De-a lungul anilor mei am invatat sa fiu foarte deschisa...maleabila, uneori toleranta, alteori intelegatoare...nu toate deodata, desigur, sa nu exageram :) Ideea e ca am invatat sa cred ca totul e posibil si nimic nu-i imposibil.
Asa ca...de FOARTE putine ori am strigat la viata ca "nu-i corect!" Indiferent ce mi-a fost dat sa traiesc am privit spre cer si mi-am spus ca exista un motiv : din gama "for a reason, for a season, for a lifetime".
Din acest motiv, atunci cand i-am reprosat sortii ca nu-i drept, nu-i corect, am facut-o numai in momentul in care nu am gasit nici o alta explicatie sau m-am stiut complet nevinovata.
Si, daca primul lucru care va vine acum in minte este ca "in viata multe nu-s corecte" v-as ruga sa va ganditi bine inainte sa faceti aceasta afirmatie. Aproape tot ceea ce ni se intampla ni se datoreaza, sau are menirea sa ne faca mai puternici, mai intelepti, mai buni. Aproape.
Pentru ca exact atunci cand crezi ca ai inteles lectia vietii, atunci cand iti deschizi sufletul si vrei sa propovaduiesti bunatatea absoluta, atunci, o palma gigantica de nicaieri se lipeste aspru de obrazul tau si te propulseaza printre celebrele stele verzi.
Iti ia ceva timp sa te dezmeticesti si instinctiv privesti in sus intreband "Asta pentru ce a fost?" Intreaba-te tu asta mult si bine, fa-ti inventarul faptelor bune, aminteste-ti greselile de acum ani si ani in ideea ca poate iti iei o intarziata pedeapsa?
De doua ori am urlat ca nu-i corect si tot de doua ori n-a fost corect!
Prima oara atunci cand toti cei sfinti mi-au luat-o pe ea, pe draga mea bunica, fara sa tina cont de mine, de sufletul meu gol si trist. N-a fost corect.
Apoi a doua oara cand am urlat ca nu e corect am facut-o pentru ca nu mai eram proprietarul vietii mele. Mi s-a luat dreptul la o decizie, la o viata normala, dreptul de a vrea, de a nu vrea, de a putea de a nu putea, de a face pasii firesti intr-o viata...sau de a nu-i face. Dreptul de a alege, de a nu alege. Si, oricine ma cunoaste cat de cat, stie ca nu sunt genul de om care sa fie pus in fata faptului implinit si sa se multumeasca cu putin.
Si in primul caz si in al doilea caz am fost ca un peste pe uscat ; m-am zbatut pana am ramas fara aer, pana la durere fizica, pana la amortirea sufletului, pana la epuizarea mentala. Am despicat firul in 4000, am urlat "de-ce-uri" noaptea in somn.
Cred ca durerea unei nedreptati nu trece niciodata, mai degraba invatam noi sa traim cu ea. E o rana, nu o cicatrice, o rana mereu vie, devine punctul nostru sensibil. Si, ati observat cum atunci cand avem o rana deschisa o bandajam si o protejam? Ei bine, la fel si in partea emotionala, daca ne sunt lezate sufletul, sau mintea, le protejam, le bandajam. Bine de tot.
Da, asa vroiam sa concluzionez, in viata exista si nedreptati. Nu atat de multe cum am vrea noi sa credem, omul are tendinta sa se victimizeze. Atunci cand explicatiile sincere, cu sinele in oglinda esueaza, atunci cand durerea nu dispare ci sta ascunsa dupa ureche soptindu-ti tandru "aici sunt", atunci ....inveti sa te adaptezi situatiei. Mergi inainte?
Da, poti spune si asa...inainte...
Postări
2 comentarii:
sabbra, sabbra, cuvinte multe si fara vreo valoare imi vin acum in minte...cand ti-e dat sa ai astfel de simtiri, orice ar incerca unul sau altul sa spuna, este inutil, tardiv, imbecil. fiecare are un anumit ritm si set de trairi interioare...o anumita optica asupra a ceea ce-l inconjoara, fie ea cea corecta ori ba. cand nu vom mai fi impulsivi, analisti, critici, pasatori, vulcanici, profunzi, taiosi...atunci chiar ar fi o problema, atat pt. noi, neintelesii si razvratitii, cat si pt. cei ce par a fi idioti si ingusti ca nu ne pot intelege. oricum ar fi...ranile inca sangerande, oricat le-am bandaja, tot vor sangera, daca suntem facuti sa ne pese, sa vrem sa alegem, sa ne impotrivim destinului banal si absurd.sa fim noi insine, oricum, oricand!!! este un risc si un pret asumat automat.si il platim, clipa de clipa...uneori scapam ieftin, alteori ne ustura pana la lesin. dar, chiar si asa, nu ne oprim in loc decat pt. a respira adanc, a realiza ca am supravietuit si de aceasta data si a continua , ca prostii, pe acelasi drum ce acum stim sigur ca ne va mai arde odata, cel putin, dar...suntem prea mandri sa ocolim :)
heads up!!!
show must go on :)
hug you :)
i.
Sansa de reusita este cand poti sa nu te intrebi prea mult ,,de ce?''Sa ai curajul sa te desprinzi sa intorci spatele situatiei respective,si sa pleci!De cele mai multe ori din pacate nu poti sa faci asta dar cu cat vor fii mai multe ,,de ce-uri?cu atat iti va fii mai greu sa accepti tot ce ti se intampla,si atunci cand ele se aduna le vei purta in spate ca pe o povara...fii puternic si nu lua nimic ca pe o pedeapsa ci ca pe o experienta.Viata este nedreapta dar cine poate schimba asta?
Trimiteți un comentariu