Despre vecinii de la bloc

Cred ca am promis o istorisire de genul nu?
Nu cred sa fi avut vreo problema cu vecinii din fostele mele locatii de pana acum...
Acasa la ai mei aveam in stanga si-n dreapta doua familii care ne-au devenit prieteni de familie...iar ceilalti au ramas la stadiul politicos de "buna ziua" sau "vecino da si tu muzica mai incet" (pe vremea cand ascultam Cradle Of Filth - ironic sa bag link roz nu?).
De cand am venit in Bucuresti, printre singurele intamplari cu vecini pe care mi le amintesc ;
in vremea cand stateam la Lia, se fisurase o teava pe coloana comuna, nu stiam, tocmai imi pregatisem o cada cu spuma si inainte sa intru in apa...eram pe..."tron"...aud o voce "vecino?!" ... ma uit in stanga-n-dreapta...vocea venea de sub chiuveta (o gaura de aerisire) "daaa???"
"vecino...opreste apa, ca ma inunzi!"
Era sa intru in vasul de toaleta de emotie si spaima!
Dupa mutarea in Rahova, vecinii de scara si de balcon au devenit de-ai casei. Dan era doctor veterinar, eu il aveam pe Nemo..se subintelege treaba.
Tot din Rahova, merita mentionata, doamna Mincu...vecina de la 1 care-mi furniza lunar cosmeticele de la Avon...Cu stimata doamna Mincu (avea 60 de ani) ma intretineam uneori la un pahar de suc, o prajitura si o barfulita.
In scurta perioada de locuit in Dristor, vecinul(vecina?!) in voga era Zdreantza...
Avea cam 190cm ,130-140 kg, par luuung blond, radacinile nevopsite... Locuia la etajul 1.
Zdreantza uita cateodata sa se barbiereasca, dar nu uita niciodata sa-si puna un decolteu generos cu implanturile din silicoane. Uita prea des sa se spele, dar avea intotdeauna oja colorata rosu/roz-sidef, atat la maini cat si la picioare.
De altfel vecina era foarte politicoasa, intotdeauna gata sa oripileze vreun tip mai mic de statura pe care l-ar fi putut viola numaidecat.
Apoi am locuit in Titan, dar am fost mai mult prin calatorii, asa ca rarele ocazii de a-mi cunoaste batranelele simpatice care susoteau in fata scarii fara incetare, au fost ratate din lipsa de interes.
Recunosc, n-am dat atentie niciodata vecinilor...Nu ma intereseaza socializarea de acest gen.
Din clipa in care incepi sa socializezi mai mult cu locatarii...intervin vizite la domitzil, barfe, interes sporit fata de persoana mea, datorii morale, etc. Am suficienti prieteni incat sa n-am timp sa socilizez cu toti...n-am nevoie de vecini.
Eeeehe! M-am mutat in Cismigiu, dragilor, pi shentru!
Vecinii mei de bloc, toti in etate, genul de oameni care oricat de tare ar urla unii la altii o fac cu respectuosul "dumneavoastra" in fata. Genul de vecini care odata pe saptamana se intalnesc in holul imens al blocului pentru cate o sedinta de bloc...sedinta in care sunt expuse problemele urgente ale locatarilor...dupa care se urla politicos injurii nuantate.
Vecinele mele, doamne respectabile, macar m-au intrebat cum ma cheama, inainte sa-mi povesteasca ele de fapt ce si cum...
Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-au aparut "intamplator" in cale, si m-au intrebat "asa din senin" lucruri intime, DIN CASA! Celelalte probleme administrative, intretinere, curent, gaze, cablu, le stiu toti, din somn sa-i trezesti, cat am eu, pe ce perioada sau daca sunt restanta.
Am decis sa raman la stadiul de amuzament, femei trecute de menopauza, fara activitate, ce sa le faci maica, isi amintesc de tinerete...
Chiar si cand i s-a comunicat iubitului meu "ca se aude" de la noi din casa, am ramas in continuare calma si plina de armonie...reducem zgomotul draga, dar se poate?! Sunt intradevar o femeie...zgomotoasa...intr-un bloc prea linistit!
Ceea ce a pus cu adevarat capac a fost corespondenta desfacuta. Noroc ca nu era a mea...dar totusi..ar fi putut sa fie! Aveam in casuta postala de jos o scrisoare pentru fosta chiriasa...Am gasit-o IN USA, desfacuta! M-au apucat toti dracii cu dintii de creier...si-am inceput sa tip, cand prin baie (ca pe-acolo se asculta cu borcanul) cand pe langa usa de la intrare ca fac "ceva" pe inactivitatea lor! Incep sa suspectez acum de ce nu mi-au venit de doua luni mostrele de cosmetice comandate de la lumene.ro? Oare vecinele mele sunt multumite de hidratarea arctica???
N-am avut incotro insa, a trebuit sa ma linistesc ; vineri seara, muzica, weekend, relaxare...
Am culturalizat weekend-ul cu soundtrack-ul din Rome, la un volum acceptabil...suficient cat sa para ca efectuam ritualuri pagane :)

Ludovic...un cactus pierdut

..."ma cheama Ludovic... sunt doar un cactus mic"

Il plang dragilor! Pe el, pe micul meu tzepos, micul si timidul Ludovic.
Saptamana trecuta intr-o seara...motanul negricios pe nume Nemo, s-a strecurat pe raftul cu diverse...Diverse, printre care si un ghiveci galben cu sclipici, desenat vesel, care adapostea trei brate firave aparent, insa de neatins.
L-am placut pe Ludovic inca din noaptea aceea in hypermarket, cand parea singurul atat de tzepos, avea ceva nobil in varfurile rosiatice ale fiecarui ac. L-am asezat acasa, in raftul inferior al mesei de camera, insa el, vigilent, de vita nobila, era atat de sensibil la atingere, incat nu se sfia sa ne lase cate 2-3 ace in degete de fiecare data cand ii invadam spatiul...Fie ca-l atingeam, fie ca nu...acele tasneau spre degetele noastre, si se infigeau chirurgical.
Dupa cum spuneam, Nemo, si-a unduit dosul prin spatiul cactusului...iar cactusul l-a taxat.
Am zis ca-si invata lectia, am tras motanul de coada, l-am atentionat sa nu-si mai faca veacul prin rafturi de mobila.
Atunci, in apararea motanului a intervenit jumatatea-mi: sa schimb locul cactusului, e periculos, tzepii in sus, tzepii in jos, nu e bine...
"Nu-l mut domle' nu e zen!Aici e feng-shui, armonios, placut la vedere si-l iubesc!"
O discutie in contradictoriu mai tarziu...m-am umflat ca o albie de rau, mi-au sarit toti piticii satanisti in cap, l-am apucat pe Ludovic de...ghiveci si l-am scos pe holul blocului, pe prag...
Apoi cu pasi apasati si furiosi, m-am trantit in pat bosumflata.
"nah ca l-am mutat!"
Am adormit, gandind in sinea mea..."dupa ce adoarme el, ma duc si-l iau pe bietul Ludovic din frig, de pe prag, il mut undeva, sa nu bata la ochi"

L-am visat pe Ludovic...ma rasuceam pe toate partile....
M-am trezit...
Ceasul arata orele 0:30. "am dormit doar o ora?!"
Tiptil...m-am dat jos din pat...cu pasi de pitic...pashi-pashi...spre hol...
Ajung la usa de la intrare...incet, incet, rasucesc cheia, trag cu urechea inspre dormitor, sa nu se trezeasca iubitul...si daca m-ar fi vazut, ce-ar fi zis?Ca evadez?!
Deschid usa, fara zgomot, scot un cap ciufulit si blond prin deschizatura si-l caut pe mititel...
NU E!!!
"Ludovic!!!!!???"
Cine sa-l fi rapit intr-o ora de stat pe prag?
Buimaca si cu suspine, ma uit la ceas din nou: se oprise...de fapt era dimineata, cam devreme, 7:15
Am inceput sa ma zmiorcai, am trezit gagicul, cu suspine si vaicareli: "Il vreau pe Ludovic, l-a furat cinevaaaaa!!!"
"asa-ti trebuie daca-l scoti pe prag"
Dupa cateva cercetari am deslusit misterul: vecina de langa (cea cu lada) l-a inhatat. Era frumusel, stralucitor, ghiveci vesel, si abandonat...cum sa nu-l iei?!
"O sa-l iau pe Ludovic al-II-lea"
"Si ai sa ajungi la al-XIV-lea...dupa ce aprovizionezi toate vecinele de pe palier cu ludovici"


Vreaaau un cactus mic...
Pe nume...Ludovic...
al doilea! :P

Lada de zestre!

Am iesit aseara in chiloti, de fapt n-am iesit pe bune, ci doar am intins o mana prin deschizatura usii, cu gandul sa pun gunoiul langa usa...
Il las langa usa, si dimineata il duc la ghena, ghena fiind jos. Asta-i alta poveste, cu ghena, vecinii mei, certurile lor saptamanale...
Mi-au cazut ochii pe mormanul de mobila veche ce isi astepta cuminte transportul spre...ghena.
Curioasa din fire, oare ce mobila au vecinii mei, oare ce arunca, babele astea care oricum au menirea sa pastreze intr-u eternitate toate chichitele...am studiat o secunda coltul maro...
Am vazut-o!
Brusc si vijelios m-am intors in casa, am trantit usa, m-am napustit asupra gagicului: "Da-mi pantalonii tai!"
L-am dezbracat, m-am imbracat eu (mentionez ca pantalonii lui scurti erau fusta-pantalon pentru mine) si-am iesit pe holul blocului, in inspectie...
Un rest de cuier, un pres vechi, o cutie de carton mohorata si...o lada de zestre! Mare, dreptunghiulara, cu doua manere din metal, usor scorojita, inchisa la culoare, dormea pe racoarea din holul blocului de la etajul patru, lada cea veche a vecinei mele...
Ochii imi sclipeau! Ceeee descoperireeee!
O fi murit vecina? Stiam ca langa mine, sta o tanti cam batrana si cam bolnava, fara nici o intentie de redecorare asadar. Cine sa fi pus pe hol o asemenea antichitate?
Am intrat inapoi in casa, topaind de bucurie, si mi-am pledat cazul, incercand sa conving jumatatea ca VREAU (doresc, tanjesc, admir, innebunesc) respectiva lada de zestre de afara!
Cred ca n-am fost eu prea convingatoare, am fost refuzata in ciuda insistentelor puerile care-au durat pana spre miezul noptii...
Daca are bacterii?
Daca e putreda?
Daca, daca...sa nu uitam, mobila veche, vecina moarta, dorinte macabre, etc! Mi-au fost aduse toate la cunostinta...
Dimineata, cand am plecat spre birou, lada de zestre, inca pe holul blocului!
M-am uitat la ea cu ciuda!
Astazi mi-a bantuit mintile! Si deja stiu unde-o pun, cum vreau sa fie reconditionata, ce pun in ea, cat de bine o sa dea...i-am multumit vecinei (in gand) pentru ea...doar doar s-o AM odata!
Asta-i ghinionul meu, ca imi plac lucrurile cu poveste, cu istorie, ca tanjesc la antichitati, ca lucrurile noi si moderne mi se par fara personalitate si fara viata...
Toate obiectele pe care le am au cate o poveste...De ce sa nu pun si lada de zestre langa ele?
Asta daca o mai gasesc cand ma intorc acasa!

Astept pareri, pro si contra!


P.S. poza originala :)