Prea luni...

E atat de luni astazi incat...oricat mi-as aduna cuvintele nu stiu daca incep acest articol vesel (sau trist) si-l voi finaliza trist (sau vesel)...
M-am dezis de la hotararea de a scrie mai des, nu pentru ca nu as avea subiecte sau ganduri, slava Domnului colcaie prin mintea mea miliarde, insa timpul si cheful si atitudinea conteaza.
As fi vrut ca macar aici sa pot asterne ganduri roz si cuvinte nostime... Sa fie un articol atat de vesel incat sa ma unga pe suflet. Dar...socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa.
Ori, credeti-ma, pe vremea asta...invidiez orice urs care are barlog si hiberneaza. Asa mi-ar fi placut si mie: sa am barlog si sa dorm 3 luni.
M-am tot tinut tare, zilnic, parcurgand cei 5 km (casa-job) imi cantam cantecele si-mi imaginam ca sunt Indiana Jones, ma lupt cu zapezile, insa daca nu vine primavara in urmatoarele doua saptamani...o sa fiu cea mai necoapta lamaie care v-a fost dat s-o stoarceti! Am zis!
Am nevoie de soare! Cu soare exist, cu soare ma hranesc si soare respir. Mintea mea functioneaza excelent la plus 40 de grade! N-am sa ma plang, n-am sa transpir, voi savura orice arsita!
Mi-e dor de atat de multe lucruri incat nu le voi scrie aici pentru ca mi-e mila de mintea mea care tanjeste!

Va las, atat ma tin degetele intr-o zi de luni, gri, cu zapezi murdare si picioare vesnic reci...

Ne vedem prin martie???

Decembrie, iar

Oare am asteptat sa ninga pentru a intelege cat de aproape este Craciunul?
A mai trecut un an. Spun asta de Paste, apoi la final de vara, apoi de ziua mea si in cea din urma luna a anului.
Nu vreau sa fac acum nici o retrospectiva, mai trag de zilele geroase, nici n-am decis ce sa-i scriu Mosului, vreau sa-mi odihnesc mintea, apoi pe final de an sa-mi setez cateva obiective pentru 2010. Cred ca ajuta.

Am inceput luna furtunos, campanii electorale agresive, alegeri si noroi, invinsi si invingatori, ziua Romaniei fara surle sau trambite...
Bucurestiul are acelasi brad metalic la Universitate iar anul acesta ornamentele si luminitele au fost reciclate. N-o spun cu rautate, a fost un an de criza, buzunarele au panze de paianjen, oamenii par a se intoarce la modestie si decenta, "belsugul" si lacomia anilor trecuti n-au facut decat sa comercializeze la maximum si sa impietreasca suflete.
Au fost si petreceri de Craciun, poate mai putine ca-n alti ani, insa oamenii inca se bucura in echipa, inca rad, inca danseaza...
Apoi a nins...si tot ninge de 3 zile si 3 nopti. Avem un oras acoperit de nameti si ma intreb cine se bucura de zapada?

La birou astazi ne jucam de-a "secret Santa", avem deja un brad impodobit cu muuulte cadouri in jurul lui. Pe rand "spiridusii" au lasat cate un pachetel cu numele destinatarului.
De dimineata alt spiridus ne-a pregatit un mic dejun la "masa de sedinta" , paine cu dulceata si ceai Zen. Se anunta o zi plina de cadouri, surprize, jocuri si voie buna.

Sunt in sfarsit impacata cu mine, am cele cateva fapte bune bifate/realizate si stiu ca in noaptea Sfanta alti oameni vor zambi datorita mie.

Ne apropiem de finalul unui an dificil. Cat de mult am asteptat eu acest 009! Cat de repede a trecut acest 009. Nebuniile din ultima perioada au pus amprenta pe unii oameni, obositi, stresati, sau din contra impacati, linistiti,toti asteptam numaratoarea inversa.

Decembrie aduce cu sine o dorinta de schimbare. Dorinta de-a fi mai bun, dorinta de-a spune oamenilor dragi ca iti sunt dragi, de-a ajuta, de-a bucura, speranta, retrospectiva, planuri, familie, iubire, multa iubire si daca suntem norocosi (cei ce inca se mai bucura de ninsoare) avem zapada.
Acestea sunt gandurile de sub zapada, dar inca mai sunt cateva zile pana sa impartim cadouri si sa bem sampanie (am scris-o romaneste) nu-i asa?

Voi ce faceti de Sarbatori?