Vara eu nu trag concluzii :)

Nu sunt mandra ca plagiez ideea portoricanului Conector, (la noi se scrie cum se zice) dar pentru ca e vara, se poarta plagiatul, si lucrurile incep cu NU in fata, tind sa fac parte din turma autohtona de mioare.
Anyways, m-am gandit sa abordez o noua tactica de scris, mult mai umana, mai apropiata de viata mea. Sa vedem cat o tine, cum ma va face sa ma simt si ce-o sa vina dupa :)
Am tot tras concluzii "in general" si cu "daca sau parca", apoi banalul "parerea mea" sau chiar metaforicul "cititi printre randuri".
Am depasit momentul in care concurez cu propria-mi persoana pentru cuvinte bine spuse. Vreau sa am aici, in pagini virtuale, povesti scurte si dese ale zilelor ce-mi trec parca prea repede. Si evident cate o cugetare aferenta.
Facem exercitiul acesta impreuna? Am inceput sa pierd esenta zilelor, sa uit intamplari si sa blamez timpul ba ca fuge, ba ca sta. Vreau sa-l valorific. Tot in scopul de a-l analiza, candva, pe viitor si cu ironicul "dar sa nu facem planuri" in fata :)

Intamplarea de azi se numeste "O fapta buna" ...

De cand cu binecunoscuta canicula (not that tehere's anything wrong with that) somnul meu e mai iepuresc asa, iar azi-noapte a fost de-a dreptul misterios, caci se ferea sa apara. Am facut transee prin cearceaf, am framantat bine la perna, cert e ca dimineata pe la 6 parca si stomacu-mi dadea semne de revolta.
Pe la 8 jumate mi-a spus clar ca intra in greva, nu ma mai asculta si daca nu reactionez rapid cu vreun leac ameninta sa ia si alte organe in gasca razvratitilor.
Inspre orele 10 am decis ca nu ma las rapusa si nu sacrific o zi de vineri la birou pentru una de concediu medical, asa ca am pornit agale spre job. Atitudine teatrala, tinandu-ma de cladiri, pas-pas pe la umbra si cu o paloare actoriceasca pe chip, dar bine ascunsa de ochelarii de soare.
In apropiere de parcul Cismigiu, ma acosteaza (la modul finut) o doamna, asiatica (nu-i deosebesc, imi pare rau) care ma intreaba daca vorbesc engleza. Ii confirm, fac un efort sa o intreb cu ce o pot ajuta, iar ea imi spune ca vrea sa ajunga la Festival.
Ma dumiresc de indata dupa ce imi arata panoul publicitar cu "festivalul traditiilor" ceva amestecat cu folk si foarte multe natii care-si prezinta franturi de obiceiuri traditionale pline de talent.
Se plange ca nu sunt marcaje si ma intreaba UNDE anume in Cismigiu ar putea avea loc festivalul? O fi mare parcul?
Starea mea de spirit nu era una tocmai buna insa am reusit sa calculez in minte ca mi-ar lua de doua ori mai mult sa-i fac o harta verbala a parcului decat sa ii spun sa ma insoteasca si sa mergem impreuna.
Ceea ce am si facut.
Cu succes!
Am gasit locatia in parc, tocmai se amplasa o scena, nu prea era lume, inafara de organizatori, dar asiatica mea parea extrem de multumita!
Mi-a zambit laaaaarg si mi-a multumit din suflet.
Am incercat sa fac si eu la fel, sa fac inca un efort de coerenta si sa-i urez weekend placut. Zambetul mi-a fost intrerupt de-o musca, mica, care-a plonjat direct la mine-n gat.
Da, am inghitit-o....
Nici de asta nu-s mandra, nici bucuroasa.
DAR...am facut o fapta buna!

Cu asiatica, nu cu musca :))

weekend fain oameni buni!