Anul trecut nu am avut timp sa scriu in si despre (asa cum i se spune in popor) Vinerea Mare. Am recitit postarile de acum 3 si respectiv 2 ani si mi-a parut rau ca n-am fost mai atenta acum un an...
Intre mine si religia...majoritatii oamenilor exista o oarecare bariera. Eu am modul meu foarte personal de a percepe si explica divinitatea. Am o relatie cu cele sfinte insa nu are nimeni dreptul sa ceara detalii iar eu nu vreau sa o justific. Imi rezerv dreptul de a crede intr-un Dumnezeu vazut si acceptat de mine, in felul meu si ii atribui toate lucrurile bune si frumoase din viata mea.
Atat.
Despre altceva vroiam sa va vorbesc, despre aceasta zi care reuseste de fiecare data, in fiecare an, sa imi scormoneasca in suflet dupa emotii, sa imi descante mintea cu ganduri bune, cu pace, cu multumire.
Contribuie din plin la fericirea acestei zile faptul ca urmeaza sa petrec Pastele alturi de familia mea, in locul de care mi-e dor, cu oamenii pe care ii iubesc. Sunt atat de nerabdatoare incat n-am dormit bine toata saptamana :)
Pana la urma...puse in balanta, cele bune, cele rele...sunt un om norocos...un om cu care viata a fost buna.
Am vazut zilele trecute un citat motivational care spunea "nu stii niciodata cat de puternic esti pana cand a fi puternic este singura optiune care ti-a ramas". Pentru mine puterea pe care o am nu a fost o optiune, a fost intotdeauna un fapt de necontestat. Am fost constienta de ceea ce sunt capabila pentru ca n-am trait niciodata doar pentru mine, oricat de mult m-as fi laudat ca sunt egoista. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci si cel mai frumos totodata, este sa fi puternic pentru oamenii din jurul tau.
Eu am multi oameni frumosi in jurul meu, din fericire pentru mine numarul lor creste pe zi ce trece, prea rar o spun insa sunt indragostita de oamenii din viata mea. Si n-am zis inca de familie :) Pe ei, pe familion, ii ador pur si simplu. Sunt acolo sus pe piedestalul lor si de-as multumi zilnic de mii de ori divinitatii mele ca ii am n-ar fi suficient! Credeti-ma!
Asa cum am inceput mai sus sa va spun, pe langa oamenii care-mi fac zilele bune, pe langa familie, am invatat sa iau in calcul toate lucrurile mici, detaliile care fac diferenta, care ma fac sa zambesc, sa ma trezesc cantand pe strada (serios, se uitau oamenii la mine), sa ma bucur la omleta de sambata dimineata, sa tanjesc dupa cafeaua de la birou, sa ma uit fascinata la copacii din piata W. Maracineanu...sa iau in calcul TOATE posibilitatile pentru care TREBUIE sa fiu fericita si sa omit sa calculez cele gri.
Nu sunt de acord cu sacrificarea minunatilor miei de Paste, nu inteleg ce legatura are iepurasul cu puii de gaina si cu ouale rosii... Ma duc in fiecare an la slujba de Inviere ( e singura data pe an cand ajung la biserica) fara sa am revelatii sfinte... Nu imi place agitatia "de sarbatori" si nici nu aprob postul acela restrictiv de 40 de zile pentru ca apoi sa ne inbuibam cu toate cele, sa ajungem la urgenta, sau mai rau...sa nu luam in calcul pe cei ce n-au macar o paine, nu mai vorbim de oua rosii....
Curatenia omului vine din interior. In fine, nu voi pierde cuvinte sa-mi justific convingerile, vroiam doar sa va fac o mica paralela pentru a va aduce acum in acest punct: Pentru mine, vinerea mare are o semnificatie aparte. O blandete, o traire, o matematica a celor bune, un dram de umilinta, de altruism...e o zi mai deosebita decat celelalte. Explicatie concreta pentru sentimente....nu am :) Vreau insa sa imi pastrez aceasta stare de bine si-n anii ce vin.
Dragii mei, cei ce ma citesc, va doresc sa aveti parte, macar un moment, de linistea aceea pe care o cautam si uneori suntem prea ocupati sa vedem ca o avem :) Sa va bucurati de iubire, asa cum vreti fiecare dintre voi sa o simtiti.... Iar cel mai important lucru pe care as vrea sa-l incerc
ati (macar de dragul discutiei) ar fi sa faceti aceasta matematica pozitiva a vietii.
Sa multumim!
Intre mine si religia...majoritatii oamenilor exista o oarecare bariera. Eu am modul meu foarte personal de a percepe si explica divinitatea. Am o relatie cu cele sfinte insa nu are nimeni dreptul sa ceara detalii iar eu nu vreau sa o justific. Imi rezerv dreptul de a crede intr-un Dumnezeu vazut si acceptat de mine, in felul meu si ii atribui toate lucrurile bune si frumoase din viata mea.
Atat.
Despre altceva vroiam sa va vorbesc, despre aceasta zi care reuseste de fiecare data, in fiecare an, sa imi scormoneasca in suflet dupa emotii, sa imi descante mintea cu ganduri bune, cu pace, cu multumire.
Contribuie din plin la fericirea acestei zile faptul ca urmeaza sa petrec Pastele alturi de familia mea, in locul de care mi-e dor, cu oamenii pe care ii iubesc. Sunt atat de nerabdatoare incat n-am dormit bine toata saptamana :)
Pana la urma...puse in balanta, cele bune, cele rele...sunt un om norocos...un om cu care viata a fost buna.
Am vazut zilele trecute un citat motivational care spunea "nu stii niciodata cat de puternic esti pana cand a fi puternic este singura optiune care ti-a ramas". Pentru mine puterea pe care o am nu a fost o optiune, a fost intotdeauna un fapt de necontestat. Am fost constienta de ceea ce sunt capabila pentru ca n-am trait niciodata doar pentru mine, oricat de mult m-as fi laudat ca sunt egoista. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci si cel mai frumos totodata, este sa fi puternic pentru oamenii din jurul tau.
Eu am multi oameni frumosi in jurul meu, din fericire pentru mine numarul lor creste pe zi ce trece, prea rar o spun insa sunt indragostita de oamenii din viata mea. Si n-am zis inca de familie :) Pe ei, pe familion, ii ador pur si simplu. Sunt acolo sus pe piedestalul lor si de-as multumi zilnic de mii de ori divinitatii mele ca ii am n-ar fi suficient! Credeti-ma!
Asa cum am inceput mai sus sa va spun, pe langa oamenii care-mi fac zilele bune, pe langa familie, am invatat sa iau in calcul toate lucrurile mici, detaliile care fac diferenta, care ma fac sa zambesc, sa ma trezesc cantand pe strada (serios, se uitau oamenii la mine), sa ma bucur la omleta de sambata dimineata, sa tanjesc dupa cafeaua de la birou, sa ma uit fascinata la copacii din piata W. Maracineanu...sa iau in calcul TOATE posibilitatile pentru care TREBUIE sa fiu fericita si sa omit sa calculez cele gri.
Nu sunt de acord cu sacrificarea minunatilor miei de Paste, nu inteleg ce legatura are iepurasul cu puii de gaina si cu ouale rosii... Ma duc in fiecare an la slujba de Inviere ( e singura data pe an cand ajung la biserica) fara sa am revelatii sfinte... Nu imi place agitatia "de sarbatori" si nici nu aprob postul acela restrictiv de 40 de zile pentru ca apoi sa ne inbuibam cu toate cele, sa ajungem la urgenta, sau mai rau...sa nu luam in calcul pe cei ce n-au macar o paine, nu mai vorbim de oua rosii....
Curatenia omului vine din interior. In fine, nu voi pierde cuvinte sa-mi justific convingerile, vroiam doar sa va fac o mica paralela pentru a va aduce acum in acest punct: Pentru mine, vinerea mare are o semnificatie aparte. O blandete, o traire, o matematica a celor bune, un dram de umilinta, de altruism...e o zi mai deosebita decat celelalte. Explicatie concreta pentru sentimente....nu am :) Vreau insa sa imi pastrez aceasta stare de bine si-n anii ce vin.
Dragii mei, cei ce ma citesc, va doresc sa aveti parte, macar un moment, de linistea aceea pe care o cautam si uneori suntem prea ocupati sa vedem ca o avem :) Sa va bucurati de iubire, asa cum vreti fiecare dintre voi sa o simtiti.... Iar cel mai important lucru pe care as vrea sa-l incerc
Sa multumim!
Postări
