O gara goala si o lume doar a mea :)

Abia acum, pe ultima suta de metri inainte de concediu mi-am dat seama ca sunt oarecum obosita...Ca am nevoie sa evadez putin din Bucurestiul canicular si prafuit si mult prea populat (chiar si-n plin sezon de concedii).
Oboseala mea tine mai mult de trairile ultimului an, de chestii pe langa care am trecut precum un tren rapid ce nu opreste in fiece halta.
Frumoasa Scarlet O'Hara in celebrul film "Pe aripile vantului" avea o replica incredibila : "la asta ma voi gandi maine". Asa ca am ales si eu acest mâine pentru a depozita toate grijile, temerile sau sentimentele negative. Si a functionat.

Iata-ma cu mintea plina de vacanta, activitati de relaxare, soare, piscina, aer curat si lucruri de pus in bagaje. Si cu toate aceste preocupari "serioase" am simtit dintr-o data o strangere de inima...

"Cristina cine te conduce la gara?"
"Cine sa ma conduca?! Merg singura"
"Dar cine te va astepta cand te intorci?"
"Nimeni..."
"Cristina, de cand nu te-a mai asteptam nimeni in gara?"
"Cred ca intotdeauna m-a asteptat cineva..."

Apoi am inceput sa-mi scormonesc prin amintiri dupa dimineti sau seri in care eu m-am intors in Bucuresti cu trenul intr-o Gara de Nord in care nu ma astepta nimeni bucuros ca am revenit.

In doar cateva clipe mi-am dat seama cat de ridicole sunt aceste ganduri si conversatii dintre mine si mine.
"Cristina, DACA vrei sa te astepte cineva (oricine) in gara atunci cand te intorci din vacanta, trebuie DOAR sa o SPUI. Esti constienta de asta nu-i asa?"
Stiu, dar nu vroiam sa deranjez pe nimeni la 6 dimineata.
Nu Cristina, nu asta vreau sa subliniez. Ideea esentiala este ca indiferent de ora la care te intorci ai oameni (multi chiar) care s-ar bucura sa te intampine si pe care chiar poti conta sa fie acolo.
Am. Chiar am.
Pai si atunci? Despre ce vorbim?
Nu stiu...aveam nevoie de o re-cofirmare a mea...a oamenilor ce se bucura sa existe in viata mea..."

Cum spuneam. Sunt usor obosita, e normal. Vreau sa dorm pana la 100, sa ma arda soarele lui august, sa mananc cele mai delicioase tampenii, sa inot kilometri si sa dansez cum n-am mai dansat de prea multa vreme.
Atata timp cat oamenii mei frumosi sunt la un telefon distanta inseamna ca am si eu un merit in asta, nu-i asa?
Dar, stati linistiti dragilor. Ma descurc.

Ca intotdeauna :)

Aventuri pe final de concediu (partea III)

Iata-ne parasind Grecia, matinali, bronzati cu "tolba" plina de amintiri frumoase...

La indrumarea unui nene batran si grec care nu prea vorbea engleza am luat-o pe un traseu ce ocolea Turcia deoarece subsemnata n-are (inca) pasaport si nu poate calatori decat in UE. Cautam asadar un traseu Grecia - Bulgaria, unul care sa ne duca mai rapid spre Varna...spre Golden Sands (gospodin).

Traseul era Didimotiho - Orestiada -Soufli cu iesire prin Ormenio. Aveam harta desenata de omul in etate :)

Dupa zeci, sute de kilometri, initial grecesti, mai apoi bulgaresti, aveam totusi sansa sa prindem apusul pe malul Marii Negre.

De aceasta data n-am fost deloc voioasa pe drum, mai degraba plictisita si oarecum suparata ca "nu-mi pot petrece restul vietii pe insula" lucrand doar un sezon pe an...

Am traversat paduri dupa paduri, am razbit pe niste sosele in lucru, am tolerat soferii bulgari sinucigasi, am zarit chiar si intunecata noastra mare, dar Varna parea un punct indepartat, o fata morgana pretioasa...

N-am oprit aproape deloc pe tot drumul, eram cu burtile goale, pentru ca "stiu eu o carciuma buna unde o sa papam fructe de mare"

Am ajuns in Varna pe la orele 18:30, aglomeratie ca in capitala noastra prafuita...

"De data asta e musai sa ne convertim la leva"

Ramasesem cu euro in portofel si lei (just in case) pe card...

Socoteala din targ nu e niciodata aidoma celei de acasa...si-am sa va transmit si voua (stimati cititori) vasta mea intelepciune, poate ne amuzam impreuna...

Nerabdatori,obositi, infometati si nesabuiti, am cautat in Varna un Exchange...

Ora de vara, cu marea aproape, pesemne ca domnitele angajate au rupt usa pe final de program...asa ca erau inchise casele de schimb valutar... Mi-a sarit in ajutor un batranel, simpatic, oferindu-se sa schimbe euro in leva, ca un favor pentru noi, cetatenii confuzi si infometati...

Zis si facut...ultimii euro i-au fost inmanati domnului cu pricina, am luat mana de leva, si-am pornit spre a cumpara ceva de ale gurii la primul chiosc...

...cu leva vechi de mai bine de un deceniu... dupa cum a constatat tanara care servea...

Ce lei am fost, ce javre de rasul curcilor bulgare am ajuns... Cu buzunarele pline de leva expirate si coditele intre picioare ne-am intors faliti spre masina...rugandu-ne sa ne ajunga rezerva de pe card pentru benzina pana in iubita si frumoasa Romania!

Restul traseului s-a desfasurat regulamentar, dupa ce-am tusit injuraturi in toate limbile pe care le stiam, ne-am invinovatit pentru naivitatea si increderea pe care o avem in oameni, am dat-o pe haz de necaz...pe ritmurile vechi romanesti...

Am intrat in tara ascultand "am muncit si nopti, am muncit si zileeee" a lui Dinica, iar cand am fost intrebati la vama romaneasca daca avem ceva de declarat am raspuns in cor:

"ne-au furat bulgariiiiii!!!"

O ridicare prieteneasca din umeri ne-a dat de inteles ca "asta-i sistemul si n-avem ce face" , de altfel deloc surprinzator...

Prima asezare mioritica...Vama Veche!

"hai in vama!"

Imi revenea in cap o amintire amara a mea din 008 cand mi-am varsat of-ul pe blog criticand Vama Veche si ridicand in slavi Golden Sands. Ce-am realizat eu e ca turistii trebuie sa ajunga acolo! Daca ei sunt jefuiti pe drum...slabe sanse sa mai investeasca in turismul local!

Am dormit studenteste in Vama, in masina, pe plaja...nu inainte sa luam o cina copioasa si pe masura de ieftina (comparativ cu ce cheltuisem pana atunci) la Bibi.

Au fost draguti chelnerii si ne-au facut hamsii cu mamaliguta la orele 23:00 trecute, fix!

A doua zi ne-am baut cafeaua de la tonomatul magazinului alimentar , intrand deja pe buget de austeritate/criza ...dar cu mare pofta de viata...de mare, de plaja, de casa noastra...

N-am pornit spre casa inainte de-a vizita Corbu' ...

Am un filmulet, documentar, trist, despre ...ce-a fost si ce-a ajuns Corbu, plaja odinioara plina de melci maaari, de scoici, pustie, gata sa adaposteasca gandurile vizitatorilor cuminti, gata sa-ti bantuie ochii cu o priveliste energizanta...

Acum...macinata de plugurile de nisip, din scoici au mai ramas farame triste...melcii ii gasesti rar, doar daca ii cauti bine, iar pe nisip au inflorit doua chioscuri de unde urla trist manele...

Am cules 21 de melci, si-am fugit spre casa!

Avem o tara superba...stiu ca e o concluzie la care am ajuns de-atatea ori, uneori entuziasta, alteori trista, indragostita de pamantul romanesc...

N-o valorificam deloc, mai mult, o degradam in fiecare zi de parca am vrea s-o ucidem...

Noua ne-a fost dor de casa...de Nemo, de Cismigiu, de patul nostru, de plimbarile noastre la Zoo (unde-am si mers imediat ce ne-am intors in tara), de prieteni si de familie...

Data viitoare cand plecam in concediu nu mai schimbam banii decat cu precautie, si vom aduce mai multe cadouri pentru prieteni, promitem!

Pana atunci...la munci!

Zile de vacanta (partea II)

Ne-am trezit devreme, odihniti, in ciuda faptului ca ne-am inghesuit intr-un singur pat (din cele doua) doar pentru a putea dormi imbratisati.
Asa cum fusesem asigurati de catre personalul hotelului, furtuna fusese "de vara" iar acum soarele se juca in balconul nostru, marea era limpede si calma, linistea din jur ne facea sa credem ca suntem izolati de restul insulei...de celelalte locatii...desi evident ca nu era asa.
Am schimbat camera, am obtinut o alta camera, la ultimul etaj (3) al hotelului, mare, frumoasa, pat gigant, cu baldachin, un balcon infinit, de fapt era o terasa cu o priveliste...deosebita, si cu un jacuzzi tentant... Ne-am declarat multumiti, si-am pornit seria explorarilor de vacanta...
Am foarte multe de povestit, pe nerasuflate chiar, insa pentru a-mi pastra coerenta voi schita in cateva cuvinte programul fiecarei zile si micile detalii picante petrecute pana la plecarea din Thassos ;

Luni - am inchiriat un scuter, mititel si rosu, de 125, si-am "demarat" pe serpentinele locale. Aratam ca doi extraterestrii cu castile gigant pe care doar turistii le primeau... Am gasit un prim loc de popas, o constructie din marmura a tuturor semnelor zodiacale...ne-am pozat cu ale noastre, si goana mai departe. O noua ploaie de vara ne-a calit in mers, imi doream stergatoare la casca pana am oprit la o taverna in Aliki...unde am infulecat niste bunatati locale, si ne-am uscat de ploaie.
Prima dupa-amiaza de concediu, s-a incheiat la plaja, la piscina hotelului, iar apoi doua ore in jacuzzi-ul spumant!
Marti - am schimbat scuter-ul, ne-am ales cu unul masiv de 250, mai stabil, mai curajos, am gonit mai tare, spre disperarea mea care aveam deja bronz cu maieu si pantaloni scurti...
Am gasit prima plaja abandonata unde am alergat in cucul gol si m-am tavalit in nisip pana am obosit...
Spre seara eram deja incinsa, aspirina si crema "de dupa" m-au salvat si m-au vitalizat!
Miercuri - am gasit Archangelo Beach - un golf cu o plaja incredibil de frumoasa...Accesul era mai greu, insa cu putina indeletnicire, am reusit sa ajungem cu scuter-ul, pe el, pana jos la nisip...
Mi-am adunat colectia de pietre de pe plaja, care de care mai fina, mai alba, mai stralucitoare.
Spre seara am dat un tur complet de insula si-am cinat in taverna "The Twins" din motive evidente...romanesti...
Joi - am aterizat pe nissipul "cel mai fin" si in cele mai frumoase valuri din Paradise Beach. Cred ca era singura plaja unde nu aveai nevoie de swimming shoes, nici o piatra, nici un arici de mare... ca sa nu mai vorbim de valuri...
Desi temperaturile erau intre 22 - 27 de grade parea ca arde soarele nemaipomenit (amice)...asa ca n-am rezistat fara umbra maslinului (cliseu...)
Am ales sa lenevesc toata dupa amiaza de dupa plaja in balconul nostru, in spuma si apa calduta, care sa ma hidrateze deoarece ma parlisem cam peste tot...Norocul meu ca scapasem de bronzul cu urme de haine si-mi uniformizasem culoarea pielii.
Vineri - a fost ziua de plimbare...Am cutreierat insula in lung si-n lat...Cu aceasta ocazie am aflat cum pot grecii in doar doua zile sa faca 4-5 km de strada excelenta!
Am vizitat orasul "de munte" (din varful insulei) Panagia, cel mai reprezentativ pentru natia si cultura locala...

Am primit cadoul de vacanta :p, un superb inel (fara conotatii da?!) ales dintr-un butic de bijuterii unde-am zabovit pana m-a luat cu lesin! Am aruncat banuti in fantana cu dorinte, nu stim inca daca se implinesc, dar stim ca am aruncat ultimii centi si nu ne-au ajuns de merdenele grecesti :)

Sambata si duminica de buna voie si nesiliti de nimeni ne-am conturat bronzul in Paradise Beach si la piscina hotelului gazda din Tripiti...

Am incercat sa alung urmele de melancolie care-mi sopteau ca e pe sfarsit concediu, sa respir aerul de vacanta al insulei, sa memorez fiecare loc frumos vazut...

N-am sa uit niciodata mirosul acela local, venind din arbustii cu flori galbene (posibil iasomie salbatica) care umplea aerul de prospetime...curtile pline de cei mai mari si colorati trandafiri, apa limpede si foooarte sarata care-mi facea pielea aspra...tavernele cochete si prietenoase imbibate de cele mai delicioase arome...si muzica noastra greceasca din masina care-a devenit obsedanta intre timp...

Toate aceste intamplari frumoase ale zilelor noastre impletite cu noi-ul (care de fapt a facut totul posibil)...au devenit combinatia de care m-am indragastit inca o data...Mi-a placut de noi in vacanta, de noi pe plaja construind castele din nisip cu jucarelele mele de plastic...de noi tolaniti in patul cu baldachin, de noi tarziu in noapte pe terasa, in jacuzzi...de noi sarati de la apa de mare, imbratisati pe scuter, as putea continua...insa anumite lucruri le vreau doar in mintea mea :)

Din nou luni, decisi sa plecam din Grecia cu o zi mai devreme ...pentru a savura "nisipurile de aur" ale bulgarilor...asa ca iata-ne imediat dupa micul dejun gonind nebuneste spre portul Thassos, de unde urma sa luam vaporul.

Eram in criza de timp, avem o jumatate de ora sa ajungem, ceva trafic "de vacanta" si vreo 40 de kilometri pana in port...

Am ajuns la ora 09:29, cu doar UN minut inainte de plecare...si-am reusit sa ne imbarcam!

Aceeasi pescarusi, vicleni, hraniti de pasageri, ne-au insotit pana in celalat mal, apoi, in scurt timp, ne indreptam cantand spre Bulgaria...

(aventuri noi cu bulgarii in urmatorul articol...)

Ah...concediul!(partea I)

S-a dus...

Aproape...

Dar am inca pielea maronie, aud in minte muzica populara greceasca... mi-e pofta sa zac seara cu un Mythos rece intr-o mana si dosul in jacuzzi :)

Snobish? neaaah!

Hai sa o luam de la inceput, vreau sa parcurg mental ultimele doua saptamani, sa zambesc lenesa, sa impart cu cei ce n-au renuntat inca sa ma citeasca...

Primele doua saptamani din mai, la fel de nebune ca ultima perioada (de cand cu noul job, respir mai putin) m-au innebunit ca o menghina ; pe o parte strangea euforia concertului Depeche Mode, pe cealalta ideea de Thassos - Grecia, soare, plaja, vacantaaaaa! Am reusit sa-mi pastrez entuzismul de robotel corporatist, sa ma concentrez la birou, sa strang din dinti la fiecare concert pe care-l mai anulau idolii mei...

Am trecut peste ultimele doua zile de inainte de concediu cu un ritm nazist, organizat, falci inclestate si minte clara...se schimbase programul ; doliu la Bucuresti, doliu la Bulgaria, doua serii de bilete complet inutile, n-am sa-mi recuperez banii pe ele, asa ca am doua variante - le inramez si spun nepotilor de teapa luata SAU sper ca vor reprograma...Asadar plecarea din Romania s-a produs cu o zi mai devreme, duminica 17 mai al lui 009.

Dis de dimineata, bagajele facute, entuziasmul la subrat, ustensile si device-uri atasate masinii, noi cu somnu-n nas, spre Ruse gospodin!

Bulgaria e frumoasa...pana in Sofia, si dupa Sofia...au ei sechele la drumuri, dar cine suntem noi romanii sa vedem paiul din lanurile lor de castraveti, cand barna din mamaliga noastra...are mai putin de 300 km de autostrada?

Am vazut jumatate de tara prin obiectivul camerei, verdeata, munti, paduri parfumate de salcami, campii intinse inrosite de maci, soarele dogorind, autostrazi si tunele luminate, rauri curate si zgomotoase, indicagtoare intr-o limba incalcita de care ma amuzam inainte sa vad Grecia...

Fara leva in buzunar, am traversat Bulgaria, am iesit prin punctul de frontiera Kulata si-am dat de 33 de grade ale grecilor...cu panorama lor semi-arida (de luna mai), stanci, praf si boscheti...

Am ajuns in Kavala , o statiune - port, prima remarcabila dupa zecile de kilometri de dealuri si maslini... cautand ferry-boat-ul care urma sa ne duca pe insula Thassos.

N-am avut prea mult timp de analizat orasul deoarece am urcat cu tot cu masina pe ferry, am luat cate un frappe si ne-am instalat "la ultimul etaj" pivind marea albastra, ce nu mirosea a mare (surprizator), n-avea valuri si nici nu avea acel vant sarat caracteristic marii autohtone...

Pescarusii au urmarit vaporul tot drumul (o ora si jumatate) croncanind prosteste, si uimindu-ne cu dimensiunile lor de pasari supraponderale (am aflat mai tarziu de ce).

La 18:30 trecute, fix, am coborat pe ritmurile lui Zorba de pe gigantul vapor, gonind pe stradutele inguste ale insulei unde viteza legala era de: 80 km/h!

Pentru mine, neumblata prin lume...insula mi-a parut (desi eram obosita dupa mai bine de 10 ore de drum) un colt de rai... Soarele strabatea timid de sub un strat subtire de nori si ceata...Apa...cat vezi cu ochii, marginind soseaua in dreapta, iar in stanga munti...si maslini.

Maslini peste tot...pe fiecare colt de stanca, in fiecare gradina, livezi intregi...maslini si iar maslini!

Apa albastra - verzuie, incredibil de curata...peisaje de plaja mirifice, nisip auriu, si muuulti copaci pana aproape in mare... Asta e ceea ce am reusit sa vad pana am ajuns in Tripiti la hotel...

Blue Dream Palace, deschis abia la finele lui aprilie, a fost gazda noastra pentru urmatoarele zile pe insula. Hotelul a fost intradevar de 4 stele, demipensiune, cu facilitati pe masura. Vreau din suflet sa-l recomand deoarece am petrecut cea mai frumoasa vacanta alaturi de cele mai ospitaliere gazde.

Ni s-a pregatit initial o camera la etajul intai, cu vedere la mare (cred ca toate camerele au fost construite astfel incat sa aiba vedere la superba intindere de apa). Ajunsi pe la orele 19:00 in timp pentru cina, am savurat pofticiosi si abia apoi ne-am dus in "inspectie"... Ireprosabil cu o mica exceptie : patul era compus din alte doua paturi...cu roti...care...patinau pe gresia din camera...

"maine schimbam camera"

Am petrecut prima seara pe insula admirand din balcon furtuna teribila ce lumina cerul si asurzea totul in jur. "it's just a summer rain" ni s-a spus, si noi n-am contestat...Spectacolul era fascinant!

(to be continued)