Sambata pe la pranz, aerul conditionat cu filtrul schimbat, fara sa-mi bata totusi in fata (asta ca sa nu-mi stimulez nevralgiile contactate in ani de munca prin birourile autohtone), o ora de mers din semafor in semafor pana sa dam de "autostrada" ce duce spre Pitesti.
Despre soferi inconstienti cu permisul luat pe spagi...n-am sa vorbesc, am sa le urez doar viata lunga, indiferent de gradul de mutilare in care s-ar afla la finalul traseului de iad!
Well...revenind la tonul uman ; ne-am dat intalnire cu ai mei (mama&tata) la Caciulata.
Parintii mei frumosi si tineri isi fac concediul prin Romanica, cautand locuri deosebitein care sa poposeasca, batand tara in lung si-n lat, inca "turisti in Romania" (minunata campanie de outdoor by sweet MT).
Pentru ca erau la mai putin de 300 de km departare si nu in zona litoralului sau a hiper-populatului Brasov, am decis sa ne urnim noi inspre ei.
Caciulata desi o statiune ce pare uitata de timp/schimbari/evolutie s-a dovedit a fi neincapatoare pentru puhoiul de turisti.
Strandurile pline, pensiunile arhipline, terase, discoteci, buticuri, manastiri, ce mai...pana si la baile termale era coada...
Partea mai putin frumoasa (apropo de bai termale) era ca o data la jumatate de ora urla sirena de ambulanta. De ce? Cardiacii varstnici + apa termala (fara recomandare medicala ci la discretie) + temperaturile de afara.
Pentru mine a contat de fapt un singur lucru : ca i-am revazut pe ai mei (dupa cateva luni). Puteam sa fi fost in costum de cosmonaut pe Marte si tot m-as fi bucurat. Contextul a fost totusi favorabil, mai putin solicitant decat in cosmos :)
Sambata seara am alergat dupa licurici in parcul Caciulata, zona fantanii cu apa termala.
Nu eram singurii care au renuntat la zacutul pe terasa, sau la discotecile in aer liber.
Pe potecile intunecate ce margineau frumosul Olt misunau in bezna oameni, copii, animalute, si din loc in loc speriati si licuricii.
Am incercat sa pozam ganganiile fluorescente si la declansarea blitului s-au napustit spre noi in haita.
Am dedus de aici ca in starea lor de excitare licuricii clipesc repetat din...codite.
Departe de lumea mirifica din "povesti nemuritoare" in ramasitele de spatiu verde, facand abstractie de zgomotul muzicii house, exista INCA momente magice. Si licurici. Adevarati!
Duminica mi-am trait scurtul moment spiritual la manastirea Cozia, mai apoi la manastirea Turnu.
Spun scurtul moment deoarece l-am inghesuit in cateva secunde, suficiente cat sa aprind o lumanare pentru sufletul celor plecati dintre noi si o alta pentru sufletele ce-si cauta inca linistea pe pamant.
O revelatie nemaipomenita nu am avut oricat mi-as fi dorit. Dumnezeu salasuia in manastire, printre oamenii multi, unii faceau trafic cu bijuterii "sfintite", altii se spalau pe maini (sau isi racoreau pur si simplu cefele transpirate de multime) in fantana cu apa "Sfanta", altii cerseau (foarte multi), altii se inghionteau pur si simplu din curiozitatea de-al vedea pe preot...in cele din urma m-am scarbit cand am vazut cum se "sfinteste" un Logan, rosu (ca focu' , sa-i surada norocu'); parintele stropind motorul cu apa si busuioc iar proprietarii privind spasiti ritualul...
Aglomeratie si afaceri cu cele sfinte...in timp de criza. Caci Dumnezeu are taxa de protectie?!
Am decis sa vizitam imprejurimile, mai exact Voineasa, in speranta ca vom gasi un loc cu de-ale gurii.
Impresionant peisaj, popasul turistic Voineasa isi are "cireasa de pe munte" in spatiul dintre cele doua hoteluri comuniste. Unul poarta numele de Hotel Lotrisor, celalalt...since nu-mi amintesc.
Doua cladiri gigant - timpul s-a oprit cu urale si inscrieri patriotice in perioada Ceausista.
La parterul hotelului era o alimentara, un magazin de cadouri si-o cofetarie. Marcate cu fontul clasic, litere mari lipite pe geamurile murdare.
Zona pustie!
Am intrat in cofetarie mai mult pentru a poza relicva ce tinea loc de cantar ; din acela triunghiular de la Gostat. Tovarasa vanzatoare ne-a intampinat irascibila spunandu-ne pe un ton pitigaiat ca i s-au terminat prajiturile de sambata si ca duminica nu aprovizioneaza. Poate vroiam un cico? Brifcor?
"Am vrut doar sa pozam"
"N-aveti voie!"
Asa ni s-a spus si la Alimentara dupa ce tovarasul vanzator ne-a chestionat.
Locul gemea de tristete, ruinile scaldate de soare lacrimau dupa o perioada de glorie apusa, astazi intr-un sistem turistic bolnav de cancer neputand sa ofere curiosilor altceva decat legenda tichetelor de vacanta oferite de impuscatu'.
Am aflat ca spre Petrosani, pe o alta culme de munte, in paragina domnesc alte doua viitoare-foste hoteluri comuniste. Au fost construite de raposatu' pentru lotul olimpic dar nu si-au implinit niciodata scopul maret.
Mi-am adus aminte de vecinii greci care isi valorifica si cea mai nesemnificativa pietricica facand din istorie un atuu si inventand legende ce atrag turistii.
Doar ca noua nu ne plac maslinele si Ion nu e Zorba, iar mioarele noastre sunt rahitic
e si nu dau un iaurt atat de cremos...
e si nu dau un iaurt atat de cremos...Dupa scurta excursie la Voineasa am gasit (cu greu) un hotel privat la care sa luam masa. Una copioasa.
Dupa-amiaza de duminica am petrecut-o la o terasa, inapoi in Caciulata, cu o cafea marea cu gheata in fata. Da, recunosc, a trebuit sa educam si trainuim chelnerul in spiritul "ice-coffee" , insa acum ca a invatat ce inseamna latte si ce inseamna ice, presupun c-o sa aiba clienti mai multumiti. Si bacsis mai gras.
Uite-asa s-a incheiat un ultim weekend de iulie... Linistit, frumos, alaturi de cei dragi, cu mintea odihnita, si cu multa multa ingaduinta fata de semeni.
Voi ce-ai facut in weekend?
Postări
5 comentarii:
Desi acum dorm cu capul pe tastatura zic ca se merita sa indur asta pt clipele de relaxare petrecute zilele anterioare.
Am plecat de sambata la ora 4.30 din braila spre nord...care nord nici noi nu stiam, am zis pana la urma sa fie al Moldovei. Gasca s-a strans asa la o strigare, doi colegi de facultate cu inca doi nu sh de unde..si pentru ca eram 6 am luat o masina mai mare(de 7 locuri)si la drum. Desi poate prea vizitata de cei din Galati, Buzau, Iasi si Neamt, zona barajului de la Bicaz(un fel de Valea Prahovei a bucurestenilor)ne-a incantat cu imagini minunate.
Lacul Rosu care nu era rosu tot ne-a impresionat. N-am avut rabdare sa-i citesc povestea, eram nerbdatoare sa ajung in barca pentru 30 de minute de plutit...Aici m-am incantat pentru ca am vaslit si eu pt prima data. Apoi masa luata la o terasa prafuita(ca toate din zona) si unde servirea gretoasa a unguroaicei m-a facut sa renunt la pastravul pe care-l jindiuam de ceva vreme.
Recomand Vatra Dornei, care ne-a fost si noua urmatoarea oprire si unde am avut parte de o primire si servire de calitate, imi pare rau ca n-am retinut numele locatiei. Si pentru ca nu este blogul meu sa ma apuc de povesti lungi iti zic pe final ca m-a incantat Gura Humorului si manastirea Voronet.
Ana
Am trecut acum o lună pe acolo, în drum spre Sibiu şi am avut acelaşi amestec de sentimente: frumuseţea peisajelor, încremenirea odioasă în timpuri comuniste a clădirilor, buluceala fără pic de smerenie în locurile sfinte. Nu exclusiv trist, nu exclusiv vesel, aşa, un amestec. Românesc. Eu mă bucur de întâlnirea voastră de familie :)
Recomandarea mea, daca nu asta a fost deja locul unde ai fost, este ca in Voineasa sa treci pe la Zan Hotel. ;)
Trecand peste peste orice subiectivism, eu unul n-am vazut alta locatie mai acatarii in localitate.
Numai bine!
Draga alibus - exact la zan hitel am fost :)
a fost super
hehe :)
Eu n-am mai fost de mai bine de un an cred, dar cred ca nu s-au schimbat foarte multe.
Trimiteți un comentariu