In familie, de Paste

Acum, eu am doua familii: una la Baia Mare si una la Bucuresti :)
Iar Dumnezeu a fost atat de bun cu mine incat mi-a dat doua familii frumoase pline de suflet si de bucurie, tot El a facut ca timpul petrecut cu oricare din aceste familii sa fie unul de neinlocuit.
Pentru mine exista doua momente iubite, admise si sarbatorite ale anului - Craciunul si Pastele - poate marea majoritate a cititorilor sunt de acord cu mine ca acestea sunt cele mai semnificative si pline de emotie sarbatori crestine de pe mapamond.
E drept, am spus-o demult ca desi parintii mi-au ales religia cand eram in fasa (ortodoxa) n-as fi un exemplu de dat intr-ale bisericilor sau docmelor crestine...
Am luat cate ceva din fiecare religie a lumii ; catolicismul are misterele lui, ortodoxismul m-a ales la botez, dar in egala masura am studiat iudaismul, hinduismul si budismul.
Pana la urma admit ca Dumnezeu e unul, in toate cele inconjuratoare, cred in bine si in rau, in echilibru, armonie perfecta cu sinele, iubirea neconditionata dar n-am putut niciodata sa ma inchin la icoane saau sa ma inchin cu semnul crucii - fara sa am vreo doctrina a ceea ce simt.
Uite-ma totusi ca sarbatoresc Pastele si Craciunul conform traditiei crestine ortodoxe - uneori as vrea sa tin si Hanuka pentru ca este o sarbatoare in care cred si care-mi place (fara sa vorbesc aici de posibilele mele radacini).
Cand vine vorba de Craciun, ma stiti cu totii cat de euforica si plina de idei zglobii sunt. Goana dupa cadouri si murmur de "jingle bells" ; traditii de impodobire a bradului, colinde in surdina, privit melancolic pe fereastra si daruit putin din bucuria mea catre ceilalti mai nevoiasi...
Pastele nu face nota discordanta, desi mi se pare ca trece mai repede iar piosenia e putin trasa de par.
Ador sa gatesc, toate specialitatile culinare ale evenimentului ma incanta si aproape in fiecare an am o zi planificata pentru aceasta activitate.

N-am petrecut niciodata Pastele altfel decat in familie, alaturi de cei dragi si nici nu il pot percepe altfel decat cu o incarcatura sentimentala considerabila.

Este singura noapte din an in care eu/noi merg(em) la biserica ; "iau lumina" , am pielea de gaina si gatul uscat (nu stiu de ce), ma uit spre cer, multumesc pentru tot, ma las in voia sufletului cateva momente pentru ca stiu ca viata, sentimentele, si constiinta ne sunt lasate cu un scop anume.

Poate ca evolutia umana din ultimii zeci de ani a facut ca aceste traditii sa isi piarda din valoare, sa nu mai aiba insemnatate spirituala, sa fie comercializate la maximum (nu va intrebati ce legatura are iepurasul cu mielul si cu ouale de gaina, toate fiind de ciocolata si extrem de colorat ambalate?) dar daca raspundem pozitiv la acel indemn interior de-a simtii aproape oamenii dragi , va asigur ca veti fi complet impliniti si veti regasi macar particule dintr-o traditie aproape uitata.
Anul acesta voi petrece sarbatorile pascale acasa in Bucuresti alaturi de noua mea familie :)Mi-am programat diverse activitati toate zilele viitoare ( ca o persoana extrem de organizata ce sunt) si cred ca n-o sa mai am timp sa va urez toate cele caracteristice perioadei...

De fapt, caracteristic mie, ma astept sa cititi (iar) printre randuri, sa-mi deslusiti pilda de azi, s-aveti suficient de mult suflet incat sa fiti capabili sa simtiti tot ceea ce vi se transmite in fiecare zi, sa inmagazinati toate energiile pozitive ale vietii, sa iubiti din toata inima si sa fiti iubiti pe masura, sa etichetati unele momente ca fiind mai pline de magie decat altele (iar duminica nu face exceptie), sa va doriti orice iar dorintele sa vi se implineasca (pentru ca mereu se implinesc) si sa incercam sa fim mai buni macar pentru o zi...

P.S. Aseara mi-am lasat o dorinta si snurul de martisor intr-un copac-magnolie deosebit de frumos din Cismigiu :)

Vinerea Mare

In ultimii ani am inceput sa percep (si eu) aceasta zi ca fiind una sacra...

Nu ma intrebati de ce, dar cand rostesc cu voce tare "Vinerea Mare" mi se face pielea de gaina...mi se pierd cuvintele in gat...

Ca un facut, imi propun de vreo 3-4 ani incoace in Saptamana Mare sa am si eu o zi, cu sufletul linistit...fara ganduri negative, intotdeauna imi doresc ca Vinerea sa devina o zi pasnica, spiritual vorbind, sa compenseze pentru toata agitatia dinaintea ei...

Semnificatia religioasa si istoria din spatele acestei zile e mare. Nu vreau sa marsez prea mult aici, pentru ca eu nu sunt in masura sa vorbesc...

N-am reusit sa imi pastrez gandurile bune si sufletul deschis pana acum... Imi amintesc detalii ale acestei ultime zile de vineri din anii precedenti si imi simt pieptul greoi, ochii ameninta sa planga, asa ca stopez sirul amintirilor...

Ce-a fost, nu mai conteaza.

Incarcatura emotionala, poate mai mult subconstient, e mare. Ma trezesc inecata in furie, balmajesc cuvinte grele al adresa oricui si a orice, privesc incruntata in jur, adormita de oboseala, apoi ma rog "Doamne, umple-mi sufletul de ganduri bune!Macar ajuta-ma sa le alung pe cele rele!"

Pana la urma o zi in care sa-mi reprim furia n-ar conta mai mult decat toate celelalte. Nu-mi pot pune cenusa-n cap, nu-mi pot impune sa simt sau sa nu simt ceva deosebit...

Imi doresc sa fiu alaturi de cei dragi, imi doresc sa-mi tin barbatul de mana, sa stiu cat de mult ma iubeste, sa stie cat de mult il iubesc, sa ii vad pe ai mei, osteniti dupa pregatirile de sarbatoare ca-si trag sufletul, sa ne bucuram ca stam toti la aceeasi masa, care inseamna mai mult decat bucate traditionale indesate-n stomac...

Cred cand spun "Hristos a Inviat!" chiar daca-i dau o alta semnificatie... Cred ca Dumnezeul din noi ne lasa sa ucidem tot raul si sa inviem intr-o secunda, daca nu cu totul diferiti, macar cu un licar de speranta...ca maine...ar putea fi mai bine... ca toti dintre noi avem suflete, ca suntem capabili sa le umplem, ca putem sa iertam, sa fim iertati, sa uitam cateva momente de greutati...

Sa facem toate acestea, sa nu uitam totusi de... cei ce nu mai sunt printre noi...si de cei mai putini norocosi...Ganditi-va cat de norocosi suntem noi (unii) si ca intotdeauna exista oameni intr-o situatie...mai grea.

Va doresc Sarbatori frumoase!