Faci sau nu faci un compromis?

Trebuie să recunosc că fac un efort să deschid acest subiect.
Dar...așa cum mi-am permis să dezbat singurătatea, cred că pot să-mi dau cu părerea și despre viața de cuplu.
Cu atât mai mult cu cât...am în jurul meu oameni/prieteni/cunoștințe care au probleme dintre cele mai diverse cu acest lucru: cu a fi într-o relație.
Cunosc atâââât de multe cupluri nefericte versus cupluri fericite încât...toate statisticile și toate dovezile din jur m-ar îndemna să consider monogamia și relațiile ceva aproape imposibil.
Cuuuuu toate astea, nu este imposibil. Părerea mea.
Chiar dacă cunosc doar un singur cuplu care contrazice toate regulile, mă încăpățânez să cred că ar fi soluții.

Hai să ordonăm idei. Ca să nu iasă o mămăligă.
Să zicem că vorbim despre oamenii normali care cred în relații și în ideea de cuplu.

O relație înseamnă un compromis. Da, de la bun început faci un compromis.
Poate tu nu-l numești așa pentru că ai nivelul de feromoni crescut la maximum și îți mișună fluturi în stomac și vezi inimioare roz.
Dar, în secunda în care ai acceptat să-i oferi unui om exclusivitate, ai întors curul geneticii.
Genetica îți spune: creaturo fugi de-ți împrăștie genele în cât mai multe direcții pentru că trebuie să-ți perpetuezi specia cât mai mult.
Tu îi spui nu-nu, eu mi-am găsit jumătatea și sunt de acord să îmi petrec restul zilelor pe culmile fericirii.
Și trec zile după zile în care îl privești pe făt frumos cu fascinație și vrei să îl descoperi, să știi totul despre el, să te hrănești cu mirosul lui și să-i dedici poezii.
Faceți amor ca și cum s-ar sfârși lumea, vă înțelegeți fără de cuvinte, vă completați în tot și-n toate și aproape că mi-ar arunca o cărămida în cap când îți voi spune că dragostea durează...3 ani.
Cam așa susțin specialiștii. Și eu cred că e la fel.
Dragostea aia de început, cu poezii și vată de zahăr și amor exagerat.

Ai acum lângă tine un om pe care îl cunoști cât de cât, ai încredere cât de cât, te completează și îți împarți anumite valori cu el.
Daaar uite că își aruncă șosetele pe jos și nu ți se mai pare atât de funny ideea să faci pe nevestica iubitoare ce le strange.
Sau ești obosită și ai fi vrut ca el să se gândească înainte ca te-ar proteja pe tine dacă ar fi mai atent. Saaaauuu...apar problemele financiare.
El e mai cheltuitor și nu reușești să îl convingi că ar trebui să fie mai cumpătat.
Saaau ție îți place shoppingul și el te ceartă.
Poate că nici nu se mai uită la tine ca la început. Poate că a mai întors capul după o fustă pe stradă... Poate că te-ai săturat să fii tu aia calmă și el ăla temperamental.
Saaau poate că vrei din nou o doză de nebunie.
Poate vrei să fie mai înfipt și să “fie bărbat, la naiba”.
Motive, motive, motive, motive, motive.
Azi unul, mâine altul, le testezi, le gestionezi, poate se adună, unele te rănesc mai mult, altele mai puțin, uneori ai răbdare, alteori simți că nu mai duci.
Și acum începi să mă crezi când îți spun că dragostea durează 3 ani?

Daaar…acum ești într-o altă situație.
Acum crezi că ai o relație serioasă. Îți spui că trebuie să lupți. Că sunteți de atâta timp împreuna, l-ai văzut în perioada roz și chiar crezi că poți resuscita. Până la urmă nimic nu-i perfect.
Daca ar realiza ce trebuie să facă, cum să se schimbe și câta dreptate ai tu… Când o să realizeze? Sigur trebuie să faci aia și cealaltă ca să “se rezolve”. Și….dacă simți că ai făcut totul și tot nu ” s-a rezolvat”…îți pui o aura sus, deasupra capului și…aștepți să fii canonizat.
Că…suporți chinul și trăiești într-o relație nefericită.
Bun…oi fi exagerat și eu puțin, ca să mă crezi și mai heităriță.
În primul rând: relația nu este nefericită, tu ești. Poate și partenerul.
Pune-i nefericirea ta în brațe și…cu siguranță tu ai scăpat (haha).
În al doilea rând: renunță să crezi în miracole. Ele nu se întâmplă. Vrei ceva? Trebuie să muncești pentru asta.
Apoi: vina este 50-50 și oricum nu contează care este vinovat, ci contează CARE sunt soluțiile.
Dar stai. Să derulăm.
Te întreb: găsești în tine dorința să continui această relație sau îți oferi o mie de scuze de circumstanțe atenuante? VREI să se încheie sau vrei sa continue?
Dacă și cu parcă nu își au locul aici.
Răspunsurile sunt cu da și cu nu.
Când ai stabilit dacă vrei sau nu, amintește-ți: poți să pleci în orice moment!
Apoi…recitește ce-am scris mai sus.
Da, da, partea aia cu nu există miracole, trebuie să muncești la tine, nu exită vinovați, trebuie să cauți soluții.
Apoi amintește-ți că i-ai întors curul geneticii, deci că faci ceva pe dos.
Trei mari lucruri de schimbat la tine: furia, atenția și violența.
De orice fel.
ASCULȚI nu doar auzi. NU răspunde instinctiv oricât de tare ți-a crescut pulsul și nu îți ataca (în orice fel) partenerul.

Mă tot minunez câte noi tehnici și abordări ar fi în stare oamenii să învețe doar pentru a arăta că ” au dreptate” sau pentru a ”demasca vinovatul”.
Mă minunez cât de multe suportăm doar pentru că nu facem pace cu noi și că ne e greu să acceptă că e imposibil ca o relație să fie roz până la adânci bătrâneți. Că dragostea se transformă în prietenie și respect. Că trebuie să îți tratezi partenerul cu respect și considerație nu doar cu iubire și cicăleală. Că trebuie să te pui mereu în papucii lui. Că trebuie să întorci și celălalt obraz. De ce? De ce nu?
Ce naiba e așa complicat?
Nu te forțează nimeni să stai într-o relație care nu te mai satisface, dar de ce ai vrea să te lupți la infinit cu tine?
De ce crezi că e suficient să fii prezent și să declari că iubești?
Ne schimbăm în fiecare zi, asimilăm informații noi, circumstnțele ne fac mai veseli, mai triști, mai răbdători sau mai alerți.
Relația de ce n-ar fi la fel?
De ce durează prieteniile câte două vieți iar relațiile se sting din ce în ce mai mult?
De ce crezi că e simplu?
Nu e simplu.
Dacă ar fi simplu toți am fi fericiți și împliniți.
O relație înseamnă efort. Are o mulțime de beneficii, dar, per total, relația e un efort.
Poți să-l lași să te obosească și să te îngroape, sau poți să depui acest efort constructiv.

Și, nu uita. Tu dai tonul. Ceri, dai, primești, oferi.

Realitate subiectivă

Am cugetat puțin dacă să postez un status sarcastic pe Facebook saaau, să dezbat mai pe larg aci, la mine-n bătătură. A câștigat ograda proprie pentru că pot să fiu cât de sarcastică am io chef și, pentru că prefer să-mi vărs năduful rapid, fără să mă pierd în cometarii inutile cu cei ce mă contrazic.
Așadar:
Că oamenii văd lucrurile cum sunt EI, nu cum sunt lucrurile de fapt, știam deja. Suntem subiectivi, e normal.
Daaar anumite realități...sunt ridicole. Încep să-mi pun întrebări serioase. Să fii în halul acesta de orb să nu îți dai seama când ai depășit pragul normalului general valabil? Știu, îmi veți spune și că normalul e relativ.
Păi...într-o lume cu realitate subiectivă și cu normalitate relativă...ce mama mă'sii mai e palpabil?
Trebuie să existe un soi de ...unitate de măsură a realității și a normalității.
Am impresia că viteza cu care evoluăm e și viteza cu care involuăm. Sau, ca să fiu mai precisă, cu cât "the sky is the limit", cu atât...n-avem limite în prostime.
Deși de obicei trăiesc într-o ignoranță demnă de admirat, în ultima perioadă zenul meu e agasat de: frecvența cu care i se acordă importanță pe net băbuței ăleia de Răduleasca. Asta înseamnă că oamenii încă se uită la TV. Și...dacă am spus asta...e ca și cum aș fi spus că un virus letal ar ucide omenirea în următoarele 5 zile. Chiar cred că principalul motiv pentru viteza cu care ni se prostește neamul e teveul. Sorry, așa cred eu.
Apoi...a început să mă agaseze rețeaua asta socială. Pentru mine e un colțișor virtual în care mă prostesc, sunt superficială, mai văd poze ale prietenilor și mai râd la bancuri. Daaaar...pentru unii e site matrimonial și pentru alții e instrument de măsurat personalitatea. Refuz, refuz, refuz să cred că există cineva atât de imbecil încât să CREADĂ că poți detecta adevărata personalitate a unui om din pagina lui de Facebook. Sau că realitatea de pe wall-ul de Facebook are vreo legătură cu realitatea lui de zi cu zi. Pe Facebook ne hrănim orgoliul cu like-uri. Pe Facebook ne masturbăm virtual. Cam ca diferența dintre sex și uitat la filme porno. Unele le faci, altele le vezi. N-ai 800 de prieteni, nu te iubesc 167 de oameni pentru că ți-au scris "la mulți ani" de ziua ta.
Știu cine are o zi bună, știu cine e deprimat, știu cine s-a despărțit recent de partener, cât le-a mai crescut burțile graviduțelor din lista mea, cine cu cine s-a mai cuplat, pe la ce restaurante de fițe se mănâncă sau la ce concerte e musai să îmi "dau" check-in. Pentru că...dacă nu exist pe Facebook, nu prea exist în rest. Dacă nu sunt populară acolo, șansele mele de socializare scad. Vreau să fiu populară pe Facebook? Îmi pun o poză cu curul la profil, bag două-trei citate motivaționale și niște muzică clasică ca să "se vadă" cât de cultă sunt. Am 30 de ani, nici 50 de kilograme, încă nu-mi arăt vârsta și am unele poze în care dau bine de tot. Plus, sunt single și teribilistă. Sunt o celebritate într-un mediu virtual? Vă dați seama? Contez într-un spațiu FALS!
Care este realitatea? A mea, a voastră, a fiecăruia.

Partea cu adevărat tristă e că începem să devenim la fel de superficiali ca și mediile astea inexistente prin care ne facem veacul. S-a dus naibii profunzimea și...acum am ajuns să mă întreb dacă a existat vreodată ceva mai mult sau am vrut eu să văd lumea frumoasă și am ridicat-o eu pe un piedestal.
Am făcut parte dintre oamenii care își construiesc realități subiective? Categoric da.
Nu sunt eu excepția de dat exemplu, nici nu încerc să fac asta. Totuși, pentru că am ales să detaliez în grădina mea, îmi permit să atrag atenția aupra lucrurilor care mi se par false, aberante și ridicole.
Este aberant să alocăm atât de multă atenție unei pseudo-celebrități...care, dacă stau și mă gândesc pe ce criterii și-a construit faima...mă ia greața.
Este ridicol să trăim atât de real într-un univers virtual.
Este fals ceea ce devenim. Și eu nu îmi doresc să fac parte din gloata asta îndoctrinată care, la o adică, nu mai poate răspunde întrebării: CE e adevărat și CE e normal?

Lucrurile sunt simple, viața e frumoasă, civilizația nu e plictisitoare. Hai să ne uităm la cer. Fără like-uri, fără minciuni motivaționale.

Tudlu!

Dreptul la replica - femeie matura vs femeie imatura

Imi asum riscul de-a parea feminista...desi nu-s. Din contra, imi place sa cred despre mine ca sunt misogina si credeti-ma ca NU exista altcineva mai inversunat decat mine la adresa femeilor posesive, geloase, prea femei, prea muieri.
Am citit un text...interesant...(aveti link aici) si ma mananca degetele sa-i dau stimabilului o replica...ca de la femeie la "cunoscator" de femei.

"Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe."
Eu cred ca femeile care scriu isi scriu in agenda planurile...au o problema psihica! Acele femei care spun "cu gratie barbatului care il apreciaza ca este binevenit" ...bla bla fucking bla , suntem in anul 2010 , cine mai comunica in halul asta de constipat? In fine, nu e rau sa ai propriul program, dar hai sa n-aruncam cu aprecieri de genul "mature" sau imature".

"Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil."
As putea, chiar cu argumente, sa dovedesc ca este exact invers! O femeie imatura va crede intotdeauna ca "am iesit cu baietii la bere 3 seri la rand si rujul de pe camasa este al mamei mele care isi da cu gloss..." Iar o femeie matura va stii CAND sa controleze si DACA e ceva de gasit...CUM sa actioneze. Asta cu "daca barbatul este cu adevarat al lor" contrazice aproape toata fraza. Parca vorbeam de independenta indivizilor, cum naiba sa fie cu adevarat al tau? Adica sa-ti apartina? Remeber: de buna voie si nesilit de nimeni... :))

"Femeile imature il “verifica” pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat."
Daca "nu le-a sunat"...imatura...nu prea are cum sa-l verifice...ca ala probabil n-o sa-i raspunda la telefon. Sau poate NU e imatura (de ce naiba sunteti toti pesimisti?) poate vrea sa stie ca nu i-a luat careva gatul pe trecerea de pietoni. Ah, apropo, cat de matura poate sa fie o femeie care "nu observa" ca NU a fost sunata o zi intreaga???

"Femeile imature incearca sa “inlantuiasca” un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te “inlantuiasca” el pe tine."
ROFLOL = rolling on the floor laughing out loud!
Ia, sondaj : baEti, cati dintre voi...stimulati Hintelectual aveti erectie? E invers BREEE!E chiar o vorba celebra: femeia se excita in creier, barbatul in chiloti!
Asculta aici la baba :daca esti buna in pat iti cam ciuguleste din palma. Ati mai vazut voi frigide cu sex-appeal? EVIDENT, sexul nu e totul, stiu teoria, dar hai sa nu aberam complet!

"Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc… Femeile mature, in aceeasi situatie, spun “Opreste-te”, se ridica, se imbraca si pleaca."
Pai...parca ziceai mai sus ca isi inlantuie barbatul cu sexul?Te-ai razgandit?Ah, daca barbatul e egoist si prost in pat nu mai e vorba de maturitate sau imaturitate e pur si simplu vorba de incompetenta sexuala.

"Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale."
Ce inseamna pe cont propriu? Cam suntem pe cont propriu de cand ne nastem pana murim. Aaaa te referi la pipitele a la BaNbu siliconate care traiesc cu jucarele batrane si putrede de bogate? Dovlecel...alea nu-s femei, nu merita efortul de-a fi mentionate aici...

"Femeile imature ignora “baietii buni”. Femeile mature ignora “baietii rai”."
Maaaai eu cred ca ai fost un mic tocilar-ochelarist batut de smecherasii clasei cand erai mic! Femeile (punct) ignora barbatii prosti si-i aleg pe aia destepti. Sau macar asta ar trebui sa faca...

"Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature il pot aduce pe barbat acasa."
Inseamna ca sunt imatura ca-mi satisfac barbatul, zilnic? Eu cred ca asta ar fi sunat mai bine asa: femeile isi aduc barbatul acasa, ca mai apoi sa il aduca la orgasm SI VICEVERSA. Vezi, prieteneste asa...
Cat de matura tre sa fi ca sa fie necesar sa "iti aduci barbatul acasa"? Il iei de la gradinita sau cum?

"Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat.Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat."
Of of of! O femeie care se respecta ar trebui sa fie in permanenta ingrijita si ingrijorata de modul in care arata. Pentru ca daca "stii ca esti suficient de frumoasa" s-ar putea sa uiti sa te epilezi, sa-ti vopsesti radacinile, sa-ti faci manichiura, sa te machiezi dimineata, si ai sa devii o tanti Mitza de la 2 care-a fost o femeie "frumoasa la viata ei".
Nu-mi ridica mingea la fileu cu "o femeie frumoasa e frumoasa oricand si oricum" ca iti dau acelasi raspuns pana se epileaza prietena ta.

"Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor. Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat – asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special – si pleaca sa se distreze cu proprii prieteni."
De ce nu spui ca ai avut o prietena obsedata, maniaco-depresiva si preferi sa cataloghezi ca femei mature sau imature? Orice femeie indragostita incearca sa-si monopolizeze iubitul...e o greseala fireasca! DACA intra in depresii ca el vrea sa schimbe uleiul la masina iar ea vrea si acele 10 minute sa-l tina de mana...atunci...da...are o problema.

"Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab. Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista."
Eee...nu te contrazic foarte tare aici, insa e destul de interpretabila situatia. Exista si barbati plangaciosi.

"Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor. Femeile mature ii “arata” barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde “barbatia”."
What? Adica preferi ca ea sa se gudure cu dosul pe la nasu-ti o zi intreaga si sa se joace de-a pantomima in loc sa-ti spuna verde-n fata "iubi...do it"?Despre asta vorbim nu? Mi-am dat seama cand ai subliniat:"il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde “barbatia”". Carevasazica ai nevoie de juma' de zi de felatie ca sa raspunzi cu reciprocitate? You've got some really serious issues dog!

"Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia.Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat."
Orice femeie ranita de un barbat va avea sechele/cicatrici o oarecare perioada de timp, e valabil si invers. Din nou...cataloghezi prea usor.

"Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie."
SINGURA chestie cu care sunt 100% de acord. Ca sa vezi ca mai si dau dreptate , nu sunt complet feminista :)

"Femeile imature vor citi aceste randuri si isi vor schimba atitudinea.Femeile mature vor citi si transmite mesajul mai departe, altor femei mature."
Mai..de citit, am citit, de invatat...n-am invatat nimic nou, de transmis mai departe...o fac si pe asta (unde mai pui ca-ti fac si trafic pe blog), dar crede-ma ca de schimbat.... nu ma schimb...

P.S. Evident, astept pareri si comentarii!