Eu nu cred in suflete pereche. Nu cred ca exista un cineva care s-a nascut pentru a ma intalni pe mine, pentru a ma completa perfect.
Cred ca exista oameni care se potrivesc si cred ca exista oameni care nu se potrivesc. Chiar si ca uneori contrariile se atrag, insa (parerea mea) nu pentru mult timp.
E drept ca nu cauti o reflexie a ta in oglinda, din acest motiv e recomandabil (de catre cine, habar n-am) sa existe o oarecare completare intre cei doi.
Am ajuns insa la concluzia ca oamenii se invata reciproc. Din acest motiv exista si etapele relatiei : primele luni cu fluturasi in stomac, dupa un an se iau decizii, dupa 2-3 ani in general poti spune daca omul acela iti e menit pe viata, sau nu. Evident, poti stii si mai devreme daca e EL/EA. Insa aici nu mai vorbim despre aventurele.
Oamenii ajung sa se cunosca mai mult, pe masura ce petrec mai mult timp impreuna. Nu e nimic iesit din comun in ceea ce spun eu aici. Cu cat ai ocazia sa-ti observi partenerul in mai multe situatii cu atat acumulezi experienta. Vital e sa n-ai pierderi de memorie, sau sa-ti placa sa experimentezi diferite reactii in diferite circumstante.
Si pentru ca viata asta e un lung sir de necunoscute, ca sa nu ne plictisim, exista si oameni care nu se potrivesc. Oameni a caror personalitati se anuleaza reciproc. Oameni pentru care timpul nu rezolva nimic, de fapt, timpul reliefeaza aceasta...nepotrivire de caracter.
De multe ori, acesti oameni nepotriviti continua sa lupte (in zadar) pentru revelatii de cuplu. Pentru ca speranta moare ultima sau pentru ca incapatanarea e si ea o caracteristica a omului, exista relatii ce rezista ani intregi fara sa fie de fapt relatii.
Asta te face sa te intrebi...ce conteaza oare? Calitatea sau cantitatea?
Postări
3 comentarii:
sabbra, you just made my day ! :)
"suflete pereche"....recunosc, fu un timp cand credeam ca ar putea exista :d
insa, viata s-a incapatanat, ca si mine, de altfel, sa imi demonteze acest crez :))
astazi, nu, nu mai cred ca exista "suflete pereche"...daca doare?! acum, nu, nu mai doare, rana s-a cicarizat de mult :)au mai ramas doar niste firmituri de oftat, atat.
desigur, fiind doi intr-unul, precum nesscafe, datorita semnului zodiacal al gemenilor, mai sunt momente cand "lupta" se reporneste.insa, crezul se muta inspre alte registre, unde durerea si lacrima o poti inca suporta :d e un subiect tabu, daca ma intrebi pe mine, care ma scoate din rabdari, de cele mai multe ori.si totodata, un paradox, caci nu ma-nvat minte si , cedez tentatiei sa cred din nou :))
urasc aceasta notiune de "pereche"...in orice forma si continut.tot singur iti vei afla sufletul ranit si dezamagit, pt. ca este fara de pereche :)
ma ierti, am batut campii, si rrrau :d.
tu, sabbra, ai al tau "suflet pereche" ?!...si nu ma pacali :p
eu iti raspund sec, ca nu il am :)
ai grija de tine, scriitor frumos!
Bluedrop, asa cum spuneam, eu nu cred in suflete pereche :) Eu cred in oameni care se potrivesc, sau nu :)
Si pentru ca m-ai intrebat, iti si raspund: am sot :)
:)) deci, as putea spune ca ai "pereche" :p e cu "sot" :))deci,exista acel "match"...sau nu :d
geniala , ca de fiecare data , draga mea sabbra !
mda, nu stiu de este doar o pura circumstanta, dar si eu am "sot"...ramane doar de aflat, in timp, daca exista si la noi acel "match" :)inca suntem la faza de .....search :)))))))
hugs!
Trimiteți un comentariu