Sanpetru, oameni buni!

Pana pe la .... 10-11 ani Sanpetru (sarbatoarea ortodoxa Sfantul Petru si Pavel) era asa...un fel de poarta spre lumea magica a vacantei.
Sa va spun si de ce :)
Dupa incheierea anului scolar, pe 15 iunie, nu reuseam sa evadam instantaneu de la oras la tara, la bunica, erau teme de vacanta (bleah!) pe care tata insista sa le "faci acum, sa nu le lasi pe ultima 100 de metri...bla-bla-bla-bla" asa ca primul pretext de incepere oficiala a distractiei de vara era...Sanpetru!
La tara, in satul bunicii mele dragi, pe 29 iunie era mare balci mare, cu zeci de mese intinse cu toate nebuniile posibile gen: cocosei de zahar, fluiere colorate, margele de turta dulce, baloane in forma de animale, mere trase-n zahar rosu, pistoale cu apa, coliere cu iconite si evident ...zeci, sute, mii de podoabe; inele cu pietre stralucitoare, lantisoare impletite in forma de...orice, cercei, cordelute cu morisca, bratari pictate, coliere de catifea cu perla :) Ce mai, era dementa totala!
Unde mai pui ca era TOATA LUMEA!!! Adica, toti prietenii, sau toti cei pe care vroiai sa-i faci invidiosi cu noii tai pantofi, noua ta rochita, pentru ca...dragii mei...la Sanpetru nu mergeai oricum, era o intreaga etapa de pregatire!
Mai intai etapa de pregatire financiara: puneai banii la ciorap cu o luna, doua inainte, iti calculai atent bugetul, stiai preturile de anul trecut, estimai o crestere mica, planificai achizitia de bijuterii, de dulciuri, stiai ca o sa plusese mama cu ceva, exact inainte de, apoi intotdeauna plusa bunica si daca erai super norocoasa, baga si tata mana in buzunar :)
Apoi era planificare strategica a costumatiei. Adica...odata in functie de vreme, daca era cald, clar, rochita, sau fustita, daca ploua, pantaloni...n-ai ce face. Cel putin un obiect de imbracaminte trebuia sa fie nou, asta pentru a initia conversatia cu ...oricine. "Wow, da' ce pantofi ti-ai luat" . Apoi, in functie de cine mai stiai ca o sa apara pe la Sanpetru, de fapt, in functie de CU cine te interesa te intalnesti...nah...intelegeti voi :)
Si mai era planificarea sociala: cu cine mergi la Sanpetru? Gasca trebia stabilita din timp, acordul dat printr-o scrisoare (da, n-aveam emailuri) si astfel existau grupulete mixte de fete care mergeau inspre balci cu banii bine numarati, planurile de achizitie bine stabilite si un entuziasm de neinlocuit!
Dupa ce dadeai vreo trei ture de centrul satului, pana la biserica si inapoi, pe ultita unde cel putin 50 de tigani la tarabe urmau sa-si dubleze veniturile... cea mai tare chestie era sa-ti ramana bani de-o inghetata la cofetarie unde sa-ti poti etala...prada.
Grupulete de cate 3-4-5 fete cu mainile pline de bratari chicioase, cate 3-4 lantisoare la gat, eventual un colier de turta dulce pe jumatate mancat si un cocosel de zahar ars pe jumatate topit se asezau epuizate la...panda :)) Ca, deh, trebuia sa vezi care, ce si-a mai luat, adica...sa nu fie careva cu mai multe gablonturi decat tine.
Inele pe toate degetele, uneori chiar si la picioare, da?

Bine, averea rezista cam...2 saptamani, pana cadea si ultima sticla colorata din inel, pana ruginea lantisorul bine impletit, iar despre bratarile pictate nici nu mai discut :)
Rezistau eroic pistoalele cu apa si fluierele...dar nici macar ele pana la urmatorul Sanpetru :)

Apoi, seara, era..BAL! Dar, eram mai marisoara cand am ajuns prima oara si va povestesc cu alta ocazie :)