Thassos, revelatii, raspunsuri si vacanta

(ganduri scrise in autocar)
E aproape 8 ceasul. Si nu credeam ca sunt capabila sa ma bucur in halul asta ca mai am putin si ajung acasa. Acasa fiind acolo unde e si Nemo, ca, daca ar fi langa mine acum, acasa ar fi oriunde as vedea cu ochii.
Incerc sa caut in mine niste bucurie. Aceea pe care o simteam atat de natural chiar si ieri dimineata la 09:31 cand deschideam ochii. Cand ieseam in balcon si priveam casutele grecesti cum zambesc sub soare. Cand ma lasam topita de raze si-mi sorbeam incet cafeaua cu muuult lapte. Cand lenea ma imbratisa exact cum visez eu sa fiu imbratisata: cald, dragastos, deloc invaziv. Natural.
Nu pentru ca a fost concediu, nu pentru ca a fost Grecia, nu pentru ca am zacut intr-un dolce far niente permanent. Ci pentru ca n-a trecut o zi fara o revelatie sau fara un raspuns. Si pentru ca am primit, sau mi-am gasit singura multe raspunsuri. Pe intelesul meu.
Cu 3 zile inainte sa plec am avut (din nou) un accident. De data asta cusatura, 5 copcii si o buca de protejat vreo 14 zile. Eram isterica. Pe 2 noiembrie am cazut in cada si si mi-am traumatizat muschiul intercostal, pe 2 iunie am cazut pe scari si mi-am intins ligamentele de la cot, iar pe 2 august am cazut in baie si m-am taiat nasol intr-o bucata de gresie. De ceee?!?!?
Si, dupa 5 ani, am revenit in Thassos.

(ganduri scrise acasa cu mintea odihnita)

De cum am pus piciorul pe insula am inceput sa am remuscari. Pentru ca ultima (si prima) data cand fusesem acolo...a fost cea mai frumoasa vacanta a mea. 10 zile... Iar acum eram in autocar si nu intelegeam de ce n-aud muzica greceasca umplandu-mi urechile. Fiecare loc pe care-l recunosteam imi alimenta niste melancolii carora incercam sa nu le permit sa ma invadeze.
Acelasi Thassos minunat, aceeasi greci cu zambet larg si pofticios, aceeasi turisti relaxati, aceleasi ape clare...dar eu...eu altcineva.
Am plecat din Bucuresti cu niste decizii triste, cu o incarcatura emotionala foarte puternica, epuizata si fizic si psihic, agitata si satula pana peste cap de problemele oamenilor din jurul meu. Ale mele fiind...in stand-by.
Mi-am dorit foarte tare sa ma pot rupe de tot si toate, sa reusesc sa-mi adun putin gandurile si neaparat sa ma relaxez, sa ma odihnesc, sa DORM!
Punctul culminant a fost dupa vreo 3 zile deja petrecute in Thassos cand, intr-o dimineata in timp ce-mi aranjam prosopul pe sezlong...am dat cu ochii de...cineva... mort si ingropat pentru mine. Impactul a fost atat de puternic incat am avut senzatia ca ma scufund in nisip, ca ma sufoc, m-a apucat tremuratul si panica. TOTUSI...un minut mai tarziu am realizat ca facusem o confuzie. Cam greu sa confunzi in halul acesta...asemanarea era uimitoare. Am petrecut o zi intreaga certandu-ma in minte pentru confuzie si pentru reactie. Nu intelegeam de ce mama naibii m-a zguduit in halul acela. Cu toate astea...pana cand am plecat de-acolo eram complet calma, fara niciun fel de remuscari. Acela a fost punctul pus peste melancoliile mele vis a vis de concediul din 2009. A fost DOAR un concediu frumos. A FOST!
In ultimele mele doua zile de Thassos am cunoscut doi oameni frumosi. Doi greci dementi, doi hipioti cu suflet tanar.
Nu vreau sa impart cu voi revelatiile mele din ultimele doua zile. Vreau sa le las sa ma bantuie, sa retraiesc iar si iar si iar senzatiile acelea incredibil de fericite, sa imi simt mintea pentru prima oara, dupa foarte mult timp, goala de tot ce doare si plina de tot ce inseamna ZEN. Cautam zen-ul si l-am primit.
Poate ca am fost vulnerabila emotional si usor de citit, insa...dupa doua seri minunate, cu gatit, cu ras, cu cantat si dansat sub un maslin batran de vreo 2000 de ani...am simtit cum poezia imi subjuga matematica si logica. Filozofia a neutralizat fizica. Emotiile au castigat teren. Si sufletul, cel de care m-am dezis si mi-am scrijelit asta in carne ca s-o vad zilnic, a cerut din nou metafore si bucurie.
Mi s-a rupt bratara de la picior. Bratara primita cadou, adusa din Thassos. S-a rupt in ultima seara in timp ce escaladam stancile sa vad un altar construit de grecul de care m-am indragostit. Da...m-am indragostit :) Nu la modul acela din filmele americane, pentru ca nu era cazul. M-am indragostit de vocea lui, de limba pe care o vorbeste, de atitudinea lui, de calmul si bunatatea lui, de nebunia lui...Mi-am construit himera de care aveam nevoie acolo, cat sa-mi dea putere sa alung himerele de aici.
Cum spuneam, eu si superstitiile mele legate de bratari care se rup singure - doar ca niciodata n-am reusit sa ating performanta asta, mereu le-am dat singurica jos - bratara mea de Thassos a ramas legata intr-un pin de pe muntele lui Stamati :) Cu tot cu o dorinta. Asa zice superstitia, n-am ce sa fac :)
Iar acum sunt aici. Drumul de intoarcere a fost infernal de obositor, cu atat mai mult cu cat m-a deranjat operatia... Am ajuns in Bucuresti atat de obosita incat aveam senzatia ca am consumat pe drum tot zen-ul gasit acolo. Am intrat in panica, am vrut (ca de obicei) sa ma ascund, sa nu mai vorbesc cu nimeni, sa nu mai risipesc niciun dram din energia mea buna.
Pana am despachetat si-am gasit coronita din frunze de maslin. Sunt bine.

Eu, Cristina, stiu ce vreau.

Zile de vacanta (partea II)

Ne-am trezit devreme, odihniti, in ciuda faptului ca ne-am inghesuit intr-un singur pat (din cele doua) doar pentru a putea dormi imbratisati.
Asa cum fusesem asigurati de catre personalul hotelului, furtuna fusese "de vara" iar acum soarele se juca in balconul nostru, marea era limpede si calma, linistea din jur ne facea sa credem ca suntem izolati de restul insulei...de celelalte locatii...desi evident ca nu era asa.
Am schimbat camera, am obtinut o alta camera, la ultimul etaj (3) al hotelului, mare, frumoasa, pat gigant, cu baldachin, un balcon infinit, de fapt era o terasa cu o priveliste...deosebita, si cu un jacuzzi tentant... Ne-am declarat multumiti, si-am pornit seria explorarilor de vacanta...
Am foarte multe de povestit, pe nerasuflate chiar, insa pentru a-mi pastra coerenta voi schita in cateva cuvinte programul fiecarei zile si micile detalii picante petrecute pana la plecarea din Thassos ;

Luni - am inchiriat un scuter, mititel si rosu, de 125, si-am "demarat" pe serpentinele locale. Aratam ca doi extraterestrii cu castile gigant pe care doar turistii le primeau... Am gasit un prim loc de popas, o constructie din marmura a tuturor semnelor zodiacale...ne-am pozat cu ale noastre, si goana mai departe. O noua ploaie de vara ne-a calit in mers, imi doream stergatoare la casca pana am oprit la o taverna in Aliki...unde am infulecat niste bunatati locale, si ne-am uscat de ploaie.
Prima dupa-amiaza de concediu, s-a incheiat la plaja, la piscina hotelului, iar apoi doua ore in jacuzzi-ul spumant!
Marti - am schimbat scuter-ul, ne-am ales cu unul masiv de 250, mai stabil, mai curajos, am gonit mai tare, spre disperarea mea care aveam deja bronz cu maieu si pantaloni scurti...
Am gasit prima plaja abandonata unde am alergat in cucul gol si m-am tavalit in nisip pana am obosit...
Spre seara eram deja incinsa, aspirina si crema "de dupa" m-au salvat si m-au vitalizat!
Miercuri - am gasit Archangelo Beach - un golf cu o plaja incredibil de frumoasa...Accesul era mai greu, insa cu putina indeletnicire, am reusit sa ajungem cu scuter-ul, pe el, pana jos la nisip...
Mi-am adunat colectia de pietre de pe plaja, care de care mai fina, mai alba, mai stralucitoare.
Spre seara am dat un tur complet de insula si-am cinat in taverna "The Twins" din motive evidente...romanesti...
Joi - am aterizat pe nissipul "cel mai fin" si in cele mai frumoase valuri din Paradise Beach. Cred ca era singura plaja unde nu aveai nevoie de swimming shoes, nici o piatra, nici un arici de mare... ca sa nu mai vorbim de valuri...
Desi temperaturile erau intre 22 - 27 de grade parea ca arde soarele nemaipomenit (amice)...asa ca n-am rezistat fara umbra maslinului (cliseu...)
Am ales sa lenevesc toata dupa amiaza de dupa plaja in balconul nostru, in spuma si apa calduta, care sa ma hidrateze deoarece ma parlisem cam peste tot...Norocul meu ca scapasem de bronzul cu urme de haine si-mi uniformizasem culoarea pielii.
Vineri - a fost ziua de plimbare...Am cutreierat insula in lung si-n lat...Cu aceasta ocazie am aflat cum pot grecii in doar doua zile sa faca 4-5 km de strada excelenta!
Am vizitat orasul "de munte" (din varful insulei) Panagia, cel mai reprezentativ pentru natia si cultura locala...

Am primit cadoul de vacanta :p, un superb inel (fara conotatii da?!) ales dintr-un butic de bijuterii unde-am zabovit pana m-a luat cu lesin! Am aruncat banuti in fantana cu dorinte, nu stim inca daca se implinesc, dar stim ca am aruncat ultimii centi si nu ne-au ajuns de merdenele grecesti :)

Sambata si duminica de buna voie si nesiliti de nimeni ne-am conturat bronzul in Paradise Beach si la piscina hotelului gazda din Tripiti...

Am incercat sa alung urmele de melancolie care-mi sopteau ca e pe sfarsit concediu, sa respir aerul de vacanta al insulei, sa memorez fiecare loc frumos vazut...

N-am sa uit niciodata mirosul acela local, venind din arbustii cu flori galbene (posibil iasomie salbatica) care umplea aerul de prospetime...curtile pline de cei mai mari si colorati trandafiri, apa limpede si foooarte sarata care-mi facea pielea aspra...tavernele cochete si prietenoase imbibate de cele mai delicioase arome...si muzica noastra greceasca din masina care-a devenit obsedanta intre timp...

Toate aceste intamplari frumoase ale zilelor noastre impletite cu noi-ul (care de fapt a facut totul posibil)...au devenit combinatia de care m-am indragastit inca o data...Mi-a placut de noi in vacanta, de noi pe plaja construind castele din nisip cu jucarelele mele de plastic...de noi tolaniti in patul cu baldachin, de noi tarziu in noapte pe terasa, in jacuzzi...de noi sarati de la apa de mare, imbratisati pe scuter, as putea continua...insa anumite lucruri le vreau doar in mintea mea :)

Din nou luni, decisi sa plecam din Grecia cu o zi mai devreme ...pentru a savura "nisipurile de aur" ale bulgarilor...asa ca iata-ne imediat dupa micul dejun gonind nebuneste spre portul Thassos, de unde urma sa luam vaporul.

Eram in criza de timp, avem o jumatate de ora sa ajungem, ceva trafic "de vacanta" si vreo 40 de kilometri pana in port...

Am ajuns la ora 09:29, cu doar UN minut inainte de plecare...si-am reusit sa ne imbarcam!

Aceeasi pescarusi, vicleni, hraniti de pasageri, ne-au insotit pana in celalat mal, apoi, in scurt timp, ne indreptam cantand spre Bulgaria...

(aventuri noi cu bulgarii in urmatorul articol...)

Ah...concediul!(partea I)

S-a dus...

Aproape...

Dar am inca pielea maronie, aud in minte muzica populara greceasca... mi-e pofta sa zac seara cu un Mythos rece intr-o mana si dosul in jacuzzi :)

Snobish? neaaah!

Hai sa o luam de la inceput, vreau sa parcurg mental ultimele doua saptamani, sa zambesc lenesa, sa impart cu cei ce n-au renuntat inca sa ma citeasca...

Primele doua saptamani din mai, la fel de nebune ca ultima perioada (de cand cu noul job, respir mai putin) m-au innebunit ca o menghina ; pe o parte strangea euforia concertului Depeche Mode, pe cealalta ideea de Thassos - Grecia, soare, plaja, vacantaaaaa! Am reusit sa-mi pastrez entuzismul de robotel corporatist, sa ma concentrez la birou, sa strang din dinti la fiecare concert pe care-l mai anulau idolii mei...

Am trecut peste ultimele doua zile de inainte de concediu cu un ritm nazist, organizat, falci inclestate si minte clara...se schimbase programul ; doliu la Bucuresti, doliu la Bulgaria, doua serii de bilete complet inutile, n-am sa-mi recuperez banii pe ele, asa ca am doua variante - le inramez si spun nepotilor de teapa luata SAU sper ca vor reprograma...Asadar plecarea din Romania s-a produs cu o zi mai devreme, duminica 17 mai al lui 009.

Dis de dimineata, bagajele facute, entuziasmul la subrat, ustensile si device-uri atasate masinii, noi cu somnu-n nas, spre Ruse gospodin!

Bulgaria e frumoasa...pana in Sofia, si dupa Sofia...au ei sechele la drumuri, dar cine suntem noi romanii sa vedem paiul din lanurile lor de castraveti, cand barna din mamaliga noastra...are mai putin de 300 km de autostrada?

Am vazut jumatate de tara prin obiectivul camerei, verdeata, munti, paduri parfumate de salcami, campii intinse inrosite de maci, soarele dogorind, autostrazi si tunele luminate, rauri curate si zgomotoase, indicagtoare intr-o limba incalcita de care ma amuzam inainte sa vad Grecia...

Fara leva in buzunar, am traversat Bulgaria, am iesit prin punctul de frontiera Kulata si-am dat de 33 de grade ale grecilor...cu panorama lor semi-arida (de luna mai), stanci, praf si boscheti...

Am ajuns in Kavala , o statiune - port, prima remarcabila dupa zecile de kilometri de dealuri si maslini... cautand ferry-boat-ul care urma sa ne duca pe insula Thassos.

N-am avut prea mult timp de analizat orasul deoarece am urcat cu tot cu masina pe ferry, am luat cate un frappe si ne-am instalat "la ultimul etaj" pivind marea albastra, ce nu mirosea a mare (surprizator), n-avea valuri si nici nu avea acel vant sarat caracteristic marii autohtone...

Pescarusii au urmarit vaporul tot drumul (o ora si jumatate) croncanind prosteste, si uimindu-ne cu dimensiunile lor de pasari supraponderale (am aflat mai tarziu de ce).

La 18:30 trecute, fix, am coborat pe ritmurile lui Zorba de pe gigantul vapor, gonind pe stradutele inguste ale insulei unde viteza legala era de: 80 km/h!

Pentru mine, neumblata prin lume...insula mi-a parut (desi eram obosita dupa mai bine de 10 ore de drum) un colt de rai... Soarele strabatea timid de sub un strat subtire de nori si ceata...Apa...cat vezi cu ochii, marginind soseaua in dreapta, iar in stanga munti...si maslini.

Maslini peste tot...pe fiecare colt de stanca, in fiecare gradina, livezi intregi...maslini si iar maslini!

Apa albastra - verzuie, incredibil de curata...peisaje de plaja mirifice, nisip auriu, si muuulti copaci pana aproape in mare... Asta e ceea ce am reusit sa vad pana am ajuns in Tripiti la hotel...

Blue Dream Palace, deschis abia la finele lui aprilie, a fost gazda noastra pentru urmatoarele zile pe insula. Hotelul a fost intradevar de 4 stele, demipensiune, cu facilitati pe masura. Vreau din suflet sa-l recomand deoarece am petrecut cea mai frumoasa vacanta alaturi de cele mai ospitaliere gazde.

Ni s-a pregatit initial o camera la etajul intai, cu vedere la mare (cred ca toate camerele au fost construite astfel incat sa aiba vedere la superba intindere de apa). Ajunsi pe la orele 19:00 in timp pentru cina, am savurat pofticiosi si abia apoi ne-am dus in "inspectie"... Ireprosabil cu o mica exceptie : patul era compus din alte doua paturi...cu roti...care...patinau pe gresia din camera...

"maine schimbam camera"

Am petrecut prima seara pe insula admirand din balcon furtuna teribila ce lumina cerul si asurzea totul in jur. "it's just a summer rain" ni s-a spus, si noi n-am contestat...Spectacolul era fascinant!

(to be continued)