Vi s-a intamplat vreodata sa aflati/cititi/cunoasteti o poveste de viata, de dragoste, atat de intensa incat la un moment dat, pe masura ce descoperiti mai multe detalii sa spuneti "asa ceva se intampla doar in filme" ?
Intensitatea unor povesti este atat de mare incat e mai credibil sa le consideram incredibile :) Ciudat.
Dar, analizand detasat o poveste, putem intelege ca poate tocmai simplitatea cu care este relatata certifica sinceritatea ei.
Mai simplu: daca eu nu pot intelege ceva asta nu inseamna ca nu e adevarat, ca nu e posibil, ca nu s-a intamplat.
Sau poate, odata cu blazarea intr-o realitate atat de gri ne detasam de capacitatea de a visa.
E ca atunci cand esti copil si gasesti jocul in tot si-n toate, tranformi fiecare aspect intr-un mister gata de descifrat. Copiii nasc povesti. Adultii se poticnesc in pragmatism si scepticism.
Atunci cand ne dorim o schimbare, o revelatie, o renastere, n-o putem avea decat daca facem ceva DIFERIT.
N-am inteles multa vreme sintagma " Atunci cand vrei sa schimbi lumea trebuie sa incepi mai intai cu tine". Pentru mine nu este posibil sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu alt om. Sau este?
Raspunsul e la fel de simplu ca si posibilitatea unei povesti ireal de frumoase: nu am sa stiu ce este posibil si ce nu pana nu voi fi incercat.
Trebuie doar sa deschidem ochii si sa constientizam multitudinea de posibilitati din jur. Asta o spune un om care in ultima vreme si-a abandonat multe poezii din suflet. Nu pot spune ca am renuntat sa cred in magie, insa am omis sa mai cred in miracole. Dar, asta e o alta poveste.
Totusi, ca o concluzie de final de articol va pot spune ca este gresit sa credem ca "de maine incep sa" sau ca "n-o sa mai vreau niciodata sa".
Suntem undeva la mijloc.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu