Decembrie, iar

Oare am asteptat sa ninga pentru a intelege cat de aproape este Craciunul?
A mai trecut un an. Spun asta de Paste, apoi la final de vara, apoi de ziua mea si in cea din urma luna a anului.
Nu vreau sa fac acum nici o retrospectiva, mai trag de zilele geroase, nici n-am decis ce sa-i scriu Mosului, vreau sa-mi odihnesc mintea, apoi pe final de an sa-mi setez cateva obiective pentru 2010. Cred ca ajuta.

Am inceput luna furtunos, campanii electorale agresive, alegeri si noroi, invinsi si invingatori, ziua Romaniei fara surle sau trambite...
Bucurestiul are acelasi brad metalic la Universitate iar anul acesta ornamentele si luminitele au fost reciclate. N-o spun cu rautate, a fost un an de criza, buzunarele au panze de paianjen, oamenii par a se intoarce la modestie si decenta, "belsugul" si lacomia anilor trecuti n-au facut decat sa comercializeze la maximum si sa impietreasca suflete.
Au fost si petreceri de Craciun, poate mai putine ca-n alti ani, insa oamenii inca se bucura in echipa, inca rad, inca danseaza...
Apoi a nins...si tot ninge de 3 zile si 3 nopti. Avem un oras acoperit de nameti si ma intreb cine se bucura de zapada?

La birou astazi ne jucam de-a "secret Santa", avem deja un brad impodobit cu muuulte cadouri in jurul lui. Pe rand "spiridusii" au lasat cate un pachetel cu numele destinatarului.
De dimineata alt spiridus ne-a pregatit un mic dejun la "masa de sedinta" , paine cu dulceata si ceai Zen. Se anunta o zi plina de cadouri, surprize, jocuri si voie buna.

Sunt in sfarsit impacata cu mine, am cele cateva fapte bune bifate/realizate si stiu ca in noaptea Sfanta alti oameni vor zambi datorita mie.

Ne apropiem de finalul unui an dificil. Cat de mult am asteptat eu acest 009! Cat de repede a trecut acest 009. Nebuniile din ultima perioada au pus amprenta pe unii oameni, obositi, stresati, sau din contra impacati, linistiti,toti asteptam numaratoarea inversa.

Decembrie aduce cu sine o dorinta de schimbare. Dorinta de-a fi mai bun, dorinta de-a spune oamenilor dragi ca iti sunt dragi, de-a ajuta, de-a bucura, speranta, retrospectiva, planuri, familie, iubire, multa iubire si daca suntem norocosi (cei ce inca se mai bucura de ninsoare) avem zapada.
Acestea sunt gandurile de sub zapada, dar inca mai sunt cateva zile pana sa impartim cadouri si sa bem sampanie (am scris-o romaneste) nu-i asa?

Voi ce faceti de Sarbatori?

Din suflet

Vreau sa va povestesc ceva de demult. Ceva ce pentru mine e o amintire draga, iar acest nou decembrie cu Craciunul batand la usa imi rascoleste prin memorie.
Avem cam 9 ani si era intr-o dimineata de Craciun. Dupa ce am desfacut toate cadourile primite de la Mos, ba chiar am si devorat cateva dulciuri, a venit in vizita varul meu cu alte cateva pachete cadou.
Pe vremea aceea el facea parte dintr-o fundatie umanitara care aducea cadouri pentru cei nevoiasi. Veneau din toata Europa, mii si mii de cutii care erau mai apoi impartite de catre voluntari azilelor de batrani, orfelinatelor, familiilor sarace, etc.
Familia mea nu era nici pe departe una nevoiasa, am avut intotdeauana un trai decent, insa copii tembeli (eu si sora-mea) s-au napustit asupra pachetelor de parca ar fi fost cine stie ce miracol...de Craciun.
Erau 2 sau 3 cutii de marimea unor cutii de pantofi in care am gasit diverse "atentii"; ciocolata, budinca la plic, o pereche de margele, un mini-parfum, sapunuri in forme de ingerasi, cosulete decorative, jeleuri, bomboane... Muuulte muulte maruntisuri asezate perfect in cutii astfel incat sa incapa toate.
Si o felicitare. De la cei ce pusesera cadourile. "Va dorim Sarbatori Fericite" semnat, adresa...era vorba despre o familie din Anglia.
Am decis sa le scriem o scrisoare de multumire. Sa le spunem ca ne-am bucurat de cadouri, ne-am prezentat, le-am pus si fotografii.
Raspunsul a venit cateva saptamani mai tarziu. O scrisoare din partea familiei Witt, multa bucurie, ganduri bune din partea unor oameni care erau uimiti ca li s-a multumit.
Am inchegat o prietenie care dureaza si acum. Prin corespondenta, evident. Am facut schimb de fotografii, in fiecare an, la fiecare sarbatoare, zi de nastere, primim felicitari scrise de mana, plicuri de ceai englezesc cu un mesaj : "Thinking of you, as we would drink this tea together! God bless you!"
Anul acesta e prima oara cand fac publica intentia de-a bucura si alte suflete. Desi am mai donat in repetate randuri, pentru diverse cauze, vreau sa incerc sa va mobilizez si pe voi , cititorii mei, impreuna sa punem mana de la mana, sa-i ajutam pe cei nevoiasi, mai putin norocosi decat noi.
La intiativa Liei si a campaniei ei de pe oamenidarnici.ro voi fi si eu la Universitate, la statui, luni 14 decembrie si poate si marti 15 decembrie pentru a ma vedea cu cei ce isi doresc sa ajute.
Asa cum spune si Lia (va rog sa-i cititi articolul de pe oamenidarnici.ro) : "ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe. Copiii sunt mulți, dar cu atât mai mare va fi bucuria noastră când îi vom bucura pe ei, nu?"

Daca doriti voi sa veniti cu pachetelele deja facute e mai mult decat suficient, daca nu aveti timp sa impachetati, Lia isi asuma rolul de ajutor de Mos Craciun.

Eu nu i-am scris Mosului, nu inca. Poate si pentru ca nu am ce sa-i cer, sunt o norocoasa, sunt implinita. Cel mai frumos cadou ar fi insa sa stiu ca cineva primeste cu bucurie ceea ce eu voi pune intr-un pachet. Ma intorc in timp si vad entuziasmul unui copil care-si deschide cadoul cu ochii plini de nerabdare.

Voi n-ati vrea sa stiti ca prin contributia voastra Craciunul devine mai bun? Departe de haosul comercial, de "reduceri de exceptie si oferte promotionale" , foarte putin din partea fiecaruia dintre noi devine foarte mult pentru cei care au nevoie.

Ne vedem la Universitate, la statui, saptamana viitoare luni pe la 6 si un sfert?

Let me kill your Valentine!

Probabil ca era de asteptat pe un asemenea blog roz, de blonda platinata, sa gasiti stimati cititori, acum in aceasta perioada plina de naduf, o droaie de inimi si inimioare, care de care mai roz si rosii...nu?
NU!
Am cateva motive bune sa ma rastesc la acest Valentin, american, sa-i trag un mare sut in boase, si sa-i spun ca e agasant si comerical!
S-o luam pe rand: badea Valentin, mosneag, sfant, protector al indragostitilor? Nu se pupa deloc cu imaginea de azi, trasa prin zahar sau in forma de bomboana cu lichior...
Acum vreo 12-14 ani (Doamne nu pot sa cred ca am amintiri mai vechi de atat) la orele de engleza tocmai aflasem noi de "Ziua Indragostitilor" si faceam de mana cateva inimioare de hartie, creionate frumos in roz, pe care le dadeam mai apoi tuturor colegilor cu mesajul "Be my Valentine", indiferent daca le ofeream fetelor sau baietilor...
Pe atunci era o chestiune amuzanta, stimulai imaginatia copiilor, lucru manual inca in vigoare, iar felicitarea hand-made era simbolica.
Azi...pretext pentru tigancile din colt "ia zambila, ia ghiocelu, simbolul dragostei"...
Sunt asaltata pe strazi de fluturasi, "targul indragostitilor...bla bla", declara-ti dragostea, si ultima bombonica de pe coliva "de ziua indragostitilor vino sa-ti mobilezi casa"...reclama la nustiuce magazin de mobila!
Mda...maine mai mult ca niciodata, amorezii isi vor redecora casele cu mobila roz?!
De cativa ani buni incoace in jurul datii de 14 februarie Bucurestiul e impanzit de tarabe cu plusuri, targuri si evenimente dedicate iubirii. Teoretic, e o chestie buna, hai sa ne sarbatorim public sentimentele...
Mie personal mi se pare un nou prilej comercial de-a ne imbuiba cu ciocolati, bomboane fondante, de-a maltrata animalele urate de plus, care odata trase de coada chitzaie un "i love you" sfarsit de bateria jumate consumata.
Fiti atenti, maine, pe strazi, pariu ca fiecare tanar (amorez) va avea cate o floare in mana, si-o punga cu un mutzunache!
Cei care n-au intra in doua categorii: n-au gagici (tocilarilooor!) sau nu tin cont de eveniment (asa va vreau!).
Fetele dau pernute in forma de inimioare, isi schimba religiile din amor, sau isi fac un tatuaj "Georgica" scris in araba..."uite iubi, mi-am scris numele tau pe buca, in caz ca ne-ntalnim cu Osama, sa stie cine esti".
Uite-asa cu tevatura roz, declaratii siropoase, manelistice, muuult masacru in plus, bani florareselor (in plina criza) vom trece dragilor si de batranul si comercialul Valentin.
Vin dragobetele! Sunt curioasa, cum petrecem? O bombonica?Un urs injunghiat?Un cupidon castrat ceva?
Eu imi sarbatoresc sentimentele zilnic!N-am nevoie sa-mi spuna americanii cand sa impart cadouri, cand sa-i fac declaratii, si nici macar de-o zi reprezentativa pentru ceea ce simt.

Acestea fiind spuse... Would you let me kill your valentine?

Santa, baby...

Sunt in pana de idei!
Ma gandeam sa deschid o lista, oficiala, aici pe blog, unde am optiunea de "edit" la indemana si-o pot "updata" pe masura ce-mi saliveaza mintea la tolba mosului...
Fac un efort de memorie, caci sunt tanara, si memoria mea e mai buna decat a mosului, asa ca n-am cum sa-l intreb..."ce mi-ai adus anii trecuti?"...trebuie sa cuget...
Ma simt ca marmota din reclama Milka "am vazuuuttt...munti de ciocolataaaa" cam asta-i tot ce-mi amintesc eu sa fi primit in anii precedenti...
Ma minunez si eu ca mi-a iesit glicemia in limitele admise la ultimele analize, dupa tonele de bomboane, ciocolati, simaistiueuce-uri bune de mancat.
Ce vreau anul acesta de la tine, stimabile Mos Craciun? Ai observat, iti spun stimabile, toti ceilalti te agata ca pe o curva-n gara "draga moshule...adu-mi si mie"...de cand esti "draga" cu ei?
Da, stiu, vei spune ca te indragesc copii, ei bine, cati dintre ei iti mai scriu an de an? Si cand zic "scris" ma refer la o coala alba si la un creion/pix/stilou, nicidecum la un sms, un mms, un mail, un mass...etc.
Am auzit ca ti-ai tras computer...ca sa...mearga treaba mai usor...stiu, am inteles. Posibil ca exista "one milion requests pending" la care elful informatician, responsabil de IT raspunde zilnic, in speranta ca drogatul ala de Rudolf o sa lase prafurile, si-o sa se apuce calumea de antrenament, ca sa nu va faceti iar de ras in comparatie cu roshcovanul ala inventat de coca cola care reuseste cumva an de an sa satisfaca necesitatile copiilor obezi din toata lumea.
N-a fost intentia mea sa te critic, m-a luat gura pe dinainte, stii bine ca te iubesc, te respect si iti sustin cauza.
Inca te dau exemplu cu trucul cu papusile alea doua de sub brad. Habar n-am cum ai facut-o!Eram cu ochii pe ei, pe parinti...le studiam fiecare miscare...n-au iesit din bucatarie, mai ales ca incercau sa-mi faca soldateii din painea cu unt... Apoi...le-am gasit...amandoua, mici, rozalii, sub brad, cuminti.
Nu ti-am spus niciodata mosule, erau cele mai urate papusi pe care le-am vazut vreodata...Cred ca din acest motiv ne-au placut atat de mult. Ne gandeam ca toate celelalte papusi frumoase au admiratori, pe cand ele...doar pe noi. Sora-mea s-a speriat putin de ochii lor, dar am prins-o de mana! "Taci!"
In toti ceilalti ani, ai continuat sa apari...cu urme in zapada de pe balcon, cu urma nasului turtit de geam, si chiar l-ai infruntat pe tata cand ne-a spus ca "mosul n-are ce cauta anul asta p-aci, ca-i rup picioarele".
Ai vazut, odata cu trecerea timpului ti-am dat lista cu variante de raspuns, a, b, c, toate variantele de mai sus, niciuna, variante aleatorii... nu ti-am ingreunat deloc...sania. Tu stii cat de lunga ti-e...barba...si cat poate ea...duce.
Am sapte zile la dispozitie, si tu la fel (ah, era sa-ti spun draga moshule) eu aici in Bucurestiul gri si prea aglomerat, tu acolo in casuta ta de la capatul lumii, timp in care sa ne gandim, eu la lista, tu...la ce merit, sa-mi aduci :)
Oricum livrezi miliarde de cadouri, eu trebuie sa ma decid ce-mi doresc.
Aici vroiam sa ajung. Habar n-am ce-mi doresc.
M-am sfiit sa-ti spun din prima, stiu ca odata cu trecerea anilor ai calatorit cu renii si sania incarcat de cele mai perverse cadouri, si n-as vrea sa-ti solicit imaginatia, nu sunt genul.
Stiu foarte bine ce n-as vrea sa-mi aduci, si poate daca fac o lista cu toate lucrurile pe care nu mi le doresc, ce ramane...e un posibil cadou, dupa metoda noastra : a, b, c, d, imi bifezi tu, ca in fiecare an, ce-mi aduci.
Nu stiu stimabile Mos Craciun, zau, nu-mi da prin minte nimic...

Las lista deschisa?

Ce zici? Batem palma?







P.S. Ce sa-i cer mosului??? Aici aveti link catre ceva extrem de reprezentativ pentru acest articol.