Legea atractiei universale

Stiu ca titlul suna pompos iar eu, ca o nepriceputa intr-ale fizicii, va pot oferi o interpetare proprie a acestei legi: tot ceea ce iti doresti cu adevarat ajunge la tine, la momentul potrivit. Sau: primesti ceea ce dai.
Si STIU ca atata timp cat eu voi continua sa privesc incruntata, suspicioasa, tematoare sau chiar grabita spre viitorul acela pe care mi-l doresc in culori pastel, am sa primesc exact reflexia unei frunti incretite si-a unui nas stramb.
Am avut o perioada in care fara sa depun cel mai mic efort am beneficiat de o deschidere spre pozitiv incredibila.
Desi nu neg ca este posibil sa-mi ascult propriul sfat si indiferent de ceea ce primesc din exterior, ceea ce transmit eu sa fie in acelasi ton: bun, pozitiv, in armonie.
Apoi tot eu ma contrazic si-mi spun ca nu pot avea pretentii ca eu sa fiu in alt fel decat sunt. Sunt o persoana extrem de energica, patimasa in ceea ce cred, acida, uneori acra si de ce sa mint, am rautacismele mele clasice care ma contruiesc.
A incerca sa ma proclam ZEN-ul absolut...ar putea insemna ca lupt impotriva personalitatii mele reale.
Totusi pentru ca nu-mi place nici sa accept tacit lucrurile ca fiind finite pornesc de la premisa ca asta sunt eu, dar ca intotdeauna e loc de mai bine, iar apoi adaug (ati ghicit) legea atractiei universale.
Nu cred ca poate cineva sa ma descrie ca fiind calma/calda in detrimentul unei descrieri rece/precauta. Fara sa insemne ceva nociv pentru cei din jur totusi.
Dar...ramane o lupta acerba intre ceea ce-mi propun eu in fiecare dimineata si ceea ce se intampla. E drept, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, insa tot eu sunt trecuta prin dovada vie si clara a faptului ca bine faci, bine gasesti.
Apoi, dupa ce intern se da o lupta continua intre bine si rau, sau mai concret intre ce cred eu c-ar fi bine si ce cred eu c-ar fi rau, ajung la extenuarea emotionala cu aceeasi intrebare fara raspuns: sa ofer mai mult de fiecare data, neconditionat, toleranta, intelegere, obraz intors de fiecare data SAU sa mizez pe faptul ca sunt corecta, asa cum stiu eu sa fiu corecta?

Nu cred c-ar trebui sa luptam impotriva a ceea ce suntem noi de fapt. Oamenii evolueaza, dar in adancul sufletului lor sunt acelasi boboc care ... infloreste...sau nu. Esenta fiecaruia dintre noi nu are cum sa se transforme in cu totul altceva oricat de puternica ar fi autosugestia.