Despre reguli

Stiti despre mine ca sunt maniaca, da? Alba, neagra, niciodata gri. Tabieturi, reguli si iar reguli.
Usor obsesiva - compulsiva, perfectionista pana la capatul pamantului, prea punctuala si incredibil de competitiva. Nu ma laud, din contra.
Zilele trecute ii spuneam omului meu ca am gasit un nou regim alimentar (nu dieta) pe care as vrea sa il respect, ca m-ar obliga sa incep sa mananc micul-dejun (ca toti oamenii normali) in loc sa-l sar cu regularitate. Iar el, amuzat de mine si de modul meu de-a cauta o noua regula in tot si-n toate, mi-a spus  (mi in gluma, mai in serios) ca nu-s in toate mintile.
I-am raspuns aproape instantaneu, instinctiv, fara sa-mi dau seama, ca mi se pare firesc sa fiu mereu ordonata, sa am reguli care sa-mi ghideze viata, sa ma supun unor obiceiuri care ma ajuta sa duc o viata mai organizata. Iar in final am adaugat ... "si, bineinteles, cu cat am mai multe reguli, cu atat am mai multe reguli de incalcat".
A fost un "Act ratat" ? Imi reprim oare trairile si imi doresc in subconstient sa incalc mai multe reguli?
Sau, poate tot subconstient imi place sa-mi pavez viata cu zeci si zeci de noi reguli pe care sa le incalc in mod constant pentru a hrani rebelul din mine?
Oricum ar fi mi se pare extrem de interesant.
Am citit candva ca omul, in caz de pericol, reuseste uneori sa  isi declanseze un instinct de supravietuire aproape paranormal. Ca animalul invinge ratiunea cu conditia sa ne continuam existenta. Ca in filmul acela in care omul blocat intre stanci a supravietuit hranindu-se cu propria lui carne.
Terifiant? Real?
In cazul meu nu este chiar atat de grav :) Am incalcat atat de multe reguli de-a lungul timpului incat le-am pierdut sirul.
Dar...pe toate  in mod constient :)