Niciodata sau intotdeauna?

Pentru ca sunt alb sau negru, niciodata gri, pentru ca merg orbeste dintr-un capat in celalalt, am scos din "tolba de ganduri" o lista de do's and dont's...

Teoretic...nu fac altceva decat sa ma ingradesc singura, sa-mi pun calus, si sa devin sclava lui "eu niciodata..." sau "eu intotdeauna...".

Si cum concorda asemenea expresii cu cineva care (citez) "respira independenta"? Mentala evident! Nu-mi plac astfel de stereotipisme care ne ingradesc personalitatea si ne leaga mintea in lanturi... Nu ne putem defini exitenta prin fraze de genul "eu NICIODATA" , "eu nu" , "eu intotdeauna".

Cat de mult ne limitam orizontul afirmand asa ceva? Totusi, ma regasesc spunand pateticele cuvinte si apoi in cel din urma ceas corectez expresia cu un pansament: "niciodata nu spune niciodata".

Pana la urma jocul din cuvinte n-ar valora nimic daca nu s-ar transpune in actiuni, iar uneori actiunile acestor exprimari prohibitorii devin ireversibile pentru initiatorii lor.

Pe romaneste?

Daca intradevar suntem convinsi ca "noi niciodata" sau "noi intotdeauna" , actiunile noastre se restrang intr-un cerc bolnavicios. De ce? Pentru ca aceste statusuri creeaza dependenta existentiala.

Nu fac nota discordanta de semenii mei, ma incadrez la randu-mi in gloata ce poarta ochelari de cal.

Recent mi-am dat seama ca am vederea incetosata datorita acestor reprimari succesive.

Alta denumire chiar nu gasesc pentru aceste afirmatii. Primul pas, de altfel, a fost sa constientiez ca aceste doua afirmatii in taie brusc din raza existentiala multe posibilitati.

Doar GANDIND ca "eu niciodata" sau ca "eu intotdeauna" starpesc mentalitatea de "om deschis" la care aspir de o buna perioada.

Asadar elimin initial din modul de gandire aceste doua expresii.

Incepand cu o regula stupida (e prima care-mi vine in minte) ; "eu niciodata nu mananc verdeata" si finalizand cu o afirmatie apocaliptica ; "eu intotdeauna dau gres" las la latitudinea voastra sa alcatuiti compozitia de reprimari ce sta intre aceste extreme de care am abuzat intens.

De-a lungul timpul am ridicat la rang de lege aceste doua liste de "do's and dont's". M-am incadrat cu buna stiinta intre barierele regulilor impuse chiar de mine, crezand ca ma definesc, ca imi intaresc personalitatea, ca ma ajuta sa par concisa.

Cand am ajuns sa ma sufoc intre fapte pe care mi le interzic si fapte carora ma supun mi-am propus sa elimin una cate una aceste reguli si tot ceea ce vizeaza ele.

Carpe Omnius (traieste totul)!

Odata cu moartea lor se sting alte rani cum ar fi "a judeca" , "a cataloga" , "a condamna" , "a suporta"...

Curatenia mentala e de fapt o lunga experienta a carei rezultate se vad rar de cei din jur...

Eu va propun sa incercati sa numarati cati de "niciodata" si cati de "intotdeauna" va ingradesc si va ingreuneaza modalitatea de perceptie.

P.S. Stiu ca am abuzat poate de un "limbaj de lemn" trantand de fapt o teorie... In general descrierea unei stari psihice este altfel decat descrierea unei intamplari, a unei emotii sau a unui obiect.

Experimentul meu este acela de-a testa bariere :)