2011 spre 2012

Anul trecut nu am apucat sa-mi pun pe "hartie" gandurile... Erau oricum atat de multe si atat de amestecate incat mai mult m-as fi obosit incercand sa le deslusesc.

Dar, uite-ma, acum, cateva ceasuri ma despart de un 2012 mult-discutat si mi-am respectat toate traditiile mintii mele nevrotice: casa curata, mancare pe saturate, bautura cat sa ne veselim, gandurile asezate, planuri pentru diseara dar si pentru la anul.

Ce-am vrut de la 2011...s-a cam intamplat. Am intrat in anul ce tocmai trece confuza si destul de irascibila. Cand am inceput sa ma incred in mine, in ce vreau, in ce stiu, in ce pot...lucrurile au devenit limpezi.

Acum, pentru prima oara in viata mea, nu ma mai sperie viitorul. Nu sunt euforica (am mai spus asta) dar sunt "precisa" (ca marmota din reclama) .

Am invatat ca TOATE dorintele ni se implinesc, doar ca nu prea stim noi ce sa ne dorim. De cate ori am trecut printr-un moment urat (au cam fost si din astea) am invatat sa-mi constientizez vina, sa-mi admit in primul rand greseala MEA si sa imi asum consecintele. Cea mai importanta decizie a lui 2011 a fost sa fiu sincera, in tot, in toate, indiferent ce. Sa nu mai fac implozii, sa ma iubesc pe mine, sa nu accept aproape nici un compromis si sa admit ca uneori narcisismul e bun.

Nu cred in perfectiune dar asta nu inseamna ca nu pot sa construiesc perfectiunea momentului.

In 2012 imi propun sa invat sa CRED. Asta-mi cam lipseste in momentul de fata :)

Am renuntat la fumat, asadar in 2012 vreau sa "plesnesc de sanatate", sa invat sa fac galop (cu calul - si sa stapanesc situatia) , sa termin cu bine scoala, sa-mi mearga la fel de bine la job, sa cunosc oameni multi si frumosi, iar daca toate dorintele se implinesc la finele lui 2012 as vrea sa am un cal (sau o iapa) ...

Suna bine nu?

Mi-am dat seama ca sunt caracterizata aproape total de cuvintele "eu vreau". Nu prea am exemple de data in care "eu vreau-ul" sa nu se conformeze... E o afirmatie destul de orgolioasa insa pentru mine aceste "dorinte" sunt de fapt ca niste obstacole intr-o cursa de calarie pe care TREBUIE sa le sar si nu oricum: frumos, elegant, intr-un timp perfect. Pe scurt ; eu vreau-ul pentru mine inseamna evolutie.

Va doresc un 2012 in care sa VRETI !

Iarasi Craciunul

Mai oameni buni, mi-am propus sa spun si eu cateva cuvinte, cu si despre Craciun, asa cum v-am obisnuit an de an. Macar sa va spun daca sunt in "spiritul" sau nu sunt in..."spiritul" .
Dar, (ca tot nu-i bine a incepe cu dar, inafara de sezonul cand "dar"-ul e faimos) mi-au trecut prin...minte, maini si taste atat de multi reni, mosi, oameni de zapada, brazi, cadouri, fericiri, bucurii, suflete si magie ... incat alte mele (proprii si personale) zau daca le pot mentiona intr-un ALTFEL de mod.
M-am straduit sa fiu originala si sa "zic din condei" de fiecare data altfel sa nu ma repet sa pun magiile cu renii si mosii cu brazii sau zapezile cu spiridusii...combinatii si amestecuri care mai de care mai ciudate... E bine! La finalul fiecarei zile zambesc totusi. Ceea ce pentru mine e... WOW!
Se apropie de noi, cu pasi repezi, inca un Craciun... N-am cum sa fiu generoasa in sentimente pentru ca (nici anul acesta) nu ajung acasa, la ai mei, acolo unde sarmalele miros a fericire si bradul (ecologic) ne strange pe toti in jurul lui. Ori, daca n-ajung la ai mei, parca nu e Craciun. Sa nu se simta jigniti nici Craciunul, nici ceilalti oameni dragi, dar asa functionez eu si mintea mea neascultatoare...
Ca vorbe venite din suflet va voi spune urmatoarele: desi nu sunt nerabdatoare, sunt multumita ; desi nu sunt extaziata, sunt impacata ; desi sunt obosita, sunt fericita ; desi muncesc mult , o fac cu drag ; desi stau acasa (in Bucu), stau totusi in familie , desi nu simt magie, simt iubire, desi nu ma simt mai batrana, ma simt mai inteleapta, desi nu mai sunt un copil, ma simt ca un copil si-am sa-l astept pe Mosul desi nu prea mai cred in el :)
Asadar, ca o concluzie, imi lipsesc luminitele si magia si efervescenta rudolfiana, insa ma simt mult mai bine conturata, ca om cu personalitate, puternic, care daca vrea sa...doarma, doarme :) Si care...zambeste mult mai mult desi nu se lauda c-o face :)

Va doresc un altfel de Craciun, ca sa vedezi si voi ca "altfel" e bine!

Despre rai si iad

Cand eram mica...credeam ca daca vorbesc urat, spun prostii, fur, sau ma bat cu sora-mea o sa "merg in iad".
Problema mea era de fapt ca atunci cand faci un lucru urat de care crezi ca stii "doar tu" , te vede Dumnezeu si o sa-ti ceara socoteala...in viata de apoi.
Ma intrebam adesea despre "Cine altcineva" ne vede cand facem lucruri rele?

Am invatat apoi despre CONSTIINTA!

Putem sa evadam oriunde, putem sa stam in cel mai ascuns colt de suflet dar nu putem sa ne ascundem de propria constiinta....
Ori, umanitatea presupune (asta mi se pare mie necesar) un dram de constiinta.

Iar din acest motiv, mi-am promis sa nu mint niciodata.

Si-am inceput cu mine.
Pe mine n-am sa ma mint niciodata, de mine n-a sa ma ascund niciodata

13 ceasuri rele

Se spune ca marti sunt 3 ceasuri rele. Toate odata sau fiecare separat.
(Nu luati in seama jocurile de cuvinte pe care nu le intelegeti. Sunt prea destepte)

Nu sunt eu superstitioasa, dar de cate ori imi aduc aminte de astfel de zicale...parca se si implinesc. Astazi, mi-am adus aminte. Apoi am realizat ca e si 13.
Am si-un motan negru acasa, dar el e motivul pentru care nu cred in superstitii.

Insa pana acum nu-mi place deloc ziua de azi! Ceasurile nu sunt chiar rele, insa sunt acre. 13 nu aduce ghinion, insa miroase a tristete.
Si oricat de mult incerc sa-mi lipesc cu banda adeziva colturile gurii de urechi, sa fiu zen, sa rad cel mai mult din lume chiar daca nu-mi sunt intelese glumele...cand imi vad ochii pe un site de stiri ca niste imbecili au ucis un tigru pentru ca erau prea dobitoci sa-l tranchilizeze...mi se face o sila de tarisoara asta...
Apoi mai primesc inca vreo doua-trei vesti proaste, despre care nu va spui' da' tre' sa ma credeti pe cuvant.
Stau ascunsa-n laptopul meu cu crocodilu' din ou kinder si tot incerc sa vad culori mai multe si mai bune....

Ori...ziua inca nu s-a dus :(

D'ale prostiei

M-am prins cam cum sta treaba cu prostia si cu riscul de-a supara pe unii sau altii, o voi spune: prostii exista pentru ca noi ii incurajam si ii sustinem!
Iar cand zic noi, ma refer implicit si la mine :) cum altfel?

Ieri, m-a sunat o domnisoara de la Reiffeisen, sau cel putin asa am inteles eu, in febra muncii. Am rugat-o sa ma sune azi, pentru ca nu aveam timp nici sa respir.
A fost foarte ferma, a reveni azi, exact la ora solictata de mine. Bon, pana aici totul "in regula"(retineti "in regula", pentru ca eu l-am auzit de cel putin 100 de ori in 10 minute).
Desi imi amintea de naratoarea de la "teleenciclopedia" facand sex cu "masina de spalat traieste mai mult cu calgon" am hotarat totusi sa ii ascult poezia, asta din respect pentru perioada mea de telemarketing. Ah, si pentru ca aveam senzatia ca daca ii intrerup poezia/discursul, o pun in ceata totala ; ramanea cu cate un "aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa" si vreo 5 balbe de cate ori ii puneam o intrebare...
Dupa o luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa conversatie greoaie pe care m-am straduit din toti neuronii sa o pricep...am dedus ca vrea sa-mi vanda "promotional, special si in exclusivitate" o asigurare de viata. Asta ar fi fost o situatie convenabila pentru ea daca ar fi nimerit sa vorbeasca cu cineva strain de promotii, publicitate, telemarketing sau VANZARI in toata splendoarea lor.
Surprinzator dar "promotia" mi-a suras pentru ca era la un pret decent si na...m-am gandit, acum ca nu mai fumez, ce-ar fi daca mi-as asigura viata in caz de accident rutier :))) Am zis ca-i cumpar produsul, dar am rugat-o sa-mi trimita "termenii si conditiile" prin email inainte sa-mi dau acordul final...
O nebunie! Am bagat-o total in ceata! Nu intelegea cum de "nu ii dau acordul la telefon ca mai apoi sa primesc prin posta contractul" pentru ca "cu siguranta nu voi avea nici o obiectie atunci cand primesc contractul prin posta", deoarece "am sa regasesc in contract, atunci cand vine prin posta, toate detaliile mentionate de ea la telefon".

Domnisoara, i-am spus eu, ca sa fiu MAI EXPLICITA: NU IMI DAU ACORDUL FINAL pana nu citesc termenii si conditiile din CONTRACTUL PRIMIT PE EMAIL!

Dezamagita, mi-a cerut adresa de email.
Si....nu am primit inca nici un contract :)

Ca...as fi cumparat...pe bune :)

Uite asa sustin eu prostii! Pentru ca ... daca as suna la banca si i-as face reclamatie, as lasa o persoana fara job de sarbatori. Si mi-e mila. Si nu sun. Dar ea, din pacate, o sa mai sune. La fel de proasta, la fel de balbaita, la fel de neprofesionista...

Echilibru si inca ceva

Am avut o noua revelatie despre echilibrul vietii, de fapt despre balanta vietii care se echilibreaza mai devreme sau mai tarziu...
Propovaduiam spirala existentiala si faptul ca ne invartim intr-un cerc pervers pana invatam atat de bine traseul incat ori ne oprim ori il schimbam. De cate ori vorbeam despre acest lucru o faceam constienta si increzatoare in experientele mele trecute, insa aceasta noua revelatie mi-a dat de gandit...

Din pacate...prea putini ajung atat de constienti incat sa VADA si sa SIMTA altceva decat rutina si monotonia unui trai deja impregnat genetic.
Eu, de cand ma stiu, am vrut parca sa contrazic orice teorie s-ar fi emis despre mine. Mai intai am vrut sa-mi contrazic parintii si sa le impun ca orice predictii ar vrea sa faca in ceea ce ma priveste s-ar insela. Am trait o copilarie si o adolescena alergand intre polii imaginari ai mintii mele... Daca eu credeam ca sunt privita ca un copil cuminte deveneam brusc opusul total. Sau desteapta, sau proasta, sau matura sau imatura, sau credula, sau jucausa...
Apoi am devenit atata de imprevizibila incat nici macar eu nu-mi ghiceam urmatoarele miscari.
Astazi, incerc sa ma scot putin din context, sa nu tin seama doar de mine si sa las unele lucruri in seama universului.
Anumite zicale nu exista doar de dragul metaforei: "timpul le rezolva pe toate" , "nimic nu este intamplator", "viata echilibreaza mereu balanta", "toate la momentul potrivit" si asa mai departe. Nu putem controla totul, iar pentr mine aceasta afirmatie este inca in fasa, asadar, va rog sa-mi admirati determinarea :)

Am trait "rezolvarile timpului" si cred in ele, am vazut cu "balanta s-a echilibrat" si m-am minunat, ramane sa experimentez "momentul potrivit" si sa constientizez sufleteste ca "nimic nu este intamplator"...

Iar...cand o voi face...am sa strig in gura mare, ca de obicei.

Tot-tot!

Ma ambitionez sa numar pana la 11 (cel putin) de fiecare data cand simt nevoia sa cedez primului impuls. Am auzit/citit eu pe undeva c-asa ar fi bine :) Cu atat mai mult cu cat sunt un mic vulcan a carui lava e si veninoasa nu doar incinsa :)
Dar cand stiu ca stiu si stiu ce stiu ? Chiar si atunci!
Aproape de fiecare data cand mi-am ascultat instinctul acesta m-a indrumat corect. Doar ca mi-e lene sa-l "Activez". Si de fiecare data (fara exceptie) instinctul meu a avut dreptate sa ma avertizeze/atentioneze despre oamenii din jurul meu. O prima impresie nu a suferit mari modificari, indiferent daca era o prima impresie buna sau rea :) Pentru ca pot!
N-am chef sa filosofez sau sa spun lucruri multe acum. Ma bucur de cateva propozitii pe care doar eu le inteleg.
Asadar nu va asteptati la normalitate sau logica. Dar fiti cu ochii in patru :) pentru ca sunt mai imprevizibila decat vremea. Si tot eu stiu sa transform acest lucru intr-un atuu.
din nou...pentru ca pot!


P.S. m-a intrebat cineva mai demult care este cuvantul meu preferat... Cuvantul meu preferat este: CUVANT. Curata nebunie nu-i asa?

O data ...sau odata?

Ce-mi placeau primaverile cu snur de martisor la maini...cu dorinte care ma tineau in suspans un an de zile iar apoi cand deveau realitate credeam si credeam si credeam mult in ele....

Ce-mi placeau diminetile luuuuuuungi cu treziri lente si zeci de imbratisari si cuvinte...lenese, somnoroase, mirosind a puf de perna si "a somnic"...

Ce-mi placea lumea cu piedestale in care ORIUNDE calcam eram sigura ca nu-mi voi fractura glezna...eram acolo sus, sus, sus...

Ce-mi placeau zurgalaii sau luminitele care anuntau Craciunul...

Imi placea tot craciunul, fiecare zi cu ger, fiecare fulg de nea, fiecare stea ascunsa intre zeci de nori...

cand toate ideile mele erau frumoase
toate cuvintele mele erau mari
toate dorintele mele erau realizabile
toate tresaririle mele erau importante

Ale mele toate erau odata: tabieturi matinale, plimbari in parc, role, patine, pictura, perne de plus, betisoare parfumate, lumanari, sampanie, branza, teatru.....

Ce-mi placea lumea pe care credeam ca pot sa o construiesc... Ce-mi mai placea muzica fiecarei stari de spirit...

Ce-mi mai placeau lungile discutii, filosofari, povestioare, statul degeaba la telefon...excursiile pe nepusa masa, picnicuri in parc, surprize uracioase...

Ce-mi mai placea atentia :) E corect spus asa. Intotdeauna mi-a placut sa fiu pe PRIMUL loc, eu prima! Si eu O SINGURA DATA :)

acum...nu-mi mai place nimic...

nu, nimic :) vid , daca vreti :) sau cenusa?