Este poate cel mai puternic sentiment dintre toate.
N-o fi avand dezamagirea intensitatea iubirii sau profunzimea tristetii, insa odata instalata in mintea si in sufletul nostru...aceasta are puterea sa contamineze zile in sir.
Iubirea se castiga, se pierde, tristestea se sterge, se cauzeaza, insa demagirea exista pur si simplu.
N-ai cum sa incetezi sa fii dezamagit...
Si pentru ca multi poarta dezamagirea pe umeri, pentru a nu fi o povara atat de mare, Dumnezeu a luat durerea din dezamagire.
Nu ma doare sufletul, nu ma inlantuie depresia, ci pur si simplu sunt dezamagita.
De simplitatea oamenilor, de simplitatea situatiilor, de lipsa de culoare, de lipsa de subsanta, de banalitatea intamplarilor si mai ales, mai ales, de fatade.
Cine sunt eu sa fiu dezamagita? Nimeni! Dar nici voi, toti cei ce m-ati dezamagit nu-mi sunteti mai presus.
Doar ca eu, spre deosebire de cei ce-si vad coroane invizibile in oglinda, stiu cand sa-mi plec capul.
Nu cred in modestie insa nici in grandomanie. Inteligenta artificiala si ale naibii legi de conduita sau valori proprii.
Am suficient curaj sa privesc pe oricine in ochi fara sa-mi vopsesc personalitatea.
Cum spuneam, sunt dezamagita.
Postări
Un comentariu:
Totul depinde de profunzimea pretentiilor tale vis-a-vis de lucruri,intamplari,persoane(mai ales persoane),dar ca sa ai sorti de izbanda in aprecieri nu trebuie decat sa crezi doar in tine,sa te educi in asa fel incat sa nu ai nici un fel de asteptari decat in cea ce te priveste.Aceasta este contraceptia pentru a nu fii dezamagit de tot si de toate!Grav este atunci cand esti dezamagit de tine,ceea ce la tine nu este cazul,si atunci ce cuvinte folosesti tu aici?
Trimiteți un comentariu