S-a intamplat pur si simplu :) Si abia aseara, cu un ranjet tamp, am realizat ca am trait-o. Asa ca nu ma pot abtine sa n-o impart cu voi, cu mine (mai tarziu) aici pe blog.
Dimineata: alarma mea suna de la 7:30 la 8:30 cu repetari din 10 in zece minute. In functie de cat de dulce mi-e somnul o opresc sau o aman. Ieri m-am trezit mai greu, pe la 8 si un sfert cu un nas de Nemo adulmecandu-ma tupeist. Nu reusesti sa scapi de Nemo dimineata pana nu-i pui boabe in castron. O stim amandoi. Asa ca asta-i primul lucru pe care-l fac, indiscutabil.
Apoi dau drumul radio-ului, radio Guerrilla. Parca tampitii astia sunt mai tampiti de cand nu mai au dreptul de emisie. Ieri, provocarea zilei era sa povestesti cand te-ai imprietenit cu un strain si in ce context.
Asa ca, in timp ce ma spalam pe dinti, mi-am amintit zecile de oameni (faini) cu care am socializat intens in tren, in drum spre Baia Mare, de-a lungul timpului. Au fost oameni cu care am impartit povesti de viata dar a caror nume nu-l stiam si viceversa. 12 ore au tot dreptul sa fie traite ca o aventura de o noapte cu un strain.
Am ales sa ma imbrac cu o bluzita primita cadou, din dantela, foarte colorata. Foarte feminina si "de printesa".
Evident, cand am ajuns la birou toata haita era curioasa daca am vreo intalnire. "Esti prea draguta azi" . Bun, eu credeam ca sunt draguta in fiecare zi...dar...macar stiu ca bluzita colorata subjuga bestia si evidentiaza printesa.
Agitatia de peste zi a fost una extrem de placuta. Ok, zeci de clienti, newslettere de scris, idei si iar idei, nu pot spune ca e monotonie. Fiecare zi are o alta provocare...e o noua competitie a mea cu mine. Suna corporatist, dar, in realitate suntem o mana de oameni frumosi care isi dau silinta sa-si fac jobul cat mai bine. Si ii iubesc pe toti. Ok, ei nu stiu asta, pentru ca la birou mi se spune Hera (zeita aia malefica) sau..dupa caz...Satana :) Bine, ieri a fost o zi speciala, dar nu va spun inca de ce.
Prietenii: multi, buni, faini. Ma simt din ce in ce mai des ca in serialul meu preferat, Friends. Asta pentru ca toti suntem la curent, unii cu vietile celorlalti si ne semesuim sau telefon zilnic cu mici update-uri. Cine ce mai face, care pe unde ne mai strangem la final de zi. Imi place sa-mi fac planuri cu ei. Avem asa, un mic ritual de sarbatoare. In fiecare saptamana propunem (scormonim) o zi in care sa avem motive de sarbatoare. Brain-storming creativ si iese ziua: Nepasarii: ziua in care ne intalnim, dar nu ne pasa :) Ca tot a fost ziua Reprosului. Ziua in care n-am reprosat constructiv (cu ironiile de rigoare) tot ce-aveam pe suflet. Pana la urma...fiece zi e un bun pretext sa strangem oamenii si sa ne disecam reciproc cu glumite. Ca ne iubim. S-au mai facut niste planuri de calatorie, ca vrea blonda sa invete sa se catere pe munte, vrea intr-un final sa-si ia carnetul ala moto cu care se tot ameninta de cand a terminat scoala...adica de...niste ani :) Am trecut in agenda: de cumparat echipament pentru munte, de cautat echipament moto.
Sportul: Ieri a fost prima zi oficiala in care am predat Pilates. Se amanase deshiderea oficiala a salii si abia ieri am inceput. N-am avut nicio emotie, eram foarte hotarata sa dau tot ce pot ca sa iasa bine. E destul de greu sa empatizezi cu mai mult de 10 femei. Tu esti instructorul, tu faci regulile, dar sa nu uitam ca trebuie sa multumesti pe toata lumea, iar daca exista cineva pasionat de sport si nu simte ca depune efort la orele tale...ei bine... l-ai pierdut. A fost o ora vesela, am reusit sa comunic cu fetele, am facut atmosfera si la final le-am vazut zambind aproape pe toate. Ca sa nu mai spun ca am primit un compliment din partea unei cursante cu experienta. Deja fericirea mea dadea pe-afara.
Seara: Am ajuns acasa, dupa o sesiune de shopping. Ajung la ore destul de tarzii acasa si cam uit ce mai e prin frigider, sau ca nu mai am detergent...chestii casnice. Dar...o seara relaxanta cu o baie fierbinte, un pahar de vin rosu (bine preparat de nenea de la crama), betisoare parfumate si muzica in surdina...n-are cum sa dea gres. Iar daca mai exista cineva care iti trimite un sms dragut...ce mai, ranjesti din tot sufletul (ala tatuat pe mana).
Avand relaxarea-n nas si contempland la tot ce tocmai traisem, mi-am dat seama ca n-am avut per total niciun motiv de suparare in toate orele ce-au compus ziua de marti. Ori eu chiar am superstitii privind cele 3 ceasuri rele :)
Cu ultimele puteri...inainte de retragerea glorioasa spre cel mai confortabil pat din lume, am aruncat un ochi pe Facebook. Agentia la care lucrez tocmai a obtinut 3 (trei) premii internationale in cadrul celui mai mare summit de email marketing din lume. E al treilea an consecutiv in care noi (intreaga echipa) suntem premiati. Si, ca sa fiu mai explicita... cand vorbim de MarketingSherpa chiar cred ca toate galele sau competitiile pe plan locat nu mai conteaza :) Avem dreptul la arogante din astea :)
Ok, acestea fiind traite/spuse/relatate ... mi-am asumat si notat ca ieri a fost o zi fericita pe care as vrea s-o retraiesc, daca as avea ocazia. Dar eu mai cred ceva...si anume ca intotdeauna "maine e loc de mai bine".
Sa-i spunem evolutie, da?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu