sa simti de fapt in viata ta un mixt din amandoua. Pentru ca asa e de fapt viata in cea mai mare parte a ei, suntem acolo la jumatate, cu mici exceptii de fericire si nefericire maxima cand de fapt atingem extremele.
Eu cred astfel ca tu esti bine :))

cineva care te cunoaste spunea...

sper ca (asa cum spunea sonia )tu esti undeva la mijloc desi sincer as prefera sa privesti lucrurile astea de undeva de sus cu detasare pentru ca cineva spunea,, ca nu ar trebui sa-ti ingadui niciodata sa te prabusesti pentru ca daca faci asta vei avea tendinta s-o tot repeti''...incearca sa fi fericita si atat.