Despre vecinii de la bloc

Cred ca am promis o istorisire de genul nu?
Nu cred sa fi avut vreo problema cu vecinii din fostele mele locatii de pana acum...
Acasa la ai mei aveam in stanga si-n dreapta doua familii care ne-au devenit prieteni de familie...iar ceilalti au ramas la stadiul politicos de "buna ziua" sau "vecino da si tu muzica mai incet" (pe vremea cand ascultam Cradle Of Filth - ironic sa bag link roz nu?).
De cand am venit in Bucuresti, printre singurele intamplari cu vecini pe care mi le amintesc ;
in vremea cand stateam la Lia, se fisurase o teava pe coloana comuna, nu stiam, tocmai imi pregatisem o cada cu spuma si inainte sa intru in apa...eram pe..."tron"...aud o voce "vecino?!" ... ma uit in stanga-n-dreapta...vocea venea de sub chiuveta (o gaura de aerisire) "daaa???"
"vecino...opreste apa, ca ma inunzi!"
Era sa intru in vasul de toaleta de emotie si spaima!
Dupa mutarea in Rahova, vecinii de scara si de balcon au devenit de-ai casei. Dan era doctor veterinar, eu il aveam pe Nemo..se subintelege treaba.
Tot din Rahova, merita mentionata, doamna Mincu...vecina de la 1 care-mi furniza lunar cosmeticele de la Avon...Cu stimata doamna Mincu (avea 60 de ani) ma intretineam uneori la un pahar de suc, o prajitura si o barfulita.
In scurta perioada de locuit in Dristor, vecinul(vecina?!) in voga era Zdreantza...
Avea cam 190cm ,130-140 kg, par luuung blond, radacinile nevopsite... Locuia la etajul 1.
Zdreantza uita cateodata sa se barbiereasca, dar nu uita niciodata sa-si puna un decolteu generos cu implanturile din silicoane. Uita prea des sa se spele, dar avea intotdeauna oja colorata rosu/roz-sidef, atat la maini cat si la picioare.
De altfel vecina era foarte politicoasa, intotdeauna gata sa oripileze vreun tip mai mic de statura pe care l-ar fi putut viola numaidecat.
Apoi am locuit in Titan, dar am fost mai mult prin calatorii, asa ca rarele ocazii de a-mi cunoaste batranelele simpatice care susoteau in fata scarii fara incetare, au fost ratate din lipsa de interes.
Recunosc, n-am dat atentie niciodata vecinilor...Nu ma intereseaza socializarea de acest gen.
Din clipa in care incepi sa socializezi mai mult cu locatarii...intervin vizite la domitzil, barfe, interes sporit fata de persoana mea, datorii morale, etc. Am suficienti prieteni incat sa n-am timp sa socilizez cu toti...n-am nevoie de vecini.
Eeeehe! M-am mutat in Cismigiu, dragilor, pi shentru!
Vecinii mei de bloc, toti in etate, genul de oameni care oricat de tare ar urla unii la altii o fac cu respectuosul "dumneavoastra" in fata. Genul de vecini care odata pe saptamana se intalnesc in holul imens al blocului pentru cate o sedinta de bloc...sedinta in care sunt expuse problemele urgente ale locatarilor...dupa care se urla politicos injurii nuantate.
Vecinele mele, doamne respectabile, macar m-au intrebat cum ma cheama, inainte sa-mi povesteasca ele de fapt ce si cum...
Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-au aparut "intamplator" in cale, si m-au intrebat "asa din senin" lucruri intime, DIN CASA! Celelalte probleme administrative, intretinere, curent, gaze, cablu, le stiu toti, din somn sa-i trezesti, cat am eu, pe ce perioada sau daca sunt restanta.
Am decis sa raman la stadiul de amuzament, femei trecute de menopauza, fara activitate, ce sa le faci maica, isi amintesc de tinerete...
Chiar si cand i s-a comunicat iubitului meu "ca se aude" de la noi din casa, am ramas in continuare calma si plina de armonie...reducem zgomotul draga, dar se poate?! Sunt intradevar o femeie...zgomotoasa...intr-un bloc prea linistit!
Ceea ce a pus cu adevarat capac a fost corespondenta desfacuta. Noroc ca nu era a mea...dar totusi..ar fi putut sa fie! Aveam in casuta postala de jos o scrisoare pentru fosta chiriasa...Am gasit-o IN USA, desfacuta! M-au apucat toti dracii cu dintii de creier...si-am inceput sa tip, cand prin baie (ca pe-acolo se asculta cu borcanul) cand pe langa usa de la intrare ca fac "ceva" pe inactivitatea lor! Incep sa suspectez acum de ce nu mi-au venit de doua luni mostrele de cosmetice comandate de la lumene.ro? Oare vecinele mele sunt multumite de hidratarea arctica???
N-am avut incotro insa, a trebuit sa ma linistesc ; vineri seara, muzica, weekend, relaxare...
Am culturalizat weekend-ul cu soundtrack-ul din Rome, la un volum acceptabil...suficient cat sa para ca efectuam ritualuri pagane :)

Barbatii femeilor din raionul de cosmetice

Posibil ca s-a mai scris despre asta, s-au facut analize mult mai complexe, s-au gasit cauze si motive mult mai detaliate...insa eu vorbesc (ca intotdeauna) numai din proprie experienta.
Ce-mi place mai mult decat shopping-ul fara limite (de timp si finante) ? Imi plac fetzele barbatilor tarati prin marketuri de iubitele lor.
In general barbatii nu au pasiuni de genul cumparaturi, cosmetice, lenjerii...decoratiuni... Exista evident si exceptiile care confirma regula, insa despre metrosexuali sau gay vorbim numai de bine.
Am si eu starile mele de spirit...cateodata sunt chitita spre anumite produse, intru, cumpar, ies si nu pierd deloc timpul...Alte dati stiu bine ca nu duc lipsa de nimic concret insa-mi propun sa imi clatesc ochii ceea ce e evident o alta formulare pentru hai sa petrecem trei ore-n market.
Cum timpul a devenit un lux greu de pastrat, din ce in ce mai multi romani ajung sa faca cumparaturile noaptea. Laudat sa fie Realul din Dristor pentru ca ne ofera aceasta posibilitate! Probabil ca sunt si alte centre comerciale non stop in capitala, nu stiu eu de ele, asa ca frecventez ceea ce cunosc deja.
Intotdeauna mergem dupa cico spre miezul noptii, si ne intorcem dupa 2 cu trei sacose de nimicuri.
Asa m-am pricopsit cu Ludovic, cactusul meu. L-am vazut in raionul de plante decorative in marea lui familie spinoasa si mi-a placut la nebunie. Mi-am adus aminte de Sancho, celalalt cactus al meu, luat din Obor acum ceva ani...mic, pricajit si deloc pretentios. Datorita circumstantelor deloc favorabile ne-am despartit dupa vreo doi-trei ani de convietuire. Ludovic n-a prea dat semne de iubire, si-a infipt spinii subtiri in degetele mele la aproape toate incercarile mele de dragalasenie, insa eu stiu sa privesc sub aspectul lui dur, si l-am luat acasa intr-un final.
Sa revenim totusi la cei oropsiti de soarta - barbatii. De fiecare data cand ajung la raionul de cosmetice, sau decoratuni sunt sincera si-mi exprim dorinta de-a petrece extra timp pentru studiu de piata. El are optiunea de a-si savura minutele de libertate pe la raionul cu chestii masculine, interesante, sculesinumaistiueuce sau poate alege tortura...de-a ma insoti.
Remarcabile sunt toate femeile din raion cu gura intredeschisa, ochii concentrati pe etichete, zambind aprobator catre produsele din raft. Pe de alta parte, in spatele lor, prietenii/iubitii privind confuz mormanele colorate, frumos mirositoare care subjuga partea feminina.
Unii dintre ei incearca subtil sa distraga atentia partenerei, s-o traga discret de mana spre alt raion. Atunci chiar si cea mai inocenta creatura scoate tandru coltii si-si maraie jumatatea...
"Back off beast!"
Depinde de timpul petrecut in zona dedicata femeilor, insotitorii pot fi vazuti pe viu cum incaruntesc...devin grizonati, ochii le devin din ce in ce mai tristi, buzele li se strang dezaprobator, totusi isi pastreaza demnitatea de creatura supusa frumusetii...feminine.
Am auzit de-a lungul timpului proteste de genul;
"Draga mea, esti frumoasa"
"Chiar ai nevoie de...?"
"Mai ai acasa o tona de..."
"Nu mai avem bani"
"Asta pentru ce e?" etc.
Nu mi-am smuls prea mult timp pentru a analiza cuplurile din jurul meu, insa remarcam aproape mereu ca dupa maratonul din raionul de cosmetice femeile ieseau fara doar si poate victorioase cu cel putin un produs in cosul de cumparaturi.
Barbatii...pierdusera o batalie, insa...pana la a pierde razboiul...mai sunt sanse...speram cu totii :)
Intotdeauna la raionul de cosmetice, odata intrati, domnilor, apartineti cu desavarsire doamnelor. Nu va impotriviti, si n-o luati personal. Pana la urma beneficiile acestor mici cumparaturi s-ar putea sa va incante.