Criza imobiliara - isterica!

Mi-am dorit mult sa ma pot abtine sa nu emit nici o parere referitoare la criza din piata imobiliara.

Imi doresc si-n acest moment sa ma cenzurez sa nu le-o dau prin... of...nu-mi iese.

Boon, putin putin tot tot sa rad, n-am avut o saptamana amuzanta pana sa intru pe az.ro si mai apoi pe imobiliare.ro .

Primii mentionati prezinta o situatie destul de tragica - apartamente de vanzare sub 100.000 euro, in scadere, oameni innebuniti sa vanda si la 55.000 euro.

Ei bine, cei din urma mentionati (va invit sa vizitazi linkul) raman pe pozitii cu preturi de milioane si sute de mii de euro.

Atunci am inceput sa rad.

Bai baieti! Veniti-va in fire!

Oricat de sufocat ar fi actualul guvern de situatia financiara absolut tragica...nici macar programul "prima casa" n-o sa salveze dosurile hienelor imobiliare.

Preturile de 55.000 de euro pentru un apartament de doua camere in stare jalnica este un pret absolut exagerat! Sa v-o luati in bot libidinosilor!

Chiriile sunt in scadere pentru ca potentialii chiriasi ar suporta conditii inumane pentru apartamente ieftine!

Cei ce inchiriaza n-au decat sa se sinucida cu facturile de la intretinere ale caselor lor goale!

Nu e bine sa te bucuri de necazul altuia...insa in cazul de fata ma bucur ca mor din cauza avarismului de care au dat dovada.

Nici un program imobiliar n-a fost construit niciodata in avantajul cumparatorului.

Oamenii care-si doresc o casa fac din asta stigmata si isi vad visul ca pe-o iluzie indepartata!

Acum as face dansul bucuriei cantand un cantecel : n-o sa vindeti ! n-o sa vindeti! veti da faliment pe capete si-o sa facem cripte si cavouri din ansamblurile voastre rezidentiale.

Daca s-or destepta in ultimul ceas cetatenii onorabili care-si vand casele pentru a platii ratele la banca si vor scadea preturile la un nivel decent - diferit de exemplu de preturile de case din Spania (care apropo, sunt mai mici decat la noi) - in acest caz vor vinde.

Atentie - guvernul garanteaza 60.000 de euro ptr PRIMA casa!

Oamenii care stau in chirii se orienteaza spre a cumpara o casa cu exact atatia bani.

Cei ce cresc preturile caselor si apartamentelor...gresesc, dar sunt liberi sa le pastreze...deoarece:

- cu cat mai multi cumparatori (ex chiriasi) de case au proprietati, cu atat mai mult o sa scada piata inchirierilor.

Asadar - cei ce n-au vandut initial pentru ca au avut preturi mai mari decat cel garantat de guvern...vor inchiria (in lipsa de altceva) la preturi mai mici.

VOILA!

Daca nu am ghicit intocmai mizeria in care se vor adancii proprietarii si patronii...imi cer scuze si astept sa fiu uimita!

Toti ne vindem...

Pana la urma toti ne vindem sufletele...
Ne ferim s-o spunem tare, s-o recunoastem, chiar sa acceptam ipocrizia, falsitatea si intr-un final contractul de vanzare-cumparare pe care-l semnam mental.
Nu va incruntati, e de bine, vorbesc din perspectiva unui om care lupta pentru acceptarea de sine, si-a constientizat existenta intr-o oarecare masura, tind spre armonia cu mediul inconjurator (oameni si natura...same).
De fapt nici nu pot sa numesc aceste manifestari inconstiente ca fiind realizari sa esecuri, cred ca sunt adanc infipte in ADN-ul nostru.
Ma voi limita in a dezbate (cu cele mai sincere si optimiste intentii) subiectul urmator :vanzarea de suflete!
Ati auzit de zicala "si-a vandut sufletul necuratului"? In toate formele posibile, adaptata la secolul nostru?
Eu cred, ca aproape toate actiunile pe care le facem pot fi traduse in simple procedee de vanzare-cumparare. Depinde de care parte stam.
Este imposibil sa dezbat toate actiunile umane (aici ma bazez pe voi sa-mi dati idei) insa pot sa-mi sustin afirmatiile in cateva cazuri.
Doua mari exemple imi sar in minte acum: carieristic vorbind :P si din punct de vedere sentimental :)
Omul se va vinde intotdeauna unei noi oportunitati. Vanezi un job, iti ceri pretul, il negociezi, te vinzi. O faci pe fata, sau diplomat, tot aia e! Am cunoscut oameni fara perdea care au declarat "sunt scump, si ma vand din ce in ce mai scump!" Toata stima! Pana la urma in functie de cat de bine ne vindem aptitudinile, obtinem cel mai bun pret pentru ceea ce prestam!
De ce n-ar functiona aceeasi logica si in plan sentimental si social?
Pentru ca nu ne place s-o admitem?
Cunosti o persoana, sa zicem ca o "vanezi" (sau nu, tot acolo) ajungi sa (cuvant de aur in vanzari) convingi aceasta persoana ca "serviciile tale" (farmec, sarm, inteligenta, aspect) sunt ceea ce isi doreste. Aici dragii mei punem punctul pe i. Se produce vanzarea! Te cumpara! Cu ce pret?
Ok, eu sunt fun, tu esti smart, eu sunt sociabila, tu esti gentleman, si putem sa enumeram cateva alte calitati sau defecte (in functie de ce anume apreciaza fiecare dintre noi) care dupa la finalizarea unui bun contract (invizibil) intre oameni.
Cumparam si vindem tot, incepand de la ei, saruturi, atingeri, sentimente, si in cele din urma ajungem sa cumparam vieti!
Cum poti sa cumperi un om pentru o viata intreaga? Convingadu-l ca daca se vinde ("se ofera" in termen diplomat) de-a intregul, pe termen lung, "serviciile" lui vor fi rasplatite.
E prea complicat?
In relatiile interumane procedam la fel...
Am ajuns sa cred ca fiecare om isi are pretul lui, in bani, produse, servicii, actiuni. Poate m-a pocnit pe mine prea tarziu ideea, insa am incercat sa corelez actiuni - interactiuni umane cu alte mecanisme, gen PR, marketing, si n-am reusit decat in mica masura...
Daca n-ati mai gandit din aceasta perspectiva pana acum, repet, departe de mine dorinta de-a sugera ceva negati (e umana abordarea), incercati totusi sa analizati in particular situatii similare...

Toti ne vindem, important e pretul!