Mi-e dor sa filosofez

Am mintea plina de subiecte pe care as vrea sa le detaliez aici. Sunt atat de prinsa cu toate celelalte incat uit de ele sau pur si simplu aman in nestire.

Nu ma judecati prea aspru daca fac acum un amalgam de ganduri fara sens sau logica.

Pentru mine paginile de blog reprezinta tolba de ganduri nerostite. Mi-e uneori lene sa vorbesc, poate nu-mi gasesc cuvintele cele mai potrivite, dar cand privesc monitorul si dau drumul la degete pe taste totul se leaga armonios, imi descarc mintea de intrebari, sufletul de pietre si dau de stire lumii pe unde-mi mai bantuie imaginatia sau ce ma roade suplimentar.

Nu am certitudinea ca voi dezvolta subiectele vreodata asadar ;

Aveam de gand sa critic campania Ministerului Turismului - e plin Bucurestiul de panouri publicitare, nici nu vreau sa ma gandesc cat au costat - sa-i spun doamnei Udrea ca putea sa investeasca acest buget intr-o campanie mai desteapta. Au facut si reclame la tv (ce-i drept misto reclame) acum ca tv-ul e cel mai ieftin - mi-ar fi placut sa aloc putin timp acestui subiect sa fac o analiza si sa propun o alternativa la aceasta campanie prin care sa isi atinga de fapt scopul. Ce va intereseaza stimati domni si stimate doamne din minister? Doriti ca romanii sa viziteze mai mult Romania? Sub nici o forma n-o sa-i motiveze un spot publicitar sau un panou outdoor! Tocmai pentru ca lucrez in marketing direct stiu cum sa te adresezi consumatorului...dar in fine, nu stric orzul pe ciori!

Alt subiect de dezvoltat era strans legat de echilibrul personal , de energia pe care o asimilam din toti si din toate, de gandurile negative care alunga pentru totdeauna gandurile pozitive. Am nevoie de-un nou seminar de bunatate, de timp cu mine, cu gandurile mele in care sa multumesc pentru tot si pentru toate. Orice justificare ofer pentru lipsa de timp, starea de spirit, robotizarea mea, toate raman pana la urma doar justificari. Am dezbatut chiar eu tainele timpului si-am ajuns la concluzia ca avem timp pentru toate, trebuie doar sa le prioritizam. Asadar - timp pentru iubirea de sine - iubirea in general.

Vroiam sa povestesc pe larg intr-un articol despre tipurile de oameni. As fi dat ca exemplu o ferma cu animale si-as fi personalizat fiecare animal alocandu-i cate o intamplare umana. Exista omeni cu spirit de turma, oameni care traiesc ordonat de cand se nasc pana cand mor. Exista oameni rebeli, oameni care sunt caii salbatici ai omenirii, ies din toate tiparele. Exista si licurici, care au cate o sclipire de geniu din timp in timp. Avem categoria de oameni rai, dihorii care stiu sa se hraneasca cu energia si realizarile celorlalti. Oameni simpli, fara prea multa filosofie, precum porcusorii roz din cotet care odata ce au mancare si loc de dormit devin fericiti si nu guita. Am eroii - cainii de paza, oamenii cu suflet mare care te bucura sa-i ai aproape... Cred ca ati inteles ideea.

Mai am foarte multe amintiri , sau la polul opus - perioade lipsa - etape ale mele care au disparut sau care azi mi le amintesc ca bucati din puzzle-ul ce ma construieste si delimiteaza. Trebuie sa invat sa-mi cunosc toate personalitatile (recunosc ca sunt multiple) pentru a le tine in frau. Noi insine putem deveni cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman pe care il avem. Fiecare intamplare care mi-a conturat existenta a devenit de fapt atomul care ma compune.

Inca un subiect pe care-l vad mai pe larg scris ar fi cel legat de oboseala acumulata in ultimul timp. Trebuie sa ma invat pe mine, Cristina de azi. Cristina care are job, responsabilitati, traieste intr-un oras mare, are (ca tot omul) rate la banca, datorii uneori, scadente alteori. Pana acum nimic neobisnuit, fac parte din sistem, ma duc in fiecare dimineata la birou, ajung destul de tarziu acasa, am invatat sa-mi flosesc cat mai eficient cele 4 ore de cuplu alocate pe zi. Patru ore care de fapt sunt CELE mai relevante pentru ca ele sunt de fapt viata mea. Atunci inchid robotelul zilnic si-mi intru pe sub piele si revin la viata. Am insa o mare problema ; sunt obosita. Stiu ca par o plangacioasa care refuza sa faca parte din viata reala, posibil am o problema psihica, o perioada grea, si n-as vrea decat sa pun capul pe perna si sa DORM!

Sa ma trezesc intr-o lume mai buna . . .